Personalitati de seama in viziunea lui Nicolae Iorga. De la Gheorghe Lazar la Mihail Kogalniceanu

-27%
30,00 Lei 21,90 Lei

ISBN: 978-606-28-0949-2

DOI: 10.5682/9786062809492

Anul publicării: 2019

Editia: I

Pagini: 258

Editura: Editura Universitară

Autor: Nicolae Isar

In stoc
Limita stoc
- +
Adauga in cos
Cod Produs: 9786062809492 Ai nevoie de ajutor? 0745 200 718 / 0745 200 357
Adauga la Favorite Cere informatii
  • Download (1)
  • Autori
  • Cuprins
  • Cuvant inainte
  • Unde se gaseste
  • Review-uri (0)
  • Personalitati de seama in viziunea lui Nicolae Iorga. De la Gheorghe Lazar la Mihail Kogalniceanu

    Descarca
Prof. univ. dr. NICOLAE ISAR s-a nascut in anul 1937, in orasul Slanic-Prahova. Absolvent al Facultatii de Istorie a Universitatii din Bucuresti in anul 1962, apoi cadru didactic in aceasta facultate, parcurgand toate treptele universitare, de la preparator la profesor titular (in 1995). Doctor in istorie din 1973, conducator de doctorate din 1997. Profesor consultant din octombrie 2007.
Specialist in istoria moderna a romanilor, avand ca directii prioritare de cercetare istoria invatamantului si culturii, istoria institutiilor etc.
Este laureat a doua premii stiintifice ale Academiei Romane: „N. Iorga”, 1985;  „N. Balcescu”, 1993.
A publicat de-a lungul timpului peste 50 de carti si peste 100 de studii in reviste de specialitate. Dintre carti amintim:
-    Publicistii francezi si cauza romana (1834-1859), 1991 (Premiul „N. Balcescu” al Academiei Romane pe anul 1993);
-    Scoala nationala de la Sf. Sava si spiritul epocii (1818-1859), 1994;
-    Principatele Romane in epoca Luminilor (1770-1830), 1999 si 2005;
-    Sub semnul romantismului. De la domnitorul Gh. Bibescu la scriitorul Simeon Marcovici, 2003;
-    Cultura nationala si spirit european. De la scoala lui Gheorghe Lazar la Universitatea din Bucuresti (1818-1864), 2004, 2014;
-    Marturii si preocupari franceze privitoare la romani. Secolele XVIII-X1X, 2005;
-    Din istoria generatiei de la 1848. Revolutie, exil, destin istoric, 2006;
-    Istoria moderna a romanilor (1774/1784-1918), 2006;
-    Sub semnul Luminilor. Figuri din epoca de la 1821
, 2006;
-    Doctrina si legislatia junimist-conservatoare in dezbaterile Parlamentului roman (1891-1895), 2007;
-    Nicolae Iorga in apararea memoriei domnitorului Alexandru Ioan Cuza, 2007;
-    Revolutia de la 1848 in Tarile Romane. Cu un studiu privind personalitatea lui N. Balcescu in viziunea lui N. Iorga, 2008;
-    Din istoria politica a Principatelor Romane. De la Fanarioti la Domniile nationale (1774-1829), 2008;
-    De la ortodoxie la redesteptare nationala. Viata si opera lui Eufrosin Poteca (1787-1858), 2008;
-    Mari romani in viziunea lui Nicolae Iorga, 2009;
-    Romania sub semnul modernizarii. De la Alexandru Ioan Cuza la Carol I (1859-1914), 2010, 2017;
-    Memoria exilului pasoptist. Alexandru Christofi in corespondenta cu Christian Tell (1852-1856), 2010;
-    O istorie a Principatele Romane. De la emancipare politica la Unire (1769-1859), 2010, 2016;
-    Educatie si morala crestina. Viata si opera lui Simeon Marcovici (1802-1877), 2010;
-    Emancipare si modernizare la romani (1848-1918). Studii si lecturi istorice, 2012;
-    Scoala si Biserica in societatea romaneasca (1800-1914) – Studii, 2012.
-    1848 in Tarile Romane. – Studii, 2013;
-    1821. Revolutia si spiritul epocii. Sinteza si studii, 2013;
-    Din istoria gandirii social-politice romanesti (Sec. XVII-XIX). Studii, 2013;
-    Biserica-Stat-Societate in Romania moderna (1821-1914) - Sinteza si culegere de documente, 2014;
-    Fondatorii scolii romane de drept. Cuvantari si scrieri premergatoare Unirii Principatelor (1851–1859), 2016;
-    De la Eminescu la Nicolae Iorga. In apararea memoriei domnitorului Al. I. Cuza si a lui M. Kogalniceanu, 2016;
-    Gheorghe Panu, promotor al modernizarii. Discursuri in Senatul Romaniei (1892-1895), 2016;
-    Domnitorul Gh. Bibescu – Calatorii si „vizite de lucru”, 2016;
-    Epoca pasoptista in marturii franceze. Studii, 2017;
-    Modelul  apostolatului. Dascali de la „Sf. Sava”, 2017;
-    Relatii si interferente romano-franceze in epoca Luminilor (1769-1834).  Studii, 2017;
-    Evocari istorice. 1821-1918, 2018;
-    Gheorghe Lazar si scoala sa in evocari memorabile, 2018;
-    Nicolae Balcescu - Evolutia spirituala a unui mare roman - cu comentarii privind corespondenta si scrierile sale, 2019. 
-    Personalitati de seama in viziunea lui Nicolae Iorga. De la Gheorghe Lazar la Mihail Kogalniceanu, 2019.

