Romania sub semnul modernizarii - De la Alexandru Ioan Cuza la Carol I (1859 – 1914)

-27%
40,00 Lei 29,20 Lei

ISBN: 978-606-28-0591-3

DOI: 10.5682/9786062805913

Anul publicării: 2017

Editia: II, revizuita si adaugita

Pagini: 358

Editura: Editura Universitară

Autor: Nicolae Isar

In stoc
Limita stoc
- +
Adauga in cos
Cod Produs: 9786062805913 Ai nevoie de ajutor? 0745 200 718 / 0745 200 357
Adauga la Favorite Cere informatii
  • Descriere
  • Download (1)
  • Autori
  • Cuprins
  • Cuvant inainte
  • Review-uri (0)

Domniile lui Al.I Cuza si Carol I au starnit de-a lungul timpului – si vor starni in continuare – un mare interes in literatura istorica de specialitate, ca si in dezbaterile publice, in general.
In cazul domnitorului Al.I Cuza, in ultimele doua decenii, incercarea de reinnoire a mesajului istoric a dus, uneori, la evaluari critice contradictorii, punandu-se accentul fie pe momentul loviturii de stat din 2/14 mai 1864, care il opunea pe domnitor, la prima vedere, spiritului democratic, fie pe viata privata a acestuia, cu abaterile sale de ordin moral. Asemenea evaluari trimit mai degraba la imaginea „dictatorului”, pe de o parte, a modelului imoral de comportament al unui sef de stat, pe de alta parte. Sub ambele aspecte – dar mai ales sub al doilea –, a fost sugerata, implicit, comparatia cu figura principelui Carol I, cel care i-a succedat la Tron, mai intai ca domnitor, apoi ca rege.
Pornind de la asemenea consideratii critice, diminuandu-se insemnatatea reformelor social-politice si institutionale ale domnitorului Al. I Cuza, accentul a cazut, adesea, cu prioritate, in exegezele de specialitate din ultimele doua decenii, pe rolul lui Carol I in modernizarea Romaniei.
Bineinteles, era timpul sa se vorbeasca si sa se scrie mai mult decat in trecut despre personalitatea si rolul regelui Carol I in istoria Romaniei, dar incercarea de a-l opune pe acesta domnitorului Unirii ni s-a parut de-a dreptul bizara. Fiecare dintre cei doi, domnitorul Al. I Cuza, si domnitorul, apoi regele, Carol I, au avut merite deosebite in istoria romanilor: primul, cu o domnie de numai 7 ani, dar in care s-au concentrat realizari indispensabile statului roman modern, al doilea, Carol I, cu o domnie de aproape o jumatate de veac, in care s-au completat reformele inaugurate de cel dintai, in care a fost consolidat statul roman, odata cu realizarea independentei depline.
Fiecare dintre ei a trait si a actionat, ca sef de stat, in etape diferite ale evolutiei societatii romanesti si in imprejurari deosebite. Fiecare dintre ei si-a pus amprenta, cu personalitatea proprie, asupra timpului cand i-a fost dat sa se afle la conducerea statului. Meritele lor nu pot fi evaluate decat in raport cu cerintele timpului carora a trebuit sa le raspunda. In orice caz, discutia despre modernizarea Romaniei nu poate incepe cu anul 1866 –anul instaurarii domniei lui Carol I –, caci ar insemna sa lasam deoparte tocmai o etapa de baza, definitorie, pentru procesul modernizarii la care ne referim.
Cat priveste rolul foarte important al domnitorului Al. I Cuza in procesul modernizarii Romaniei, in istoria romanilor, in general, sub orice raport, el ramane de necontestat. Inainte de toate, Al. I Cuza, cel ales ca domnitor la Iasi si Bucuresti la 5 si 24 ianuarie 1859, ramane pentru totdeauna in constiinta publica romaneasca un simbol al Unirii, al acestui act de insemnatate exceptionala in istoria romanilor. In al doilea rand, in rastimpul domniei sale, cum trebuie sa recunoastem, s-au concentrat realizari vitale pentru existenta si evolutia statului roman modern, in ansamblul lor, mai importante decat toate cele infaptuite in intreaga domnie a succesorului sau. Este o concluzie pe care o consemneaza in zilele noastre unii reputati istorici de buna credinta.
Precum si sinteza noastra anterioara, de la textul careia porneste, cu modificari si completari semnificative, lucrarea de fata este destinata cu precadere studentilor, dar si profesorilor de istorie, altor categorii de cititori interesati de evolutia societatii romanesti in epoca moderna.

