Propuneri manuscrise: info@editurauniversitara.ro: 0745 204 115
Urmarire comenzi Persoane fizice / Vanzari: 0745 200 718 / 0745 200 357 / Comenzi Persoane juridice: 0721 722 783
RO 
Engleza
Istoria Romei - Eugen Cizek
![Istoria Romei - Eugen Cizek [1]](https://gomagcdn.ro/domains/editurauniversitara.ro/files/product/original/istoria-romei-eugen-cizek-260484.jpg "Istoria Romei - Eugen Cizek [1]")
Editura: Paideia
Autor: Eugen Cizek
Pagini: 674
Anul publicării: 2020
ISBN: 978-606-748-355-0
Cod Produs:
9786067483550
Ai nevoie de ajutor?
0745 200 718
/
0745 200 357
- Descriere
- Download (1)
- Autori
- Cuvant inainte
- Review-uri (0)
Aceasta este istoria celui mai mare imperiu cunoscut vreodata. Reputatul profesor Eugen Cizek infatiseaza ascensiunea si caderea lui, concentrandu-se pe cateva momente de cotitura care au modelat istoria romana. De la cucerirea Mediteranei, incepand cu secolul al III-lea i. Hr., pana la distrugerea Imperiului Roman de catre invadatorii barbari, sapte secole mai tarziu, descoperim cele mai critice episoade din istoria romana: prabusirea spectaculoasa a Republicii „libere”, nasterea epocii „Cezarilor”, reprimarea violenta a celei mai puternice rebeliuni impotriva puterii romane si razboiul civil sangeros care a lansat crestinismul ca religie mondiala.
In centrul acestei relatari se afla personalitatile dinamice, complexe, dar pline de defecte ale unora dintre cei mai puternici conducatori din istorie: barbati precum Pompei, Iulius Cezar, Augustus, Nero, Traian, Marcus Aurelius. Punand carne pe oasele acestor figuri indepartate, legendare, Eugen Cizek priveste dincolo de efigiile lor si le exploreaza motivatiile si ambitiile reale, intrigile si rivalitatile.
„Am staruit, fara indoiala, asupra Romei antice si statului ei, dar am rezervat un capitol-epilog si Romei postantice. Ne-am straduit sa nu neglijam dimensiunea evenimentelor, prea adesea neglijata. Evenimentele ofera repere stabile, fara de care nu se poate intelege nimic din istoria unui popor. Cu siguranta insa ca ne-au preocupat substantial institutiile, structurile politice, sociale, economice si culturale, ca si viata cotidiana si privata. Nu in ultimul rand am acordat atentie mentalitatilor.”
Eugen Cizek, Cuvant inainte
„Printre autorii romani, numele regretatului profesor si filolog din Bucuresti, Eugen Cizek reprezinta intelectualul public care a contrbuit cel mai mult la popularizarea Romei antice inca din anii 80. Istoria Romei (I. editie din 2002, editia revizuita din 2010) a lui Cizek reprezinta probabil cea mai importanta sinteza scrisa de un roman in aceasta tema.”
T. Szabó Csaba, istoric
„Pentru toate generatiile de filologi clasici, care au fost, sunt, si care vor veni ... Sub specie aeternitatis, opera Profesorului Cizek ne va insoti si forma de la un an, un lustru, un deceniu la altul, generatii unele dupa altele. Ea va rezista biruind, ca bronzul, Timpul, pe cand noi, epigonii, si epigonii epigonilor, ii vom reinnoi, cu fiecare lectura si utilizare, stralucirea.”
LIVIU FRANGA, CUVANT LA DESPARTIREA DE PROFESORUL EUGEN CIZEK, Articol publicat in editia Viata Romaneasca 1-2 / 2009
In centrul acestei relatari se afla personalitatile dinamice, complexe, dar pline de defecte ale unora dintre cei mai puternici conducatori din istorie: barbati precum Pompei, Iulius Cezar, Augustus, Nero, Traian, Marcus Aurelius. Punand carne pe oasele acestor figuri indepartate, legendare, Eugen Cizek priveste dincolo de efigiile lor si le exploreaza motivatiile si ambitiile reale, intrigile si rivalitatile.