 

Prefata / 5
I. Gheorghe Lazar si scoala sa în viziunea lui Nicolae Iorga/13
II. Tudor Vladimirescu în viziunea lui Nicolae Iorga/ 39
III. Nicolae Balcescu în viziunea lui Nicolae Iorga/ 63
IV. Nicolae Iorga în apararea memoriei domnitorului Alexandru I. Cuza /116
V. Personalitatea lui Mihail Kogalniceanu în evocarile lui Nicolae Iorga / 158
ANEXE
I. Din scrierile lui Nicolae Iorga dedicate lui Gheorghe Lazar / 189
1. Prefata la volumul, Cel dintai învatator de ideal national, Gheorghe Lazar (1916)/ 189
2. Cuvantare cu prilejul comemorarii lui Dimitrie Cantemir si Gheorghe Lazar (1923)/191
II. Din scrierile lui Nicolae Iorga dedicate lui Tudor Vladimirescu/ 198
1. Prefata la volumul, Un aparator al saracilor. „Domnul Tudor din Vladimiri” (cca. 1750-1821),
Bucuresti, 1921 (editia a II-a)/ 198
2. Retragerea, prinderea si moartea lui Tudor (Sfarsitul lucrarii, Un aparator al saracilor)/ 201
3. Comemorarea lui Tudor Vladimirescu, Cuvantare în sedinta Academiei Romane din 5 iunie 1921/ 204
4. Pomenirea „Domnului Tudor” (1921)/ 213
5. Domnul Tudor (1921)/214
III. Din scrierile lui Nicolae Iorga dedicate lui Nicolae Balcescu /216
- Prefata la studiul, Neculai Balcescu [1891]/ 216
IV. Din scrierile lui Nicolae Iorga dedicate domnitorului Al. I. Cuza / 219
- Învatamintele din viata si domnia lui Cuza-Voda (Conferinta tinuta la Husi, 1909)/ 219
V. Din evocarile lui Nicolae Iorga privind opera si personalitatea lui Mihail Kogalniceanu/ 229
1. Marile discursuri ale lui M. Kogalniceanu [1905] /229
2. Cuza-Voda si Kogalniceanu – O depesa a lui Cuza-Voda – / 230
3. Cuza si Kogalniceanu. Idei dintr-o conferinta tinuta la Braila în ziua de 24 Ianuar 1910/ 233
4. Cuvantare la inaugurarea statuii lui Mihail Kogalniceanu [4 oct. 1911] /243
5. Nicolae Iorga, O comemorare (18 oct. 1918) /245
6. Personalitatea lui Mihail Kogalniceanu [2 februarie 1935] /246
 

