Din tabloul dotat de istorie si psihologie cu o unitate izbitoare, Madariaga detaseaza trei componenti: francezii, englezii si spaniolii. Cele trei popoare ale Europei sunt privite ca persoane distincte, cu trasaturi specifice, constituite din suma persoanelor cu trasaturi specifice, care intra in componenta intregii natiuni, tot asa cum suma persoanelor popoare alcatuieste transparenta unitara a spiritului european. Insusi titlul eseului, la singular: Francez-Englez-Spaniol, sugereaza aceasta personalizare. Aplicat, sistematic, limpede, intr-un cuvant, cu o metoda ce aminteste studiile politehnice de baza, facute la Paris, Madariaga le analizeaza in raport cu insusirile lor dominante, urmarind modul in care se constituie si se nuanteaza aceste insusiri in complexul fapt psihologic care este o natiune. Bogatiei multilaterale a informatiilor din diferite discipline, caci autorul este in egala masura istoric, psiholog, sociolog, filolog, critic literar si de arta, sa-I adaugam farmecul si adeseori umorul scriitorului Madariaga, toate, laolalta, oferind o lectura pe cat de instructiva, pe atat de delectabila.
MODEST MORARIU
Spania este natiunea directoare a istoriei atunci cand lumea lupta pentru principii de natura spirituala unitate impotriva varietatii si cand bogatia in discutie este dintre cele care traiesc in sufletul oamenilor; Franta preia directia istorica atunci cand lumea, devenita intelectuala si clasica sub presiunea Renasterii, descopera si asimileaza ideile care vor sluji la construirea societatii moderne; Anglia preia conducerea atunci cand, ciclul francez odata incheiat cu marea Revolutie si cu rezolvarea problemei libertatii, lumea isi indreapta atentia asupra cuceririi lucrurilor, se consacra economiei si comertului si vede scopul vietii in ragazul si in linistea inlesnite de increderea mutuala. Pentru fiecare perioada din istoria ei, umanitatea a gasit asadar o natiune protagonist reprezentativa.
Informatii conformitate produs
Salvador de Madariaga (n. 23 iulie 1886, La Coruña, Galicia, Spania – d. 14 decembrie 1978, Locarno, Cantonul Ticino, Elvetia) a studiat ingineria la Paris, dar la intoarcerea in Spania a inceput o cariera ca jurnalist si scriitor. A ocupat diverse posturi la Liga Natiunilor si a fost profesor de spaniola la Oxford. Primul guvern republican spaniol l-a numit ambasador la Washington si Paris. In timpul Razboiului Civil Spaniol, s-a stabilit in Anglia, conducand o campanie necrutatoare impotriva lui Franco. A fost unul dintre fondatorii Colegiului Europei din Bruges (1949) si, de asemenea, a colaborat cu diverse organizatii internationale pentru a promova o Europa unita si integrata. La intoarcerea sa in Spania in 1976, dupa restaurarea democratiei, a devenit membru al Academiei Regale Spaniole. Opera sa literara include romane, eseuri, teatru, poezie, carti de istorie si critica.
Fiecare dintre aceste trei popoare aduce lumii un punct de vedere, un fel de-a fi si de-a gandi propriu. Intr-un anumit sens, aceasta varietate a rasei umane (...) in Europa, explica varietatea istoriei. Pentru ca ordinea cronologica in care figureaza in istorie hegemoniile succesive a Spaniei, Frantei si Angliei, nu se datoreaza unui capriciu al hazardului.