„Am staruit, fara indoiala, asupra Romei antice si statului ei, dar am rezervat un capitol-epilog si Romei postantice. Ne-am straduit sa nu neglijam dimensiunea evenimentelor, prea adesea neglijata. Evenimentele ofera repere stabile, fara de care nu se poate intelege nimic din istoria unui popor. Cu siguranta insa ca ne-au preocupat substantial institutiile, structurile politice, sociale, economice si culturale, ca si viata cotidiana si privata. Nu in ultimul rand am acordat atentie mentalitatilor.”
Eugen Cizek, Cuvant inainte
„Printre autorii romani, numele regretatului profesor si filolog din Bucuresti, Eugen Cizek reprezinta intelectualul public care a contrbuit cel mai mult la popularizarea Romei antice inca din anii 80. Istoria Romei (I. editie din 2002, editia revizuita din 2010) a lui Cizek reprezinta probabil cea mai importanta sinteza scrisa de un roman in aceasta tema.”
T. Szabó Csaba, istoric
„Pentru toate generatiile de filologi clasici, care au fost, sunt, si care vor veni ... Sub specie aeternitatis, opera Profesorului Cizek ne va insoti si forma de la un an, un lustru, un deceniu la altul, generatii unele dupa altele. Ea va rezista biruind, ca bronzul, Timpul, pe cand noi, epigonii, si epigonii epigonilor, ii vom reinnoi, cu fiecare lectura si utilizare, stralucirea.”
LIVIU FRANGA, CUVANT LA DESPARTIREA DE PROFESORUL EUGEN CIZEK, Articol publicat in editia Viata Romaneasca 1-2 / 2009
-
Istoria Romei - Eugen Cizek
Descarca
Eugen Cizek (1932- 2008) a fost un profesor de limbi si literatura clasica la Universitatea din Bucuresti. De asemenea, a predat ca profesor asociat la Universitatea Lumière Lyon 2 si la Universitatea Saint-Etienne. Este autorul a numeroase articole si carti stiintifice, scrise in limba romana si mai ales in franceza, cu accent in special pe literatura latina si istoria romana.
Roma aeterna
Numerosi scriitori latini au proclamat cu mandrie ostentativa eternitatea Romei: Vergiliu si Horatiu, dar si multti altii, inclusiv din vremea crepusculului Imperiului roman, precum Claudian, Amian, Rutilius Namatianus, chiar poetul crestin Prudentius. Intr-adevar Roma numara trei milenii de existenta. Dupa ce in primele secole ale Imperiului a functionat ca o gigantica metropola, pentru standardele antichitatii, fiind populata de aproape un milion de locuitori, Roma si-a restrans populatia si complexa activitate politica, economica si culturala, spre sfarsitul antichitatii. Chiar daca si-a pastrat un pretigiu incontestabil, cel putin pana in secolul al VII-lea d.C. Dupa o relativa eclipsa, marcata insa de stralucirea Romei medievale si renascentiste, ea a beneficiat de o fascinanta existenta plurivalenta, in care farmecul monumentelor antice si ale orasului medieval si postmedieval se imbina cu frumusetile unei marete capitale moderne. Vraja captivanta alterneaza cu hibe si vicii, in felul lor de asemenea fascinante. De aceea un savant milanez spunea ca Roma este un oras periculos! Farmecul exercitat de activitatile febrile, dar si al unei anumite tolerante, care uneori implica indolenta, asigura Romei o capacitate de seductie unica in lume, imortalizata de exemplu in magnificul film al celui definit ca „il maestro“ , adica regretatul Federico Fellini, consacrat orasului Roma. Desigur, in cele ce urmeaza, ne vom concentra indeosebi asupra Romei antice si uriasului imperiu, pe care si l-a faurit, in virtutea unui adevarat miracol.
Cu alte prilejuri, l-am desemnat ca miracolul roman. Fara indoiala un miracol, care poate fi explicat.