Nicolae Iorga, marele istoric, carturar si ganditor social-politic – unul dintre savantii de seama pe care poporul roman i-a dat lumii în epoca moderna – a fost, de-a lungul timpului, si ramane în continuare, un adevarat far luminos pentru descifrarea tainelor trecutului neamului, precum si pentru ierarhizarea valorilor sale.
Se poate spune, cu certitudine, ca niciunul dintre carturarii romani nu a facut atat de mult pentru aceasta asezare a marilor personalitati pe o scara valorica menita a le pastra vie amintirea în ochii contemporanilor. Optiunea pentru definirea caracterului si meritelor figurilor reprezentative ale poporului roman a fost afirmata de savant, între altele, într-o carte, semnificativ intitulata, Oameni cari au fost, aparuta de-a-lungul timpului în numeroase editii, pana în zilele noastre.

De asemenea, biografiile facute diferitelor figuri, în lucrari separate, dar si în paginile marilor sale sinteze si ale numeroaselor monografii, vorbesc de la sine de aceasta exceptionala vocatie a savantului de a surprinde detaliile de viata materiala si spirituala ale figurilor ilustre din trecut.

Desigur, notiunea de „mari romani”, bagatelizata în vremea din urma prin concursuri publice cu acest subiect, este una destul de relativa, dupa cum orice scara valorica are un anumit grad de rigiditate. Exista, totusi, o serie de elemente care o pot justifica, cum ar fi, de pilda: contributia majora la apararea fiintei nationale si spiritul de sacrificiu pe altarul aspiratiilor nationale si de progres social, contributia la afirmarea filonului culturii nationale si la îmbogatirea tezaurului culturii universale, angajarea responsabila pe terenul iradierii ideilor de libertate nationala si dreptate sociala etc. etc.
Indiscutabil, sub raportul unor merite istorice incontestabile, în categoria unor personalitati exceptionale, care îsi merita cu prisosinta calificativul de mari romani, Nicolae Iorga aseaza pe binecunoscutii domnitori, protagonisti ai luptei pentru apararea independentei si suveranitatii nationale: Mircea cel Batran, Iancu de Hunedoara, Stefan cel Mare, Mihai Viteazul, Constantin Brancoveanu, Dimitrie Cantemir s.a. În aceeasi serie, dar, în primul rand, ca promotori ai valorilor spirituale si culturale sunt plasati si unii domnitori, precum Neagoe Basarab, Matei Basarab sau Serban Cantacuzino. Cat priveste meritele lui Dimitrie Cantemir, ca domnitor, adept al „încercarii”, din 1711, de eliberare de sub dominatia otomana, acestea sunt amplificated de calitatile sale exceptionale se savant de talie europeana, pe care N. Iorga i le recunoaste cu prisosinta (asupra personalitatii acestuia, cum vom vedea mai departe, N. Iorga revine cu prilejul unei comemorari, care era conexata cu o ceremonie similara
destinata lui Gheorghe Lazar).

De asemenea, personalitatile politice si culturale din epoca moderna au stat în atentia marelui istoric roman, si în paginile restranse ale acestei carti nu ne vom referi decat la unele dintre ele, anume, figuri reprezentative pentru doua generatii, de la 1821 la 1848. Pentru generatia de la 1821, ne-am oprit la doi deschizatori – cei mai de seama – ai miscarii de redesteptare nationala din epoca moderna, unul cu condeiul, Gheorghe Lazar, altul, cu sabia, Tudor Vladimirescu.
Este semnificativ faptul ca un fost elev si continuator al lui Gh. Lazar, în acelasi timp, secretar al lui Tudor Vladimirescu, la 1821, Petrache Poenaru, peste o jumatate de secol, în 1871, cu prilejul unui discurs de receptie la Academia Romana, referindu-se la cei doi, tinea sa sublinieze: „Exclamarea ce facura în fata lumii, pe de o parte, G. Lazar, prin dezlegarea graiului romanesc din amortirea la care era condamnat de secole, pe de alta parte, Tudor Vladimirescu, prin vigoarea ce cu bratul sau dete simtului national, fu procesul cel mai convingator care asigura poporului roman dreptul la cetate în cercul natiunilor europene si îl puse pe calea progresului spre dezvoltarea nationalitatii sale”.

