Mihai Eminescu - Simetria in poezie - Ilie Torsan

Referindu-ne la cercetarea ştiinţifică, atât de puţin mediatizată astăzi la noi în ţară, reţinem faptul deosebit de important şi anume că ea răspunde şi nevoii de frumos la care este atât de sensibilă fiinţa umană. Pe drept cuvânt se apreciează că valoarea estetică a actului ştiinţific este factorul care declanşează forţe nebănuite în fiinţa cercetătorului şi îl face capabil de eforturi şi sacrificii pentru desăvârşirea operei sale. Tematica legăturii dintre factorul estetic din ştiinţă şi artă este frecvent prezentă în literatura de specialitate. Prezentăm opinia lui René Berger, fost profesor onorific la Universitatea din Lausanne (Elveţia) şi preşedinte de onoare al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Artă, care consideră că factorul estetic din ştiinţă este identic cu cel din artă. Dar iată aprecierea acestuia: „Fizica cuantică mă umple de admiraţie şi emoţie, întocmai ca şi orice mare operă de artă. Nu deosebesc emoţia ştiinţifică de cea artistică; ele au o rădăcină comună, constând în dimensiunea lor estetică” (vezi, Solomon Marcus „Invenţie şi Descoperire”, 1989, pag. 32). Mulţi fizicieni şi matematicieni afirmă că ceea ce-i ghidează, în elaborarea unei teorii, este factorul estetic, de exemplu simetria şi simplitatea, simetria fiind principalul instrument pentru realizarea unei punţi între ştiinţă şi artă. Aşa stând lucrurile, încercăm, în cele ce urmează, să punem în evidenţă câteva exemple de simetrii care apar în poeziile eminesciene.