Modelul apostolatului. Dascalii de la "Sf. Sava". Volum dedicat bicentenarului scolii lui Gheorghe Lazar (1818-2018)

Istoria Şcolii nationale de la Sf. Sava, intemeiată de cunoscutul dascăl-cărturar ardelean, Gh. Lazăr, in anul 1818, de-a lungul timpului, a constituit preocuparea noastră constantă, ca rezultat al ei dând tiparului o serie  importantă de cărti şi studii.

Mai intâi, in 1994, la Edit. Universitătii din Bucureşti am publicat volumul, Şcoala natională de la Sf. Sava şi spiritul epocii (1818-1859). Ulterior, tema a fost amplificată de noi in volumul Cultură natională şi spirit european. De la şcoala lui Gh. Lazăr la Universitatea din Bucureşti (1818-1864), apărut la aceeaşi editură, in anul 2004, şi reeditat in anul 2014, cu prilejul aniversării Universitătii din Bucureşti, la 150 de ani de la infiintare.

O altă serie de lucrări elaborate de noi au vizat in mod special personalitatea dascălilor de la Sf. Sava, incepând cu Gh. Lazăr. Acestuia din urmă, incadrat intre figurile de seamă de cărturari iluminişti din epoca de la 1821, i-am dedicat un capitol din volumul, Sub semnul „Luminilor”. Figuri din epoca de la 1821, apărut in Edit. „Paideia”, in anul 2006. Figura lui Gh. Lazăr şi-a găsit locul şi in volumul nostru, Mari români in viziunea lui Nicolae Iorga, apărut in Edit. „Ars Docendi” a Universitătii din Bucureşti in anul 2009.

In seria studiilor despre Gh. Lazăr, de asemenea, incadrăm şi editia micro-monografiei lui N. Iorga, Cel dintâi invătător de ideal national, Gheorghe Lazăr, elaborată de noi, impreună cu o substantială analiză şi o serie de alte documente, apărută in aceeaşi editură, „Ars Docendi”, in anul 2014.

Doi dintre marii dascăli de la Sf. Sava, continuatori ai operei lui Gh. Lazăr, au făcut din partea noastră obiectul unor analize speciale, la nivel de volum. Este vorba de profesorul de filosofie de la Sf. Sava, in acelaşi timp, om al Bisericii, Eufrosin Poteca, despre care am publicat in anul 2008, in Editura Universitară, lucrarea De la ortodoxie la redeşteptare natională. Viata şi opera lui Eufrosin Poteca. Al doilea dascăl de la Sf. Sava, şi el, ca şi Eufrosin Poteca, făcând parte din grupul primilor bursieri ai Statului la studii in Occident, căruia i-am dedicat un volum, a fost Simeon Marcovici, volum apărut in anul 2010, in Edit. „Ars Docendi”, sub titlul Educatie şi morală creştină. Viata şi opera lui Simeon Marcovici (1802-1877). Am intregit analiza personalitătii acestuia din urmă, editând opera sa Datoriile omului creştin, volum apărut in anul 2006 in Edit. Universitătii din Bucureşti, şi reeditat in anul 2014, in Edit. „Ars Docendi”, aflată sub patronajul Universitătii din Bucureşti.

Adaug aici că ipostaza lui Simeon Marcovici de autor al relatărilor de călătorie ale domnitorului Gh. Bibescu, a fost prezentată de noi, initial, in volumul intitulat Sub semnul romantismului. De la domnitorul Gh. Bibescu la scriitorul Simeon Marcovici, apărut in Edit. Universitătii din Bucureşti in anul 2003.

Să mentionăm aici că, de-a-lungul timpului, am publicat şi alte studii trimitând, direct sau indirect, la şcoala de la Sf. Sava şi dascălii săi: despre studiile tinerilor români in Franta la inceputul secolului XIX, despre originile Şcolii române de Drept (vezi, recent  Fondatorii Şcolii române de Drept, Edit Universitară, 2016) ş.a.

