Informatie etnofolclorica si interpretare poetica

-27%
25,00 Lei   18,25 Lei

ISBN: 978-606-28-1081-8

DOI: 10.5682/9786062810818

Anul publicării: 2020

Editia: I

Pagini: 202

Editura: Editura Universitara

Autor: Olimpia Varga

In stoc
Limita stoc
- +
Adauga in cos
Cod Produs: 9786062810818 Ai nevoie de ajutor? 0745 200 718 / 0745 200 357
Adauga la Wishlist Cere informatii
  • Descriere
  • Download
  • Autori
  • Cuvant inainte
  • Cuprins
  • Unde se gaseste
  • Review-uri (0)
George Calinescu observa ca in literatura romana pot fi cu usurinta determinate doua directii de valorificare a limbii romanesti, una pe care se asaza cei care s-au preocupat in mod manifest de forjarea unei limbi literare scrise, o limba precisa, aleasa, si uneori tehnica – si in aceasta categorie s-ar inscrie oameni de cultura ca: Miron Costin, Titu Maiorescu, Tudor Vianu, am adauga acum Stefan Augustin Doinas – si o directie a valorificatorilor de
limba vorbita in care s-ar inscrie: Ion Neculce, Anton Pann, Ion Creanga, Ion Luca Caragiale, Tudor Arghezi, am mai adauga noi George Calinescu, pentru inegalabila sa capacitate de a folosi intreaga limba romana si, pentru subiectul de fata, Marin Sorescu.

Distinctia pe care o opera George Calinescu depaseste insa planul limbii, antrenand numeroase alte niveluri, cum sunt cele ale genului si speciei literare, a mijloacelor stilistice si chiar a subiectelor. Optiunea pentru una sau cealalta directie se face spontan, nedeliberat, pe baza structurii intime a creatorului si orice incercare de a determina eventuale ierarhii valorice este sortita esecului.
Pusi fata in fata reprezentantii celor doua directii dovedesc in mod indiscutabil ca nu sunt unii mai profunzi, mai elevati, intr-un cuvant, mai valorosi decat ceilalti, chiar daca judecatori orbiti de prejudecati au gresit uneori apreciind astfel.

Ratiunea pentru care am asociat in cadrul acestei lucrari doi poeti de facturi atat de diferite a fost intuitia – confirmata prin analize – ca, raportati la folclor, ei se apropiau printr-o dimensiune comuna. Aceasta dimensiune este disimularea, camuflarea in planul major al adancimilor, a unor idei sensibil diferite de planul aparentelor. La Marin Sorescu intrebarile generale ale umanitatii se ascund in spatele unui particular obiectivat in cultura populara a unui popor, in timp ce la Stefan Augustin Doinas – sofisticatul esafod al culturii universale serveste ca suport pentru vlastarele pururi tinere ale gandirii populare romanesti.
In primul rand, ceea ce ii distinge pe cei doi autori este mecanismul de asimilare al folclorului. In termenii lui St. A. Doinas poezia lui corespunde, raportata la folclor, fenomenului de personanta, de rasunet, in timp ce poezia lui Sorescu se inscrie intr-un alt proces, cel de relevanta. Apoi, ceea ce-i distinge in planul formei este expresia poetica,respectiv formula poetica adoptata si limba poetica utilizata.

Varfuri ale poeziei moderne romanesti, plasati la altitudini greu de atins, considerati din perspectiva afinitatii lor pentru folclor, M. Sorescu si St. A. Doinas sunt complementari, sunt doi luptatori dispusi spate in spate, care lupta pentru o cauza comuna, unul in armura medievala si altul in camasa de canepa, unul cu arcul de otel si altul cu parul rupt din gard pentru a intretine focul sacru al poeziei romanesti.
Creatorii ambelor grupari, ca si operele lor, impreuna, sintetizeaza marea varietate de manifestari pe care o
cunoaste spiritul. Cei doi poeti despre care vorbim in paginile urmatoare reprezinta fete diferite ale aceleasi monede, valoarea unei monede neputand sa favorizeze in nici un fel o fata sau alta. Autoarea
 
