Gerunziul si participiul in limbile engleza si romana. Perspectiva contrastiva - Ionela Ionitiu

Lucrarea prezentată ca teză pentru obţinerea titlului de doctor în filologie se distinge prin tema interesantă abordată, prin vasta bibliografie şi prin metoda de lucru care se dovedeşte a fi funcţională şi pertinentă. Ea se constituie dintr-un studiu constrastiv pe baza materialului lingvistic român-englez, vizând, aşa cum mărturiseşte autoarea în Introducerea lucrării, „particularităţile gramaticale şi semantice ale gerunziului şi participiului” (p.10) în limbile engleză şi română.
Ionela Ioniţiu subliniază, încă din primele pagini ale lucrării, că „gerunziul şi participiul formează în cele două limbi construcţii echivalente unor propoziţii subordonate” (p.10).
Autoarea încearcă (şi reuşeşte) să analizeze felul în care „se manifestă gramatical construţiile echivalente unor propoziţii subordonate care apar în cele două limbi” şi să demonstreze că gerunziul şi participiul „au acelaşi statut, respectiv construcţie tip propoziţie”.
Lucrarea sistematizează rezultatele abordărilor lingvisitice anterioare în legătură cu tema abordată, prezentând, în mod amănunţit, stadiul actual al cercetării, analizând „caracterul ambiguu, hibrid al celor două moduri”, relevând „posibilităţile funcţionale ale gerunziului şi participiului” şi trasând „posibilele asemănări şi deosebiri dintre cele două limbi” în privinţa modurilor verbale gerunziu şi participiu.
Studiul contrastiv al celor două limbi distincte din punct de vedere al genezei – româna, limbă romanică, engleza, limbă germanică –, dar care aparţin aceleiaşi familii de limbi, respectiv familia limbilor indoeuropene, are ca obiectiv principal stabilirea genului proxim şi a diferenţei specifice la nivel morfologic, sintactic şi semantic în privinţa construcţiilor gerunziale şi participiale, echivalente unor propoziţii subordonate, din limbile engleză şi română.
Autoarea preia termenii de propoziţie gerunzială şi propoziţie participială din gramatica limbii engleze în care se exprimă ideea că gerunziul, respectiv participiul reprezintă aşa-numite „propoziţii complement”, care pot satisface „poziţii sintactice nominale” şi care se caracterizează „printr-o distribuţie complementar-contrastivă”.
Sunt prezentate, referitor la ambele limbi, gerunziul şi participiul ca formant morfologic şi ca temă liberă pentru a putea diferenţia formele respective, în context, de gerunziul şi participiul – element constitutiv al construcţiilor echivalente unor propoziţii subordonate.
Lucrarea include o introducere, şase capitole (Structura internă a propoziţiei gerunziale în limba engleză, Structura internă a propoziţiei gerunziale în limba română, Structura internă a propoziţiilor gerunziale în limbile engleză şi română. Perspectiva contrastivă, Structura internă a propoziţiei participiale în limba enlgeză, Structura internă a propoziţiei participiale în limba română, Structura internă a propoziţiilor participiale în limbile engleză şi română. Perspectiva contrastivă), concluziile, lista de izvoare şi bibliografia. Fiecare capitol şi subcapitol începe cu un rezumat şi se termină cu anumite concluzii, în care autoarea subscrie unor opinii existente în literatura de specialitate sau îşi exprimă propria opinie în privinţa problemei în cauză.
De remarcat sunt capitolele contrastive Structura internă a propoziţiilor gerunziale în limbile engleză şi română. Perspectiva contrastivă (p. 120-127) şi Structura internă a propoziţiilor participiale în limbile enlgeză şi română. Perspectiva contrastivă (p. 187-197). În primul capitol contrastiv amintit, autoarea mărturiseşte că scopul acestuia este cel „de a sublinia cu argumente şi exemple unitatea sintactico-semantică dintre cele două limbi, care ar putea să constituie o bază solidă pentru eventualele convergenţe, analogii care vizează gerunziul şi, implicit, propoziţia gerunzială” (p. 120). Referitor la cel de al doilea capitol contrastiv se afirmă că „scopul acestui capitol este de a stabili o serie de analogii şi deosebiri de ordin morfosintactic între două limbi neînrudite, de a reliefa seria particularităţilor mai mult sau mai puţin comune care vizează propoziţiile participiale” (p. 187).
Privită în ansamblu, lucrarea Ionelei Ioniţiu întruneşte, cu prisosinţă, calităţile de exigenţă ştiinţifică şi de originalitate cerute unei teze de doctorat. Cu aceste argumente, susţinem că teza doamnei Ionela Ioniţiu – Structura internă a propoziţiilor gerunziale şi participiale în limbile engleză şi română, corespunde cerinţelor acordării candidadei a titlului de doctor în ştiinţe umaniste – filologie. Recomandăm cu căldură publicarea ei, pentru a face cunoscute publicului interesat rezultatele acestei cercetări. Sugerăm, ca titlu al cărţii, Gerunziul şi participiul în limbile engleză şi română. Perspectiva contrastivă.  

                                                   Prof. univ. dr. Luminiţa Cărăuşu
                                                Facultatea de Litere a Universităţii
            “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

Asistent universitar doctor la Universitatea Ovidius Constanţa, Facultatea de Litere, Departamentul de limbi moderne

* * *

A frecventat Universitatea Ovidius, Constanţa, în perioada 1997-2001, cu diplomă de licenţă, domeniile principale studiate fiind: limba engleză contemporană; literatura engleză şi americană; teoria literaturii; limba română veche şi contemporană; literatura română şi limba latină.
În perioada 2001-2003 a fost profesor suplinitor la Universitatea Ovidius, Constanţa, Facultatea de Drept şi Administraţie Publică, iar în perioada 2003-2006 a fost preparator universitar la Departamentul de limbi moderne pentru facultăţi nefilologice, deservind Facultatea de Construcţii şi Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport.
Din octombrie 2006 până în prezent este asistent universitar doctor la Facultatea de Litere, Departamentul de limbi moderne, deservind Facultatea de Construcţii.
În perioada 2001-2002 a urmat cursurile de Master, elaborând lucrarea cu tema: Teorii ale culturii, cultura mass-media, cultura de masă, doctrine politice, artă contemporană.
Ca urmare a participării la unele cursuri de specializare iniţiate de Generative Linguistics in Eastern Europe (GLEE):  iulie-august 2008 în Poznan (Polonia) şi iulie-august 2009 în Debrecen (Ungaria), a obţinut Certificate of the 15th Central European Summer School in Generative Grammar şi Certificate of the 16th Central European Summer School în Generative Grammar.
Din 2007 până în 2011 a urmat studii doctorale pe domeniul „Lingvistică generală, morfologie, sintaxă, semantică, pragmatică”, titlul tezei de doctorat susţinută în septembrie 2011 fiind: „Structura internă a propoziţiilor gerunziale şi participiale în limbile engleză şi română”, coordonator ştiinţific prof. univ. dr. Luminiţa Cărăuşu.
A publicat o serie de lucrări şi studii ştiinţifice în domeniul specialităţii sale.