Contabilitatea este o stiinta si un important domeniu al practicii sociale.
Desi foarte veche, ca activitate practica, contabilitatea incepe sa se contureze ca stiinta odata cu aparitia primei carti de contabilitate, in anul 1494, la Venetia, autor Luca Paciolo.
O caracterizare sintetica si deosebit de expresiva cu privire la valentele functionale ale contabilitatii ne-a lasat, cu aproape 80 de ani in urma, cunoscutul om de stiinta J.Fr. Schar, notand un moto la lucrarea sa „Buchhaltung und Bilanz”: „Contabilitatea este judecatorul nepartinitor al trecutului, ghidul necesar al prezentului si consilierul nepartinitor al viitorului, in fiecare intreprindere”.
Studierea contabilitatii, ca stiinta, presupune si studierea pe baza de documente a originii si stadiilor de evolutie a acesteia, de la primele insemnari contabile, pana la contabilitatea actuala. Astfel, studiind trecutul ei se constata ca in toate epocile istorice s-a simtit nevoia contabilitatii pentru a evidentia, sistematiza, controla, analiza si interpreta fenomene legate de activitatea economica a societatii omenesti, devenind indispensabila pentru intreprindere ca titular de patrimoniu.
Aprecieri in aceasta privinta au facut nu numai specialisti in domeniu, ci si oameni de diferite preocupari care au reusit sa inteleaga stiinta contabilitatii. Astfel, Goethe, mare poet si ganditor, aprecia intr-una din operele sale: „ea (contabilitatea) este una din cele mai sublime creatiuni ale geniului uman… fiind o oglinda a trecutului si o calauza a viitorului”.
Sombart Weiner, cercetand rolul pe care l-a avut contabilitatea pentru progresul omenirii, sublinia ca prin ea se desavarsesc normele de conducere ale unei intreprinderi deoarece: „ordinea si claritatea in afaceri maresc gustul de a economisi, de a castiga… ea s-a nascut din aceeasi gandire cu sistemele lui Galiuleu sau Newton, cu teoriile fizicii si chimiei moderne… prin ea sistemul economic capitalist si-a putut realiza ideea de castig si de economicitate sau rationalism economic”.
Astazi, prin informatizarea lucrarilor de contabilitate, tehnica contabila a ajuns, in unele tari, la un inalt nivel de perfectionare.
„Tehnica contabila isi depaseste rolul sau stabilit de secole, care era acela de a produce documente de inchidere a unei perioade de gestiune, cu care a fost identificata timp indelungat. Ea a devenit, actualmente, o tehnica larga de culegere si tratare a informatiei, care a stiut sa se detaseze de contemplarea simpla a trecutului si care se straduieste, datorita metodelor stiintifice, sa cuprinda evolutia viitoare a activitatii economice”.
Caracterul dinamic al sistemului de productie si comercial din intreprindere imprima aceeasi trasatura si sistemului contabil care il reflecta. In aceasta analogie, contabilitatea este conceputa ca un sistem global al unei intreprinderi/entitați, care intra in relatii cu mediul inconjurator, privind informatii din afara pe care le transmite conducerii pentru a interveni si a lua decizii necesare reglarii activitatii acesteia. Astfel, contabilitatea devine mijlocul de informare operativa, dinamica asupra desfasurarii proceselor economice din intreprindere si, deopotriva, instrumentul de analiza, coordonare si control al activitatii economice si financiare pentru cunoasterea pulsului economic, in scopul luarii celor mai bune decizii de management.
Riscurile la care este supusa intreprinderea in conditiile economiei de piata fac indispensabila informatia contabila. Se poate aprecia ca, astazi, contabilitatea este pentru entitate ceea ce sunt aerul si apa pentru viata. Cunostintele de contabilitate trebuie posedate nu numai de catre organizatorul si conducatorul entitatii, ci si de catre cei care administreaza si raspund de patrimoniul acesteia.
Contabilitatea este o disciplina informationala. Ea studiaza efectele tranzactiilor economice si ale altor evenimente asupra situatiei economice si financiare, precum si asupra performantelor inregistrate de o entitate.
Aceasta afirmatie este sprijinita si de argumente istorice. De exemplu, in Egiptul antic contabilitatea era considerata atat de necesara incat se invata in toate scolile, iar contabilii puteau deveni sacerdoti, generali, guvernatori.
Egiptologul Champolion arata ca „toti functionarii statului faceau parte din corporatia contabililor. Contabilii regali aveau in seama lor intreaga administratie”, iar la greci, dupa spusele oratorului atenian Eschine „un om poate primi coroana numai dupa ce a dat socoteala de administratia incredintata”.
Se cuvine sa subliniem importanta pe care o are astazi contabilitatea pentru cunoasterea situatiei si conducerea activitatii economico-financiare, precum si locul pe care trebuie sa-l ocupe aceasta in pregatirea specialistilor din domeniul economic si juridic. De ce? Pentru ca, asa cum spunea un parinte al contabilitatii romanesti, „faptele contabile, adica operatiile care sunt inregistrate de contabilitate, sunt de natura economica si juridica. Ce reprezinta contabilitatea constituirii unei societati comerciale decat contabilizarea unei succesiuni de fapte juridice?” (Spiridon Iacobescu, 1923).