Pentru generatia de la 1848, ne-am oprit, de asemenea, la figurile care, cel putin noua, ni s-au parut cele mai representative pentru aceasta generatie: Nicolae Balcescu, Alexandru I. Cuza si Mihail Kogalniceanu. Este vorba de personalitati, care, asa cum vom vedea, ca si în cazurile lui Gh. Lazar si Tudor Vladimirescu, într-un fel, sunt legate între ele prin anumite trasaturi ale destinului.

De altfel, daca ne referim, la caracteristici care defines calitatea de „mari romani”, trebuie observat aici ca toti cei cinci amintiti, la care ne-am oprit, au o serie de trasaturi comune în destinul lor, stand sub semnul dramatismului. Gheorghe Lazar moare la numai 41 de ani, în Avrigul natal, dupa o încrancenare patriotica de cativa ani, la Bucuresti, unde a reusit sa puna în functiune scoala nationala de la Sf. Sava si sa-si puna în lumina, în beneficiul contemporanilor, crezul lui sfant în idealul national.
În ceea ce-l priveste pe Tudor Vladimirescu, dupa încercarea de la 1821 – sortita esecului – de a deschide o pagina noua în istoria romanilor, la 41 de ani, acesta sfarseste asasinat sub iataganele dusmanilor sai, dand astfel sacrificiul suprem pentru o cauza care abia peste cateva decenii avea sa fie mai bine înteleasa.

La randul lor, cei trei de la 1848, la care ne referim, se afla în aceeasi zodie a unor vieti sacrificate pe altarul interesului national.
Nicolae Balcescu, figura emblematica a acestei generatii – a carui memorie, uneori, pe nedrept este minimalizata în vremea din urma –, dupa o viata scurta, închinata, trup si suflet, relevarii aspiratiilor de unitate nationala, coordonatelor fundamentale ale luptei pentru libertate nationala si progres social – la jumatatea secolului al XIX-lea –, avea sa moara pe pamant strain, în exil, la numai 33 de ani, dand generatiilor viitoare pilda sacrificiului suprem pentru destinul neamului sau.
Aceleiasi ilustre generatii pasoptiste apartine, cu rol de frunte, domnitorul Unirii, Alexandru I. Cuza, caruia îi era dat, într-o domnie de numai sapte ani, sa înfaptuiasca reformele fundamentale pentru consolidarea Unirii si sa deschida calea modernizarii Romaniei. Îi era dat, de asemenea, dupa înlaturarea sa, printr-o conspiratie condamnabila, sa-si traiasca ultimii ani de viata, în exil, si el murind, în conditii precare, pe pamant strain, la o varsta nu tocmai înaintata, de 53 de ani.

