In ce masura se poate discuta despre „Euromanagement”, respectiv despre un „model comun” de management practicat de firmele ce isi desfasoara activitatea in Uniunea Europeana? Acest lucru nu reprezinta un demers hazardat doar in masura in care firmele europene, indiferent de tara lor de origine, sunt animate de un ansamblu de valori si preocupari de acelasi gen. De asemenea, reflectiile pe aceasta tema sunt incurajate de faptul ca, in prezent, asistam la un proces de disolutie implacabila, insa deloc lineara si uniforma, a modelelor nationale de intreprindere si de management. Motorul acestui proces il constituie ascensiunea companiilor multinationale ca jucatori de prim-rang in noul context economico-politic european si mondial. Ce model de management caracterizeaza, de exemplu, o firma inregistrata in Franta, cu actionariat din mai multe tari, inclusiv din Orientul Mijlociu, cu o echipa manageriala la fel de multietnica, care isi desfasoara activitatea in Romania folosind forta de munca romaneasca, pentru clienti din cateva zeci de tari din toata Uniunea Europeana, dar si multe din afara acesteia? Este un management francez, britanic sau poate german, sau poate de inspiratie culturala araba, sau, de ce nu, un management cu „accente” romanesti? Raspunsul la aceasta intrebare este foarte greu de formulat. La drept vorbind, consideram ca nici nu prea conteaza „culoarea” nationala, daca poate fi in general identificata una, a managementului companiilor din aceasta categorie. Ceea ce conteaza cu adevarat este capacitatea firmelor europene de a face fata unor provocari nemaiintalnite pana acum. Euromanagementul va dobandi forta, distinctie si personalitate in functie de solutiile pe care le va gasi in confruntarea cu aceste probleme. Lucrarea de fata este gandita si scrisa plecand de la aceasta prezumptie.
Aici trebuie facute cateva precizari legate de principiile fundamentale pe care le-am avut in vedere in intentia noastra de cercetare. Aceste principii vizeaza natura organizatiilor economice si constrangerile privind modul lor de structurare si functionare performanta. Obiectivele economice ale firmei nu trebuie sa ascunda esenta ei: firma reprezinta mai intai de toate o organizatie. Orice firma este o organizatie cu finalitate economica in sens ca trebuie sa furnizeze bunuri si servicii, pe de o parte, trebuind sa faca acest lucru intr-o maniera rentabila, adica avand o buna sanatate economica, care sa-i permita sa-si indeplineasca functiile sociale, pe de alta parte.
A vorbi despre organizatii inseamna a vorbi despre relatiile care permit unui grup de oameni sa munceasca impreuna pentru a atinge anumite obiective comune. Asadar, vorbim despre persoane in primul rand. De asemenea, vorbim despre finalitati, care trebuie asumate liber si despre responsabilitatea de a urmari aceste scopuri. Vorbim si despre necesitatea de a actiona rational printr-o selectare cat mai buna a mijloacelor de realizare a obiectivelor stabilite, admitand ca nu orice scop poate justifica orice tip de mijloace. In sfarsit, este vorba de o anumita marja de libertate in alegerea obiectivelor si mijloacelor. In toate aceste aspecte etica are un cuvant de spus:
1) Firma este un ansamblu de persoane care interactioneaza pentru a realiza bunuri si servicii si a le oferi altor persoane. Din acest motiv, demnitatea umana si drepturile omului trebuie mereu sa constituie variabile fundamentale de luat in seama ori de cate ori ne gandim la organizatii. Conceptul de demnitate este extrem de important in acest context. Exista o celebra formulare a lui Kant care o defineste fara echivocuri: „In imparatia scopurilor totul are un pret si o demnitate. Ceva ce are un pret poate fi inlocuit prin altceva echivalent; in schimb, ceva ce se afla deasupra oricarui pret si prin urmare nu admite nici o echivalenta, acel lucru are demnitate.” Demnitatea este baza oricaror drepturi umane asa cum sunt acestea recunoscute prin Declaratia Universala din 1948.
2) Reprezentand un ansamblu de persoane care formeaza ceva mai mult decat o masa, organizatia constituie un nou „subiect” autonom, desi intr-un sens particular.
3) Acest subiect detine o anumita libertate in fixarea propriilor obiective specifice. „Determinismul pietei” este un fals: anumite persoane, in acelasi context de actiune, formuleaza politici (definesc ansambluri de scopuri si mijloace) diferite, care au consecinte diferite pentru persoanele implicate.
4) Tot asa cum exista o determinata libertate de optiune in fixarea obiectivelor, nici mijloacele pentru a le atinge nu sunt strict predeterminate. Iata de ce aceleasi obiective pot fi realizate prin mijloace diferite, la nivel de firme observandu-se o larga varietate a strategiilor puse in aplicare.
5) Argumentele expuse explica de asemenea de ce nu pot exista solutii sau modele de management universal valabile, care sa ofere modalitati unice de stabilire a obiectivelor, prescriind in acelasi timp caile ce trebuie urmate pentru a le atinge. Nici stiinta, nici legea, nici piata macar nu pot impune unei firme o cale unica de actiune, chiar daca toate aceste forte ii conditioneaza explicit si vizibil functionarea. Prin analogie cu fiinta umana, firma este obligata sa-si asume conditiile concrete de existenta, luand decizii libere.
6) Asadar, firma ca atare, separat de indivizii care o formeaza ca organizatie, trebuie sa-si asume responsabilitatea propriilor acte precum, si efectele pe care aceste actiuni le au asupra diferitelor grupuri stakeholders.
Opinam ca viitorul Euromanagementului se va contura in functie de modul original de solutionare a urmatoarelor aspecte de natura conceptuala si practica:
1) Dezvoltarea unei filozofii manageriale in acord cu necesitatile mediului de afaceri actual.
2) Gestiunea eficienta a complexitatii si cunoasterii ca factori de competitivitate decisivi.
3) Transformarea culturii organizationale in principala sursa de diferentiere strategica.
4) Explorarea unor modele de strategie care sa le confere organizatiilor dinamism si flexibilitate.
Cartea abordeaza aceste linii de forta care, dupa parerea noastra, vor jalona viitorul firmelor europene, respectiv capacitatea lor de a-si mentine si consolida vigoarea economica in competitia tot mai dura de pe pietele globalizate.
Autorul