Unitatea spirituala greco-romana
Dezvoltarea Romei, cel putin in antichitate, a fost strans corelata lumii grecesti, Greciei insasi si intregului spatiu lingvistic si cultural elenofon. Horatiu nu a fost singurul autor latin care sa afirme ca Grecia cucerita si-ar fi cucerit invingatorul. In realitate, complexele raporturi tesute intre Roma si lumea ei pe de o parte si spatiul elenofon pe de alta reliefeaza similitudini, fie ele si partiale, intre meleagurile latine si cele grecesti. Contactele intre Grecia si Roma au sfarsit prin a determina bilingivismsi biculturalism. Foarte multi romani vorbeau limba greaca si un numar destul de important de elenofoni a putut sa se exprime si in latineste. Se pot propune analogii intre acest statut al societatilor antice si situatii ivite in timpuri mai apropiate de al nostru. Astfel franceza reprezenta limba de cultura in care se exprimau flamanzii din Flandra veacurilor anterioare secolului al XX-lea. Marturiile aflate in manastirile din Bruges sunt elocvente in acest sens. Iar in Norvegia secolului al XIX-lea, daneza a constituit multa vreme limba de cultura prin excelenta. Chiar in Romania aceluiasi veac, intelectualii au fost bilingvi: uneori se exprimau mai usor in franceza decat in romana. Fara indoiala orice comparatie schioapata. De altfel Horatiu se insela. Cultura si civilizatia romane nu au receptat mecanic si pasiv zestrea culturii elenice. Receptorul a reactionat activ, specific, parti culaizant, la mesajul emitatorului grec.
Urmarile abolirii regalitatii
Cum am semnalat in capitolul anterior, Republica nu a fost instaurata in 510-509 i.C. Vom arata mai jos ca insusi Titus Livius se contrazice in privinta implantarii consulatului. Alte izvoare releva de asemenea ca primii consuli nu au aparut indata dupa revolta antiregalista. Brutus a fost infrumusetat de traditia republicana ca liberatorul generos al Romei. In realitate el a exercitat, la Roma, dupa expulzarea lui Tarquinius II, o putere cvasimonarhica, desi desacralizata.
Problema plebei
Carmuirea Romei, indeosebi in perioada de tranzitie dintre regalitate si o republica autentica, a fost exercitata de catre gintile patriciene. Intr-adevar Roma „primordiilor“ , in perioada tranzitiei, sub Republica si chiar inainte, adica in vremea regalitatii, a incorporat doua categorii de „romani“ , ulterior deveniti cetateni. Ne referim la patricieni si la plebei. Ni se pare limpede ca patricienii erau descendenti ai fondatorilor federatiei de sate din 754-753 i.C., ai nucleului demografic primitiv al Romei regale.
Legea celor douasprezece Tabule si conscintele sale
Intr-adevar patricienii monopolizau nu numai religia si auspiciile, ci si practicarea justitiei, dreptului si legile, de altfel corelate religiei. Ele erau secrete si alcatuiau domeniul strict al magistratilor si pontifilor patricieni. Se manifesta aici o reminiscenta a cuceririi indoeuropene a Europei si a unei parti din Asia. In India veche, ca si la galli, o casta sacerdotala, in principiu formata din descendentii cuceritorilor indoeuropeni, detinea monopolul religiei si al dreptului, pe care trebuiau sa le ignore multimea, provenita, la origine, din coboratorii semintiilor preindoeuropene. Cel putin partial, acelasi fenomen s-a petrecut in Roma „primordiilor“ .
Roma asediata
Candva, probabil in 496 i.C., romanii, comandati de dictator-ul Postumius Albus, au biruit liga latina (Liv., 2, 19), in batalia de la lacul Regillus (loc inca neidentificat). In conditiile presiunii exercitate de triburile muntenilor asupra Latiului, cum am aratat mai sus, s-a incheiat, dupa legenda, in 493 i.C., un tratat, asa-numitul foedus Cassianum. Acest „tratat” foedus, fusese initiat de catre Spurius Cassius. Reiteram observatia ca acest foedus asigura autonomia Romei fata de liga latina, din care facea totusi parte.