O figură interesantă, căreia i-am rezervat un loc aparte in studiile noastre a fost aceea a unuia dintre primii dascăli ardeleni in Şcoala de la Sf. Sava, Iosif Genilie, care ar fi meritat, poate, şi el, un volum, nu numai un simplu studiu (vezi „Studii. Revista de istorie”, t. 26, nr. 6, 1973).

Desigur, privind structura volumului nostru, este necesar să observăm că, pe lângă aceste figuri de seamă de dascăli de la Sf. Sava, de care noi ne-am ocupat, din colectivul profesoral al acestei institutii de invătământ – Şcoala de la Sf. Sava, apoi, după 1831,  Modelul apostolatului. Dascăli de la „Sf. Sava” Colegiul national – au făcut parte şi alte personalităti proeminente de dascăli, care s-au bucurat in trecut de interesul unor valoroşi cercetători. Ne referim in primul rând, la Petrache Poenaru, şi el unul dintre primii bursieri la studii in Occident, ajutător al lui Gh. Lazăr şi director al Şcolii, succedând, după 1832, lui Eufrosin Poteca; pentru cunoaşterea sa, intre altele, ar rămâne de consultat cartea istoricului G. Potra (Petrache Poenaru, ctitor al invătământului in tara noastră, Bucureşti, 1983), dar şi alte contributii de dată mai apropiată.

In privinta relatiilor lui I. Heliade Rădulescu cu şcoala de la Sf. Sava, el fiind primul succesor al lui Gh. Lazăr la conducerea acesteia, in anii 1822-1825, rămâne de consultat, intre altele, remarcabila monografie a lui Mircea Anghelescu, dedicată lui Heliade. Tot astfel pentru alti dascăli de seamă, precum Florian Aaron, Const. Aristia, August Treboniu Laurian rămâne de consultat o serie de studii apartinând unor valoroşi istorici şi cercetători (Vezi, de pildă, Ana Popescu – Alex. Machedon, despre Const. Aristia, V. Cristian despre Florian Aaron, I. Popescu Teiuşan – Vasile Netea, despre August Treboniu Laurian şi multi altii).

Numai unele aspecte din activitatea acestora din urmă vor fi surprinse de noi in ultimul capitol al volumului, privind Şcoala de la Sf. Sava şi dascălii săi in Revolutia din 1848.

In sfârşit, cum reiese din structura volumului nostru, cu prilejul Bicentenarului Şcolii lui Gh. Lazăr, in loc de a reedita una sau alta dintre lucrările noastre elaborate de-a-lungul timpului, am inteles să aducem la un loc pe cele mai importante dintre acestea.

In acest volum, Dascăli de la Sf. Sava, aşadar, regăsim unele dintre studiile noastre mai importante despre marele dascăl şi cărturar Gh. Lazăr, cât şi despre o parte dintre continuatorii săi, E. Poteca, Simeon Marcovici, I. Genilie.

In anexe, am găsit necesar să adăugăm o serie importantă de documente, sub titlul, Gh. Lazăr in evocări memorabile: este vorba de mărturiile lui I. Heliade Rădulescu, P. Poenaru, N. Iorga.

De asemenea, pentru cei doi mari dascăli, E. Poteca şi S. Marcovici, am reprodus câteva dintre cele mai importante cuvântări şi lectii introductive ale lor.

Ne exprimăm speranta că aceste studii, răspândite până acum in diferite volume tematice sau publicatii, vor deveni mai accesibile pentru cercetătorii invătământului românesc, cât şi pentru un public cititor mai larg, interesat să cunoască originile culturii nationale şi ale conştiintei nationale româneşti, precum şi pe promotorii lor.

Cu deosebire numeroşii slujitori ai invătământului din zilele noastre ar putea să inteleagă mai bine, poate, spiritul de sacrificiu al primilor dascăli de la Sf. Sava, in frunte cu Gh. Lazăr, modul cum ei şi-au indeplinit misiunea instructiv-educativă sub semnul apostolatului, fiind adevărati apostoli ai neamului, oferind un model care rămâne, ca aspiratie, mereu actual.

Autorul