Lumea contemporana se confrunta, la inceput de mileniu, cu o situatie generala unica, marcata de puternice contradictii. Niciodata, pana acum, omenirea nu a beneficiat de conditii de trai mai bune, oferite de cuceririle progresului tehnico-stiintific, dar, in acelasi timp, niciodata nu a fost mai neputincioasa in fata amenintarii unor probleme sociale care afecteaza peste doua treimi din populatia planetei.
Aceasta situatie grava a fost determinata de maniera ingusta in care a fost gestionat procesul dezvoltarii economice in perioada capitalismului salbatic, perioada in care agentii economici din intreaga lume au ignorat in totalitate principiile eticii si si-au dezvoltat afacerile de o maniera individualista si iresponsabila, in numele obtinerii unor profituri cat mai mari.
Aceasta perioada economica a fost caracterizata, din acest motiv, prin ignorarea tuturor partenerilor interesati in activitatea organizatiilor, in afara de actionari, si a determinat concentrarea bogatiilor planetei in mana unui numar restrans de state, condamnand celelalte natiuni la o stare de saracie relativa, sau chiar extrema, si la o situatie de dependenta inadmisibila.
Efectele acestei maniere de evolutie au fost tratarea necorespunzatoare a consumatorilor, incalcarea drepturilor omului si ale angajatilor, crearea unei mentalitati de consum exagerate, afectarea grava a integritatii mediului natural, risipirea resurselor naturale limitate, exploatarea copiilor, negarea accesului unor categorii sociale la educatie, medicamente si la minimul necesar subzistentei.
Constientizarea lumii economice s-a produs, literalmente, in al douasprezecelea ceas, atunci cand problemele ecologice si sociale cu care se confrunta, practic, toate societatile contemporane, nu au mai putut fi ignorate.
Ideea centrala de la care am pornit in elaborarea lucrarii de fata a fost legatura indisolubila care trebuie sa se fundamenteze intre procesul de dezvoltare sociala a umanitatii si sectorul afacerilor economice, ca factor principal de sustinere a acestui proces, facilitat de interventia prompta si echitabila a institutiilor statelor natiuni.
Motivul pentru care sustin importanta si, mai ales, legitimitatea acestei legaturi, rezida in faptul ca afacerile nu au fost create numai ca sa-i imbogateasca pe proprietari, ci si pentru a sustine comunitatile in care acestea actioneaza, de ale caror resurse umane, materiale, financiare si naturale se folosesc si care le permit obtinerea de profit.
In acest sens, in prezenta lucrare am realizat o analiza amanuntita a factorilor care au determinat schimbarea de perspectiva la nivelul lumii economice globale, in sensul reconsiderarii misiunii sale esentiale in termenii unei responsabilitati etice si sociale extinse, si am structurat diversitatea de abordari ale conceptului responsabilitatii sociale corporatiste prezente in literatura de specialitate, conform unei metodologii originale.
De asemenea, pentru ca transformarea sociala a organizatiilor contemporane sa conduca la cresterea competitivitatii si a eficientei lor, este necesar ca acestea sa integreze noile responsabilitati sociale in strategia lor de afaceri pe termen lung. Astfel, in partea a II-a a lucrarii am prezentat o viziune originala privind procesul elaborarii unei politici de responsabilitate sociala performante, prin implementarea careia o organizatie sa isi potenteze rezultatele economico-sociale, abordate de o maniera organica si sinergetica, fara a produce o scindare paguboasa intre beneficiile economice si beneficiile sociale pe care le genereaza.
Responsabilitatea sociala corporatista poate fi considerata, deci, o noua filosofie de afaceri a carei adoptare presupune, insa, o schimbare organizationala completa si conturarea unei culturi organizationali mai bogate si mai deschise la comunicarea cu societatea. Din acest motiv, in partea a III-a a lucrarii am argumentat rolul culturii organizationale in efortul de responsabilizare etica si sociala a organizatiilor, am analizat responsabilitatea sociala corporatista din perspectiva diversitatii culturale contemporane si am argumentat necesitatea reglementarii internationale a unui comportament organizational responsabil social.
Lucrarea se incheie cu o evaluare a gradului de responsabilizare etica si sociala atins de reprezentantii mediului de afaceri romanesc, pe baza careia am fundamentat un model de responsabilitate sociala cu aplicabilitate in activitatea organizatiilor romanesti. Datorita faptului ca stabileste pasii de urmat, oferind, in acelasi timp, cateva exemple concrete de principii si actiuni de responsabilitate ecologica, etica si sociala, acest model de responsabilitate sociala se poate aplica, consider eu, cu succes, intr-un numar mare de organizatii romanesti, din domenii de activitate diferite.
Consider ca aceasta carte este o modalitate de a populariza conceptul de responsabilitate sociala corporatista in mediul academic, dar si in mediul de afaceri romanesc, si de a oferi fundamentul conceptual si instrumental necesar pentru a stimula creativitatea viitorilor oameni de afaceri si manageri romani, astfel incat acestia sa dobandeasca primele abilitati necesare adaptarii conceptelor, metodelor si tehnicilor responsabilitatii sociale corporatiste la realitatea organizatiilor pe care le gestioneaza.
Autoarea