Propuneri manuscrise: info@editurauniversitara.ro:  0745 204 115     

Urmarire comenzi Persoane fizice / Vanzari: 0745 200 718 / 0745 200 357 / Comenzi Persoane juridice: 0721 722 783     

Editura Universitara Miorita musceleana - Gheorghe Savu

-7%
20,00 Lei 18,60 Lei

Editura: Editura Universitara

Autor: Gheorghe Savu

ISBN: 978-606-28-1283-6

DOI: https://doi.org/10.5682/9786062812836

Anul publicării: 2021

Editia: I

Pagini: 160

Stoc limitat
Limita stoc
Adauga in cos
Cod Produs: 9786062812836 Ai nevoie de ajutor? 0745 200 718 / 0745 200 357
Adauga la Favorite Cere informatii
  • Descriere
  • Download (1)
  • Autori
  • Cuprins
  • Cuvant inainte
  • Unde se gaseste
  • Review-uri (0)
Intotdeauna am fost de parere ca versurile din Miorita rasuna ca niste batai scurte de clopot ce insoteste pe calator in vesnicie. Si cum fiecare dintre noi vom face aceasta calatorie, versurile mioritice ne izbavesc de ridicolul sau lamentarile zgomotoase si adesea nedrepte despre moarte. Aceste versuri ne arata ca nu numai ciobanul mioritic poate fi pesimist, resemnat, fatalist, ci fiecare dintre noi, ceea ce inseamna ca acest cioban este un arhetip. Drept care, Miorita incearca sa ne spuna ca realitatea aceasta ar fi ceva caracteristic pentru intregul popor roman.
Constantin Noica spunea ca romanul a mers prin padurile tarii atat de mult si atat de adanc, incat a ajuns pana acolo unde trebuie sa ajunga oricine strabate ceva: la temelia lucrului. Iar Eminescu a cantat ce se arata acolo: „In temeiul codrului/ Cale nu-i, carare nu-i”. 