Cauzele crizei
O cauza fundamentala a crizei trebuie cautata intr-o transformare de care atatia romani erau mandri. Caci se trecuse progresiv de la Roma cetate-oras la Roma capitala a unui imperiu teritorial de mari proportii. Imperiul teritorial a erodat si ulterior a distrus Republica. Institutiile Romei fusesera faurite tocmai pentru o cetate si nu pentru un imperiu. Mentalitatile, viata spirituala (auster si riguros construita), moravurile sobre, economia de subsistenta a Cetatii primitive, nu mai puteau functiona intre noile cadre de dezvoltare. Imperiul ecumenic al Romei avea presanta nevoie de noi structuri. Ca o adevarata antistructura, in profunzimile mentalului cetatenilor, germenii, inca foarte tineri, ai unei anticetati, a unei anticiuitas, incerca sa destabilizeze structura Cetatii, ciuitas. Tot ce tinea de Cetatea-oras devenise incompatibil cu imperiul terito rial ecumenic.
Numerosi scriitori latini au proclamat cu mandrie ostentativa eternitatea Romei: Vergiliu si Horatiu, dar si multti altii, inclusiv din vremea crepusculului Imperiului roman, precum Claudian, Amian, Rutilius Namatianus, chiar poetul crestin Prudentius. Intr-adevar Roma numara trei milenii de existenta. Dupa ce in primele secole ale Imperiului a functionat ca o gigantica metropola, pentru standardele antichitatii, fiind populata de aproape un milion de locuitori, Roma si-a restrans populatia si complexa activitate politica, economica si culturala, spre sfarsitul antichitatii. Chiar daca si-a pastrat un pretigiu incontestabil, cel putin pana in secolul al VII-lea d.C. Dupa o relativa eclipsa, marcata insa de stralucirea Romei medievale si renascentiste, ea a beneficiat de o fascinanta existenta plurivalenta, in care farmecul monumentelor antice si ale orasului medieval si postmedieval se imbina cu frumusetile unei marete capitale moderne. Vraja captivanta alterneaza cu hibe si vicii, in felul lor de asemenea fascinante. De aceea un savant milanez spunea ca Roma este un oras periculos! Farmecul exercitat de activitatile febrile, dar si al unei anumite tolerante, care uneori implica indolenta, asigura Romei o capacitate de seductie unica in lume, imortalizata de exemplu in magnificul film al celui definit ca „il maestro“ , adica regretatul Federico Fellini, consacrat orasului Roma. Desigur, in cele ce urmeaza, ne vom concentra indeosebi asupra Romei antice si uriasului imperiu, pe care si l-a faurit, in virtutea unui adevarat miracol.
Cu alte prilejuri, l-am desemnat ca miracolul roman. Fara indoiala un miracol, care poate fi explicat.
Unitatea spirituala greco-romana
Dezvoltarea Romei, cel putin in antichitate, a fost strans corelata lumii grecesti, Greciei insasi si intregului spatiu lingvistic si cultural elenofon. Horatiu nu a fost singurul autor latin care sa afirme ca Grecia cucerita si-ar fi cucerit invingatorul. In realitate, complexele raporturi tesute intre Roma si lumea ei pe de o parte si spatiul elenofon pe de alta reliefeaza similitudini, fie ele si partiale, intre meleagurile latine si cele grecesti. Contactele intre Grecia si Roma au sfarsit prin a determina bilingivismsi biculturalism. Foarte multi romani vorbeau limba greaca si un numar destul de important de elenofoni a putut sa se exprime si in latineste. Se pot propune analogii intre acest statut al societatilor antice si situatii ivite in timpuri mai apropiate de al nostru. Astfel franceza reprezenta limba de cultura in care se exprimau flamanzii din Flandra veacurilor anterioare secolului al XX-lea. Marturiile aflate in manastirile din Bruges sunt elocvente in acest sens. Iar in Norvegia secolului al XIX-lea, daneza a constituit multa vreme limba de cultura prin excelenta. Chiar in Romania aceluiasi veac, intelectualii au fost bilingvi: uneori se exprimau mai usor in franceza decat in romana. Fara indoiala orice comparatie schioapata. De altfel Horatiu se insela. Cultura si civilizatia romane nu au receptat mecanic si pasiv zestrea culturii elenice. Receptorul a reactionat activ, specific, parti culaizant, la mesajul emitatorului grec.