  • Romania sub semnul modernizarii - De la Alexandru Ioan Cuza la Carol I (1859 – 1914)

    Descarca


Prof. univ. dr. NICOLAE ISAR s-a nascut in anul 1937, in orasul Slanic-Prahova. Absolvent al Facultatii de Istorie a Universitatii din Bucuresti in anul 1962, apoi cadru didactic in aceasta facultate, parcurgand toate treptele universitare, de la preparator la profesor titular (in 1995). Doctor in istorie din 1973, conducator de doctorate din 1997. Profesor consultant din octombrie 2007.
Specialist in istoria moderna a romanilor, avand ca directii prioritare de cercetare istoria invatamantului si culturii, istoria institutiilor etc.
Este laureat a doua premii stiintifice ale Academiei Romane: „N. Iorga”, 1985;  „N. Balcescu”, 1993.
A publicat de-a lungul timpului peste 50 de carti si peste 100 de studii in reviste de specialitate. Dintre carti amintim:
-    Publicistii francezi si cauza romana (1834-1859), 1991 (Premiul „N. Balcescu” al Academiei Romane pe anul 1993);
-    Scoala nationala de la Sf. Sava si spiritul epocii (1818-1859), 1994;
-    Principatele Romane in epoca Luminilor (1770-1830), 1999 si 2005;
-    Sub semnul romantismului. De la domnitorul Gh. Bibescu la scriitorul Simeon Marcovici, 2003;
-    Cultura nationala si spirit european. De la scoala lui Gheorghe Lazar la Universitatea din Bucuresti (1818-1864), 2004, 2014;
-    Marturii si preocupari franceze privitoare la romani. Secolele XVIII-XIX, 2005;
-    Din istoria generatiei de la 1848. Revolutie, exil, destin istoric, 2006;
-    Istoria moderna a romanilor (1774/1784-1918), 2006;
-    Sub semnul Luminilor. Figuri din epoca de la 1821
, 2006;
-    Doctrina si legislatia junimist-conservatoare in dezbaterile Parlamentului roman (1891-1895), 2007;
-    Nicolae Iorga in apararea memoriei domnitorului Alexandru Ioan Cuza, 2007;
-    Revolutia de la 1848 in Tarile Romane. Cu un studiu privind personalitatea lui N. Balcescu in viziunea lui N. Iorga, 2008;
-    Din istoria politica a Principatelor Romane. De la Fanarioti la Domniile nationale (1774-1829), 2008;
-    De la ortodoxie la redesteptare nationala. Viata si opera lui Eufrosin Poteca (1787-1858), 2008;
-    Mari romani in viziunea lui Nicolae Iorga, 2009;
-    Romania sub semnul modernizarii. De la Alexandru Ioan Cuza la Carol I (1859-1914), 2010, 2017;
-    Memoria exilului pasoptist. Alexandru Christofi in corespondenta cu Christian Tell (1852-1856), 2010;
-    O istorie a Principatele Romane. De la emancipare politica la Unire (1769-1859), 2010, 2016;
-    Educatie si morala crestina. Viata si opera lui Simeon Marcovici (1802-1877), 2010;
-    Emancipare si modernizare la romani (1848-1918). Studii si lecturi istorice, 2012;
-    Scoala si Biserica in societatea romaneasca (1800-1914) – Studii, 2012.
-    1848 in Tarile Romane. – Studii, 2013;
-    1821. Revolutia si spiritul epocii. Sinteza si studii, 2013;
-    Din istoria gandirii social-politice romanesti (Sec. XVII-XIX). Studii, 2013;
-    Biserica-Stat-Societate in Romania moderna (1821-1914) - Sinteza si culegere de documente, 2014;
-    Fondatorii scolii romane de drept. Cuvantari si scrieri premergatoare Unirii Principatelor (1851–1859), 2016;
-    De la Eminescu la Nicolae Iorga. In apararea memoriei domnitorului Al. I. Cuza si a lui M. Kogalniceanu, 2016;
-    Gheorghe Panu, promotor al modernizarii. Discursuri in Senatul Romaniei (1892-1895), 2016;
-    Domnitorul Gh. Bibescu – Calatorii si „vizite de lucru”, 2016;
-    Epoca pasoptista in marturii franceze. Studii, 2017;
-    Modelul  apostolatului. Dascali de la „Sf. Sava”, 2017;
-    Relatii si interferente romano-franceze in epoca Luminilor (1769-1834).  Studii, 2017;
-    Evocari istorice. 1821-1918, 2018;
-    Gheorghe Lazar si scoala sa in evocari memorabile, 2018;
-    Nicolae Balcescu - Evolutia spirituala a unui mare roman - cu comentarii privind corespondenta si scrierile sale, 2019. 
-    Personalitati de seama in viziunea lui Nicolae Iorga. De la Gheorghe Lazar la Mihail Kogalniceanu, 2019.