În sfarsit, al treilea din grupul liderilor pasoptisti, la care ne referim, Mihail Kogalniceanu, colaboratorul si sfetnicul domnitorului Al. I. Cuza, în realizarea marilor reforme – cele mai importante care s-au facut în cursul secolului al XX-lea, cum avea sa remarce N. Iorga –, spre deosebire de ceilalti, va trai pana la batranete, peste 70 de ani, dar, dupa abdicarea silita a lui Al. I. Cuza, în februarie 1866, va trai, în buna masura, marginalizat între oamenii politici ai timpului, ostracizat, într-un fel de elitele politice, în amintirea colaborarii sale cu Domnitorul Unirii, desi, prin meritele sale, politice si culturale, în mod normal, se afla cu mult deasupra multor fruntasi contemporani ai vietii publice.
*
Daca ne referim la viziunea lui N. Iorga asupra figurilor reprezentative din epoca moderna, trebuie sa avem în vedere faptul ca, în multe situatii, planurile comportamentale nu concentreaza numai calitati sau merite, ci si unele laturi negative, discutabile, în orice caz. Un I. Heliade Radulescu, de pilda, este asezat de Nicolae Iorga pe un piedestal binemeritat, în ipostaza de ctitor al literaturii nationale, dar nu va fi recunoscut de savant, pe buna dreptate, în calitate de lider în revolutia de la 1848 si de doctrinar al acesteia, asa dupa cum sinuozitati si inconsecvente în traseul biografic îi diminueaza personalitatea în ochii marelui istoric.
La fel de exigent va fi savantul referindu-se la diferite alte personalitati pasoptiste, privite sub multiple aspecte comportamentale si sub raportul activitatii sau ideologiei lor, puse sau nu în slujba aspiratiilor politice si sociale ale epocii. Daca, de pilda, despre liderii liberali de la 1848, C. A. Rosetti si I. C. Bratianu, în perspectiva viitoarei lor cariere politice, opiniile savantului raman controversate, ca sa nu mai vorbim de „prezidentul” guvernului provizoriu din Tara Romaneasca de la 1848, mitropolitul Neofit, pe care îl face las si tradator, în schimb, opiniile savantului, din randul liderilor de la 1848, îl aseaza în fruntea oricarei scari valorice pe Nicolae Balcescu.
Semnificative sunt aprecierile lui Nicolae Iorga si pentru o serie de lideri ai „revolutiei romanilor ardeleni” din 1848-1849, precum Avram Iancu – si acesta platind cu sacrificiul vietii, de tanar, sperantele înselate ale semenilor sai –, Simion Barnutiu, Andrei Saguna s.a., dar asupra lor, în spatiul restrans al cestei carti nu ne-am putut opri.

Evident, seria celor care si-ar merita titlul de „mare roman”, în viziunea lui Nicolae Iorga, este continuata de alte figure reprezentative ale vietii publice si culturale din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea si începutul secolului al XX-lea, ca sa ne limitam la cadrul cronologic al epocii moderne, si anume: Bogdan Petriceicu Hasdeu, Vasile Alecsandri, Titu Maiorescu, pictorul Nicolae Grigorescu, dar mai ales poetul national si publicistul de geniu, Mihail Eminescu. Si acestora, precum si altora, cei mai mari dintre cei mari, oameni politici, scriitori sau carturari, Nicolae Iorga le-a facut portrete nemuritoare, marcand gloria lor postuma, tragand din viata si opera lor pilde pentru contemporani.
Poate ca timpul ne va permite, în viitor, sa cuprindem într-un al doilea volum si personalitatile din urma, aici amintite, completand suita „marilor romani” care au marcat evolutia Romaniei pe întreaga durata a epocii moderne, si asupra carora s-a oprit condeiul marelui istoric roman. Pana la o asemenea fericita eventualitate, volumul de fata, închinat reprezentantilor de seama ai generatiilor de la 1821 si 1848 – evenimente istorice care au intrat cu deosebire în preocuparile noastre –, speram sa ofere înainte de toate, viziunea lui Nicolae Iorga asupra acestor personalitati, sa ofere prilejul unei confruntari cu propriile opinii ale cititorilor, iubitori ai istoriei nationale, binecunoscut fiind faptul ca aproape tot ceea ce vine din condeiul savantului nu ne poate lasa indiferenti, totul – sau aproape totul – sugereaza modele si pilde de viata, de amintirea carora nu ne putem dispensa.
Sa mentionam aici, încheind aceasta prefata, ca în partea finala a volumului, am anexat o serie de texte semnificative apartinand lui Nicolae Iorga, ilustrand analiza acestor remarcabile personalitati. Autorul
 

www.editurauniversitara.ro

Scrie un review


Suport clienti Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00

0745 200 718 0745 200 357 comenzi@editurauniversitara.ro
close

Comparare

Trebuie sa mai adaugi cel putin un produs pentru a compara produse.

close

A fost adaugat la favorite!

A fost sters din favorite!