In fine, contabilitatea are prin natura sa calitatea de a fi o stiinta fundamentala si aplicativa, cu laturi de teorie si practica, de stiinta si tehnica. Ea poseda, in acelasi timp, doua particularitati caracteristice oricarei stiinte: de a fi permanenta si universala. Este permanenta in sensul ca se bazeaza pe o serie de legitati proprii care au calauzit-o intotdeauna si care vor ramane valabile atat timp cat vor exista conditiile care au generat-o – respectiv, productia si schimbul de bunuri in societatea omeneasca. Este universala prin faptul ca a aparut si se conduce pe baza acelorasi legi si principii peste tot, oriunde s-ar folosi, in orice oranduire sociala si in orice tip de unitate patrimoniala.
Discutata din prisma demersurilor mentionate, cartea „Bazele contabilitatii” capata o semnificatie aparte pentru toti cei care doresc sa acceada la seiful rationamentului contabil. Ea este disciplina de introducere in imperiul stiintific al contabilitatii prin care, gradat si metodic, se ia cunostinta cu elementele teoretice fundamentale ale obiectului si metodei sale de cercetare, cu principiile, procedeele si mijlocele specifice concepute si folosite pentru obtinerea, valorificarea si conservarea informatiilor cu privire la pozitia financiara, performanta financiara si fluxurile de trezorerie ale unei entitați.
Cartea trateaza aceasta problematica, incercand un echilibru intre ceea ce a acumulat si conservat stiinta si practica contabila pe plan mondial si national si noile curente contabile moderne. Astfel, premisele stiintifice si logice ale contabilitatii sunt abordate prin imbinarea principiilor teoretico-fundamentale clasice cu principiile (conventiile) moderne de organizare si conducere a contabilitatii, acceptate prin standarde de catre comunitatea mondiala si europeana.
Doua dintre procedeele de baza ale metodei contabilitatii, (Bilantul si Contul), concepute pe suportul principiilor teoretice – dubla reprezentare si dubla inregistrare – constituie elementele centrale ale lucrarii prin care se pot intelege logica si mecanismul in care contabilitatea interpreteaza, reprezinta si esentializeaza in plan informatic obiectul sau, patrimoniul.
Fondul de idei circumscris in continutul lucrarii se adreseaza, in primul rand, tuturor studentilor din invatamantul economic, de stat si privat, dar si celor de la alte institutii de invatamant superior, care prin programele lor de studiu se apleaca si asupra contabilitatii. Ea este destinata, in al doilea rand, si poate fi consultata de catre managerii entitaților, juristi, practicieni din domeniul contabilitatii – contabili autorizati, experti contabili, auditori financiari-contabili, analisti financiari – care doresc sa aprofundeze valentele informationale ale contabilitatii.
Demersul sau metodico-didactic isi propune sa ofere, in special studentilor, modalitatile cele mai eficiente pentru, intelegerea si aprofundarea tuturor problemelor de contabilitate, sa le formeze o gandire contabila logica, independenta, precum si deprinderile necesare pentru „productia” si utilizarea informatiei contabile in activitatea de gestiune a entitatilor patrimoniale.
Procesul de reforma in care se afla contabilitatea, in tara noastra, ne-a incurajat sa introducem elemente ale Standardelor Internationale de Raportare Financiara (IFRS) si sa abordam o atitudine flexibila in legatura cu utilizarea planului de conturi.
La redactarea lucrarii ne-am folosit de o bogata legislatie si literatura straina, dar mai ales autohtona. Adresam multumiri normalizatorilor romani pentru straduinta lor de a crea si apoi perfectiona un sistem contabil competitiv.
Apreciem, de asemenea, interesul si competenta profesionala a specialistilor din invatamant, cercetare si practica in domeniul contabil pentru cartile, studiile si punctele de vedere proprii care au vazut lumina tiparului, pana acum, si care ne-au fost de un real folos in redactarea lucrarii. Ne-am bucurat de sprijinul calificat al editurii, tipografiei, redactorului si procesorilor de text care s-au ingrijit de pregatirea operativa si aparitia in cele mai bune conditii a lucrarii, drept pentru care le multumim.
In sfarsit, multumim, aprioric, cititorilor nostri, elevi si studenti, cadre didactice, specialisti care vor avea rabdarea si interesul sa lectureze si sa foloseasca ceasta carte.
Suntem constienti de faptul ca lucrarea de fata poate fi imbunatatita, ca poate face obiectul unor reflectii critice, unor sugestii si propuneri. De aceea, vom fi recunoscatori tuturor pentru recomandarile transmise pe care le asteptam cu atentia cuvenita si pe care le vom receptiona cu placere si distinsa consideratie si le vom avea in vedere la o eventuala noua editie.
Bucuresti, ianuarie 2020
Autorii