Argument / 5 

I. Domnia lui Alexandru Ioan Cuza  –  etapa  de  baza  in edificarea statului national si in procesul modernizarii sale (1859-1866) / 9-56
1. Cadrul juridic initial al domniei lui Al. I. Cuza, in lumina Conventiei de la Paris din august 1858 / 9
2. Dubla alegere ca domnitor a lui Al. I. Cuza – actul decisiv al Unirii Principatelor / 16
3. Inceputul domniei lui  Al.  I.  Cuza  si  lupta  pentru desavarsirea Unirii    21
4. Lupta pentru realizarea pe cale constitutionala a reformelor si constituirea monstruoasei coalitii (ianuarie 1862 – mai 1864) / 24
5. Lovitura de stat din mai 1866 si elaborarea Statutului Dezvoltator al Conventiei de la Paris / 34
6. Domnia autoritara si noua serie de reforme (1864-1865) / 40
7. Politica externa a domnitorului Al. I. Cuza / 44
8. Sfarsitul si insemnatatea domniei lui Al. I. Cuza / 50

II. Instaurarea  regimului monarhiei constitutionale in Romania si inceputul domniei lui Carol I / 57-74
1. Imprejurarile alegerii ca domn a lui Carol I / 57
2. Constitutia din 1866 in perspectiva modernizarii societatii romanesti / 61
3. Inceputul domniei lui Carol I si viata politica (1866-1878) / 70

III. Cucerirea Independentei de stat a Romaniei si consecintele sale (1877-1878) / 75-91
1. Premisele proclamarii Independentei (9 mai 1877)  si declansarii Razboiului / 75
2. Desfasurarea Razboiului de Independenta (1877-1878) / 83
3. Pozitia Romaniei in cadrul Conferintelor de pace de la San-Stefano si Berlin / 85
4. Insemnatatea si urmarile Razboiului de Independenta in planul modernizarii Romaniei / 88

IV. Modernizarea Romaniei in plan socio-economic si contradictiile ei: de la Al. I. Cuza la Carol I (1859-1914) / 92-130
1. Trasaturi ale vietii social-economice in perioada 1859-1878 / 92
2. Noua etapa a modernizarii social-economice in anii 1878-1914 si contradictiile ei / 109
3. Aspectul critic al modernizarii: problema agrara si rascoalele taranesti / 122

V. Intensitatea vietii politice din Romania dupa 1878 sub semnul modernizarii / 131-155
1. Consolidarea sistemului constitutional-parlamentar dupa Razboiul de Independenta / 131
2. Consolidarea monarhiei in viata de stat / 136
3. Afirmarea si evolutia sistemului partidelor politice / 139
4. Etapele succesiunii partidelor politice la Putere / 153

VI. Politica externa a Romaniei la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea / 156-169
1. Problema recunoasterii Independentei de catre Marile Puteri (1878-1914) / 156
2. Cauzele si consecintele  aderarii  Romaniei  la  Tripla  Alianta  / 158
3. Relatiile Romaniei cu statele din Sud-Estul Europei/ 165
4. Pozitia Romaniei fata de razboaiele balcanice si interventia sa (1912-1913) / 166

VII. Privire asupra evolutiei provinciilor romanesti din afara statului roman si a miscarii nationale in rastimpul domniilor lui Al. I. Cuza si Carol I (1859-1914) / 170-215
1. Situatia romanilor din Transilvania, Banat si Bucovina, din Basarabia si din dreapta Dunarii in perioada 1859-1878 / 170 
2. Situatia romanilor si miscarea de eliberare nationala in provinciile din afara granitelor Statului roman in anii 1878-1914 / 191

VIII. Evolutia in spirit modern a culturii nationale si a vietii spirituale in rastimpul domniilor lui Al. I. Cuza si Carol I (1859-1914) / 216-254
1. Trasaturi ale modernizarii vietii culturale in timpul domniei lui Al.I. Cuza si la inceputul domniei lui Carol I
(1859-1878) / 216
2. Afirmarea viguroasa a culturii romane moderne dupa Razboiul de Independenta si semnificatia dezbaterilor ideologice privind modernizarea Romaniei / 242