Urmarile abolirii regalitatii
Cum am semnalat in capitolul anterior, Republica nu a fost instaurata in 510-509 i.C. Vom arata mai jos ca insusi Titus Livius se contrazice in privinta implantarii consulatului. Alte izvoare releva de asemenea ca primii consuli nu au aparut indata dupa revolta antiregalista. Brutus a fost infrumusetat de traditia republicana ca liberatorul generos al Romei. In realitate el a exercitat, la Roma, dupa expulzarea lui Tarquinius II, o putere cvasimonarhica, desi desacralizata.
Problema plebei
Carmuirea Romei, indeosebi in perioada de tranzitie dintre regalitate si o republica autentica, a fost exercitata de catre gintile patriciene. Intr-adevar Roma „primordiilor“ , in perioada tranzitiei, sub Republica si chiar inainte, adica in vremea regalitatii, a incorporat doua categorii de „romani“ , ulterior deveniti cetateni. Ne referim la patricieni si la plebei. Ni se pare limpede ca patricienii erau descendenti ai fondatorilor federatiei de sate din 754-753 i.C., ai nucleului demografic primitiv al Romei regale.
Legea celor douasprezece Tabule si conscintele sale
Intr-adevar patricienii monopolizau nu numai religia si auspiciile, ci si practicarea justitiei, dreptului si legile, de altfel corelate religiei. Ele erau secrete si alcatuiau domeniul strict al magistratilor si pontifilor patricieni. Se manifesta aici o reminiscenta a cuceririi indoeuropene a Europei si a unei parti din Asia. In India veche, ca si la galli, o casta sacerdotala, in principiu formata din descendentii cuceritorilor indoeuropeni, detinea monopolul religiei si al dreptului, pe care trebuiau sa le ignore multimea, provenita, la origine, din coboratorii semintiilor preindoeuropene. Cel putin partial, acelasi fenomen s-a petrecut in Roma „primordiilor“ .
Roma asediata
Candva, probabil in 496 i.C., romanii, comandati de dictator-ul Postumius Albus, au biruit liga latina (Liv., 2, 19), in batalia de la lacul Regillus (loc inca neidentificat). In conditiile presiunii exercitate de triburile muntenilor asupra Latiului, cum am aratat mai sus, s-a incheiat, dupa legenda, in 493 i.C., un tratat, asa-numitul foedus Cassianum. Acest „tratat” foedus, fusese initiat de catre Spurius Cassius. Reiteram observatia ca acest foedus asigura autonomia Romei fata de liga latina, din care facea totusi parte.
Cauzele crizei
O cauza fundamentala a crizei trebuie cautata intr-o transformare de care atatia romani erau mandri. Caci se trecuse progresiv de la Roma cetate-oras la Roma capitala a unui imperiu teritorial de mari proportii. Imperiul teritorial a erodat si ulterior a distrus Republica. Institutiile Romei fusesera faurite tocmai pentru o cetate si nu pentru un imperiu. Mentalitatile, viata spirituala (auster si riguros construita), moravurile sobre, economia de subsistenta a Cetatii primitive, nu mai puteau functiona intre noile cadre de dezvoltare. Imperiul ecumenic al Romei avea presanta nevoie de noi structuri. Ca o adevarata antistructura, in profunzimile mentalului cetatenilor, germenii, inca foarte tineri, ai unei anticetati, a unei anticiuitas, incerca sa destabilizeze structura Cetatii, ciuitas. Tot ce tinea de Cetatea-oras devenise incompatibil cu imperiul terito rial ecumenic.
Daca doresti sa iti exprimi parerea despre acest produs poti adauga un review.
Scrie un review
Produse similare
Sub semnul ”Luminilor”. Din istoria generatiei de la 1821
Epoca pasoptista in marturii franceze. Studii
Evocari istorice. 1821-1918 - Nicolae Isar
Kogaion. Cercetari multidisciplinare la sanctuarele dacice din Muntii Orastiei
Istoria moderna a romanilor 1774/1784 - 1918
Lebedele salbatice. Trei fiice ale Chinei. Editia a III-a - Jung Chang
Primul Razboi Mondial 1914-1918. Editia a II-a - Vyvyen Brendon
Suport clienti Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00
0745 200 718 0745 200 357 comenzi@editurauniversitara.ro