„Destinul. Mă tem că este recurent. Pentru mine, pentru orice om și orice formă de viață. Mă gândesc că ne întinde o capcană fără ieșire. Ne învârtim în ea și ne tot întoarcem până găsim soluția, până ne învățăm lecția. Aveam sentimentul straniu al unei retrăiri… Îl puneam totuși pe seama vreunei povești, pe care poate cineva mi-o spusese vreodată. Era ca și cum o uitasem dar atunci a revenit din neștiute cețuri.”
„Trei nuanțe de albastru”
Vara Doinei Ofelia Davidescu este una în care soarele sau altcineva/altceva lichefiază spiritul ființelor sau ființa spiritelor. Personajele, indiferent unde și-ar petrece vara, trăiesc kafkian, mai mult în interiorul lor decât în afară, încât cititorul este ademenit să parcurgă sinuosul drum de descoperire a unor interioare sufletești luxuriante...
Ioan Grosescu
Valeria Margarit,
Duios, Doina Ofelia scria.... Dacă există stilul literar duios, Doina îl reprezintă cu succes. Sunt uimită in continuare de bogăția epitetelor însoțitoare care zugravesc tabloul complet. Nu scapă detaliu! Și ele curg, curg ca niște margele dintr-un șirag revărsat din gândurile îngândurate. Mi-a plăcut lectura mult, chiar dacă s-a întâmplat în fotoliul de acasă și nu pe o bancă în parc. Multumesc, Doina!
RaspundeA fost util acest review?