IX. Concluzii: domniile lui Alexandru I. Cuza si Carol I, fata in fata / 255-279

Addenda. Din premisele Marii Uniri. Parlamentul roman in sprijinul miscarii romanilor ardeleni (1892-1895) / 280-317

Bibliografie / 319-354

 

Domniile lui Al.I Cuza si Carol I au starnit de-a lungul timpului – si vor starni in continuare – un mare interes in literatura istorica de specialitate, ca si in dezbaterile publice, in general.
In cazul domnitorului Al.I Cuza, in ultimele doua decenii, incercarea de reinnoire a mesajului istoric a dus, uneori, la evaluari critice contradictorii, punandu-se accentul fie pe momentul loviturii de stat din 2/14 mai 1864, care il opunea pe domnitor, la prima vedere, spiritului democratic, fie pe viata privata a acestuia, cu abaterile sale de ordin moral. Asemenea evaluari trimit mai degraba la imaginea „dictatorului”, pe de o parte, a modelului imoral de comportament al unui sef de stat, pe de alta parte. Sub ambele aspecte – dar mai ales sub al doilea –, a fost sugerata, implicit, comparatia cu figura principelui Carol I, cel care i-a succedat la Tron, mai intai ca domnitor, apoi ca rege.
Pornind de la asemenea consideratii critice, diminuandu-se insemnatatea reformelor social-politice si institutionale ale domnitorului Al. I Cuza, accentul a cazut, adesea, cu prioritate, in exegezele de specialitate din ultimele doua decenii, pe rolul lui Carol I in modernizarea Romaniei.
Bineinteles, era timpul sa se vorbeasca si sa se scrie mai mult decat in trecut despre personalitatea si rolul regelui Carol I in istoria Romaniei, dar incercarea de a-l opune pe acesta domnitorului Unirii ni s-a parut de-a dreptul bizara. Fiecare dintre cei doi, domnitorul Al. I Cuza, si domnitorul, apoi regele, Carol I, au avut merite deosebite in istoria romanilor: primul, cu o domnie de numai 7 ani, dar in care s-au concentrat realizari indispensabile statului roman modern, al doilea, Carol I, cu o domnie de aproape o jumatate de veac, in care s-au completat reformele inaugurate de cel dintai, in care a fost consolidat statul roman, odata cu realizarea independentei depline.
Fiecare dintre ei a trait si a actionat, ca sef de stat, in etape diferite ale evolutiei societatii romanesti si in imprejurari deosebite. Fiecare dintre ei si-a pus amprenta, cu personalitatea proprie, asupra timpului cand i-a fost dat sa se afle la conducerea statului. Meritele lor nu pot fi evaluate decat in raport cu cerintele timpului carora a trebuit sa le raspunda. In orice caz, discutia despre modernizarea Romaniei nu poate incepe cu anul 1866 –anul instaurarii domniei lui Carol I –, caci ar insemna sa lasam deoparte tocmai o etapa de baza, definitorie, pentru procesul modernizarii la care ne referim.
Cat priveste rolul foarte important al domnitorului Al. I Cuza in procesul modernizarii Romaniei, in istoria romanilor, in general, sub orice raport, el ramane de necontestat. Inainte de toate, Al. I Cuza, cel ales ca domnitor la Iasi si Bucuresti la 5 si 24 ianuarie 1859, ramane pentru totdeauna in constiinta publica romaneasca un simbol al Unirii, al acestui act de insemnatate exceptionala in istoria romanilor. In al doilea rand, in rastimpul domniei sale, cum trebuie sa recunoastem, s-au concentrat realizari vitale pentru existenta si evolutia statului roman modern, in ansamblul lor, mai importante decat toate cele infaptuite in intreaga domnie a succesorului sau. Este o concluzie pe care o consemneaza in zilele noastre unii reputati istorici de buna credinta.
Precum si sinteza noastra anterioara, de la textul careia porneste, cu modificari si completari semnificative, lucrarea de fata este destinata cu precadere studentilor, dar si profesorilor de istorie, altor categorii de cititori interesati de evolutia societatii romanesti in epoca moderna.

Scrie un review


Suport clienti Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00

0745 200 718 0745 200 357 comenzi@editurauniversitara.ro
close

Comparare

Trebuie sa mai adaugi cel putin un produs pentru a compara produse.

close

A fost adaugat la favorite!

A fost sters din favorite!