  • Informatie etnofolclorica si interpretare poetica

    Descarca

FILONUL INEPUIZABIL AL FOLCLORULUI ROMANESC
Astazi diferenta dintre cultura populara, considerate „minora”, si cultura „majora” a individualitatilor puternice se pune in alti termeni decat la inceputurile cercetarilor de antropologie culturala.
Cartea pe care ne-o propune Olimpia Varga se intemeiaza pe un adevar de mult formulat in marile teorii ale culturii universale: o opera culta este cu adevarat durabila atunci cand autorul ei are capacitatea de a valorifica in maniera proprie marile valori ale omenirii.
Exista totdeauna o relatie subterana, pe cat de invizibila, pe atat de puternica, intre irationalul formelor ancestrale de manifestare a reflectiei asupra universului, pe de o parte, si logica creatiilor culturii moderne, pe de alta parte. In cazul culturii romanesti, folclorul literar este purtatorul unor reminiscente antice de circulatie universala, cu intruchipari
locale, ca de obicei si ca peste tot, in lume. Cu deosebirea ca in spatiul nostru spiritual aceasta forma de literatura – populara, anonima, traditionala – s-a prelungit foarte mult
in epoca moderna. Mai mult chiar, alte domenii ale folclorului, precum muzica, artele figurative, coregrafia etc., continua sa se autogenereze cu mare forta, in paralel cu
expresia culta a acestor arte. O atare particularitate a relatiei cu folclorul mereu renascut a fost remarcata de toti cei care au zabovit asupra istoriei noastre spirituale, de la Alecu
Russo si Vasile Alecsandri, pana la Tudor Vianu (in Studii de literatura romana, 1965) sau Constantin Ciopraga (in Personalitatea literaturii romane, 1973). Toti observa cum,
in timp ce folclorul a disparut complet in majoritatea tarilor din Europa si din lume, la noi este inca viu.
Cartea despre care vorbim aici tocmai asta urmareste: felul in care scriitori de mare anvergura, precum Stefan Augustin Doinas si Marin Sorescu, alaturi de multi altii,
reusesc sa valorifice acest inepuizabil filon spiritual national, cu deschideri spre universalitate. Desigur, fiecare creator cult o face in felul sau. Unii nici n-ar fi putut exista
in afara contextului popular – este cazul lui Ion Creanga, in spatiul nostru spiritual. Altii insa isi exerseaza puternice haruri creatoare prin reinterpretarea motivelor si temelor
folclorice, pe de o parte, a mijloacelor de expresie, pe de alta parte. Se preiau, creator si subiectiv, elemente de limba si stil, mentalitati, conferite de realia etc.
Chiar daca in studiile recente nu se mai vorbeste despre folclor ca despre o cultura minora, cum aratam mai sus, diferentele fata de cultura moderna, personalizata, ramane vizibila. Ceea ce nu se vede decat prin subtile analize de text este permanenta revarsare a uneia spre cealalta. Olimpia Varga descopera sursele folclorice in opere de mare valoare din cultura majora romaneasca.
Analiza celor doua tipuri de scriitura poetica este plasata in context cultural romanesc mai larg. Autoarea tine seama de epoca in care au aparut curentele autohtonizante, care au dat
un nou suflu intoarcerii spre glia stramoseasca – poporanismul, semanatorismul etc. George Cosbuc, St. O. Iosif, Octavian Goga, Al. Vlahuta, M. Sadoveanu au ilustrat, in maniere diferite, acest program. Se remarca un paradox in acest sens: cu cat personalitatea scriitorului cult este mai puternica, cu atat acesta se arata mai atasat de valorile creatiilor traditionale autentice, a se vedea „cazurile” M. Eminescu, T. Arghezi, M. Sadoveanu, L.
Blaga, s.a. In celelalte arte, exemplele reprezentative ar fi Constantin Brancusi, G. Enescu, s.a. Desigur, perspectiva poate fi inversata.
Cu cat atentia acordata folclorului este mai mare, mai intim legata de structura creatorului cult, cu atat aceasta devine o personalitate mai puternica in sfera sa de creatie.