Autorul 
GHEORGHE SAVU

Prolog / 9

Prefata / 13

1. Un izvod / 16

2. Dupa 61 de ani / 26

3. Centrul de geneza al Mioritei / 35

4. Cultura si economie / 47

5. Teoria difizarii / 54

6. Plaiul muscelean / 68

7. Toponimie pastorale / 77

8. Stana Plaisor / 82

9. Mitologii si legende     / 87

10. Pastorii si agricultorii / 93

11. Mitologia fratilor / 103

12. Cantul mioritic / 110

13. Mitologia defuncta / 119

14. Iubirea mioritica / 124

15. Laleaua si bujorul de munte / 130

Miorita musceleana / 137

Epilog / 146

Bibliografie / 156

 „E timpul de scurta predoslovie”, trebuie sa spun, ca blandul cronicar al Moldovei, pentru ca pana a scrie despre Miorita am stat multa vreme in cumpana si intr-o zi binecuvantata m am hotarat sa „inmoi pana in calimara”, vorba aceluiasi cronicar. E fara indoiala un act de curaj si o asumare responsabila sa scrii despre Miorita. Au facut-o si altii, dar consider, mult mai avizati decat mine. Eu nu vorbesc din perspectiva vreunei competente sau a unei autoritati stiintifice. Si, daca abordarea mea este oarecum diferita fata de cea a unor specialisti in domeniu, acest fapt se datoreaza ca nu am pretentii de exeget sau intentii academice, in afara de aceea de a descrie un fapt legendar petrecut pe meleagurile mele natale si despre care am aflat de la mosii satului. Am inceput, asadar, sa studiez Miorita! Si cine va afla despre aceasta varianta mioritica, va castiga probabil din lectura sa un imbold de a studia mai departe folclorul nostru. Si acest lucru, pentru mine, este suficient si multumitor. Vorba lui Constantin Brailoiu ca numai prin cultura noastra taraneasca vom insemna si noi ceva in lumea asta mare. Cu armele Occidentului nu vom bate niciodata Occidentul si va trece multa vreme pana vom inceta a mai fi o caricatura sau, in cel mai bun caz, o copie fara importanta a Apusului.
Pe de alta parte, intotdeauna am fost de parere ca versurile din Miorita rasuna ca niste batai scurte de clopot ce insoteste pe calator in vesnicie. Si cum fiecare dintre noi vom face aceasta calatorie, versurile mioritice ne izbavesc de ridicolul sau lamentarile zgomotoase si adesea nedrepte despre moarte. Aceste versuri ne arata ca nu numai ciobanul mioritic poate fi pesimist, resemnat, fatalist, ci fiecare dintre noi, ceea ce inseamna ca acest cioban este un arhetip. Drept care, Miorita incearca sa ne spuna ca realitatea aceasta ar fi ceva caracteristic pentru intregul popor roman. Insa, mai sunt si dintre cei care vad in poemul mioritic doar lasitate, hotie si instinct criminal. Motiv pentru care s-a incercat ca aceasta intelegere sa fie generalizata la nivelul intregului neam romanesc. Iata cum Miorita a devenit politica, un „fenomen mioritic”, dupa Constantin Noica! Iar daca Miorita traditionala unea poporul, cea politica il dezbina. Strategii politici proiecteaza in subconstientul tinerilor nostri propriile umbre mohorate ale spiritului criminal al celor doi ciobanasi, ceea ce au facut ca Miorita politica sa aiba galbeaza (vorba lui Emil Cioran). Si astfel, Miorita este coborata din sfera metafizica in cea politica, de la un cioban sacru la niste tineri naivi, care nu sunt initiati in strategiile de culise ale politicii, asa cum ciobanasul sacrificat a fost initiat in misterele sacre ale spatiului nostru mioritic. Constantin Noica spunea ca romanul a mers prin padurile tarii atat de mult si atat de adanc, incat a ajuns pana acolo unde trebuie sa ajunga oricine strabate ceva: la temelia lucrului. Iar Eminescu a cantat ce se arata acolo: „In temeiul codrului/ Cale nu-i, carare nu-i”. 
Prin urmare, oamenii si-au croit poteci prin padurile si plaiurile seculare pentru a deschide poarta unei salvari istorice. Dar potecile pe care le-au croit si le-au strabatut ei candva s-au dovedit astazi ca au fost carari ce n-au dus nicaieri. Mai mult, potecile acestea au disparut o data cu padurile. Taierea lor se face acum cu mijloace mecanice moderne, a caror productivitate a crescut atat de mult, incat se poate taia si transporta intr-o ora cat se taia si se transporta in trecut un intreg anotimp. Padurile noastre au ajuns un spatiu al plangerii, nu mioritic, cum il definea Lucian Blaga. In spatiul mioritic au aparut imagini uratite de saracia lasata in urma de dintii drujbelor si de urmele adanci ale masinilor puternice. Urmele acestea par niste rani ale pamantului, dar ele sunt adevarate rani sufletesti. Spiritul capitalist a patruns in padurile noastre, el fiind interesat de eficienta scopului mai mult decat de moralitatea mijlocului. Si astfel, „brazii si paltinasii”, nuntasi la casatoria simbolica a ciobanasului mioritic, au fost pusi la pamant. „Gura de rai” a fost stearsa de pe fata pamantului. Iar ciobanasul mioritic este lasat singur sa si planga durerea.

www.editurauniversitara.ro

Daca doresti sa iti exprimi parerea despre acest produs poti adauga un review.

Review-ul a fost trimis cu succes.

Suport clienti Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00

0745 200 718 0745 200 357 comenzi@editurauniversitara.ro

Compara produse

Trebuie sa mai adaugi cel putin un produs pentru a compara produse.

A fost adaugat la favorite!

A fost sters din favorite!