Sunt numeroase explicatiile pentru care secolul al XIX-lea a fost unul al marilor descoperiri de teritorii si culturi ale acestei planete. Trimisi de guverne, regi, societati geografice, negustori, filantropi, interese personale, curiozitate insatiabila, saracie sau chef de duca, oamenii de pe patru continente calatoreau in toate directiile. Parea ca nimeni nu mai poate sa stea acasa:
Intre acestia – si cativa romani cat se poate de determinati: Badea Cartan pleca pe jos spre Roma pentru a cauta marturii ale istoriei poporului roman, Grigore Antipa se imbarca pe crucisatorul „Elisabeta” pentru a face cercetari de biologie marina, Bazil Assan era deja primul roman care inconjurase globul, Franz Binder isi construia o pluta ca sa navigheze pe Tigru spre Bagdad si mai apoi spre Sudan unde avea sa vanda margele venetiene, fesuri roz, rom si baticuri colorate pentru a se intoarce la Cairo cu „doi lei adulti si doi gheparzi
cu pete frumoase”. Pe Emanoil Boteanu principele Cuza il trimitea, in 1864 ca obsevator pe frontul american al Razboiului de secesiune.
In acest rastimp, in Bucurestiul de acum aproape 170 de ani, se nascuse un personaj ce avea sa incalce toate tiparele, devenind nici mai mult, nici mai putin decat Rege al Tarii de Foc – Julius Popper.