In toate cazurile, indiferent de genul si specia abordata – poezie, teatru, proza – folclorul ofera, cum spuneam, nu numai un lexic mustind de intelesuri si de sclipiri formale, nu numai structuri gramaticale maiestrit strunjite, ci si strategii pragmatico-stilistice, cadente si
ritmuri ale frazei poetice si, pe deasupra a tot si a toate, o filosofie de viata, un anumit mod de a percepe lumea. Altfel spus, cultura populara anonima face parte integranta din
fiinta marilor creatori de arta moderna.
Studiul despre care vorbim aici are, dincolo de prezentarea generala a panoramei literaturii culte romanesti, doua axe principale: opera lui Marin Sorescu si opera lui Stefan Augustin Doinas.
Capitolul cel mai consistent, in economia lucrarii, este consacrat poetului, prozatorului, dramaturgului, eseistului si traducatorului Marin Sorescu. Ceea ce se remarca in personalitatea artistica a acestuia este tocmai dualitatea atitudinii fata de lume si viata a taranului roman, asa cum apare ea ilustrata in productiile folclorice. Este vorba in primul rand despre componenta optimista, luminoasa a sufletului romanesc, exprimata prin umor, mai ales in forma ironiei amare. In al doilea rand, este vorba despre tristetea metafizica exprimata prin „dor”, prin reactiile fata de tot ce inseamna „trecere”, rau cu origini
obscure. Acestea sunt doua fete ale aceluiasi intreg si caracterizeaza foarte bine „firea” omului simplu, al exponentului Romaniei profunde. G. Calinescu, citat de autoare, remarcase foarte bine capacitatea imensa a lui M.Sorescu de a sesiza pulsul umorului in lucrurile marunte, precum si sensibilitatea poetului fata de tot ce inseamna suferinta, necunoscut etc. Vladimir Streinu il asaza pe M. Sorescu in descendenta scriitorilor care profeseaza misterul, ca L. Blaga, de exemplu, aratand ca ambii poeti cunosc foarte bine mecanismele mitului si pe cele ale folclorului.
Incantatiile din Este pamant, care valorifica tema creatiei, folosind figura Mesterului Manole, sau atmosfera de vraja din La Lilieci confirma asemenea aprecieri, alaturi
de multe alte particularitati de forma si de continut ale scrierilor sale.
O alta perspectiva in valorificarea fondului folkloric national este aceea cultivata de Stefan Augustin Doinas.
Autorul Mistretului cu colti de argint completeaza lunga serie de scriitori culti care vizeaza in mod creator valorile perene ale traditiei, dar intr-o maniera cu totul personala.
Neoclasicismul sau il apropie de Al. Philippide, ceea ce inseamna ca reminiscentele folclorice sunt foarte discrete.
Dorinta de ordine, de armonie dusa pana la rigorile geometriei, il fac pe poetul modern sa caute ritmurile ample si grele ale baladei populare. Pe de alta parte, temele grave sunt cele tratate in baladele sale. Tema timpului, de pilda, suna cadentat, ca mecanismul unui ceasornic vechi, in versurile lui St. A. Doinas:
Un ceas ne da mereu mai mult ca altul” (Copacul)
Uratul, dorul, zidirea, trecerea, creatia, nasterea sunt temele predilecte tratate de maniera clasicizanta, dar motivele sunt de tip folcloric: copacul, floarea, iarba, cerul, ulciorul, fantana, padurea, s.a.m.d.
Asadar, infuzia de folclor national, mai discret sau mai vizibil apropriat, este reteta magica a unor creatii culte de mare forta in cultura romaneasca moderna.
Conf. Univ. Dr. Roxana Magdalena Barlea
ASE Bucuresti
Université Aix-Marseille, France

 

CUVANT INAINTE /7
PREFATA (R.-M. Barlea) /9
FILONUL INEPUIZABIL AL FOLCLORULUI ROMANESC/ 9
FOLCLORUL – CONSTANTA A LITERATURII ROMANESTI/15
INFORMATIE ETNOGRAFICA IN OPERA LUI MARIN SORESCU /57
UNIVERSUL CULTURII POPULARE IN OPERA LUI STEFAN AUGUSTIN DOINAS/ 149
INDEX DE AUTORI/ 191
BIBLIOGRAFIE /195
 

www.editurauniversitara.ro

Scrie un review


Suport clienti Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00

0745 200 718 0745 200 357 comenzi@editurauniversitara.ro
close

Comparare

Trebuie sa mai adaugi cel putin un produs pentru a compara produse.

close

A fost adaugat in wishlist!

A fost sters din wishlist!