Urmarire comenzi Persoane fizice / Vanzari: 0745 200 718 / 0745 200 357 /// Comenzi Persoane juridice: 0721 722 783
Engleza
Semiotica. Aveam nevoie de noaptea mea solitara - Paula Barsan
![Semiotica. Aveam nevoie de noaptea mea solitara - Paula Barsan [1]](https://gomagcdn.ro/domains/editurauniversitara.ro/files/product/original/semiotica-aveam-nevoie-de-noaptea-mea-solitara-474667.jpg "Semiotica. Aveam nevoie de noaptea mea solitara - Paula Barsan [1]")
Editura: Cismigiu Books
Autor: Paula Barsan
Editia: I
Pagini: 116
Anul publicării: 2023
ISBN: 978-606-28-1583-7
DOI: 10.5682/9786062815837
Cod Produs:
9786062815837
Ai nevoie de ajutor?
0745 200 718
/
0745 200 357
- Descriere
- Download (1)
- Autori
- Cuvant inainte
- Cuprins
- Unde se gaseste
- Review-uri (0)
Nemarginirea, fald de burduf somnoros,
Scufunda fosnet in palisandru.
Atingeri de suflet,
In vis de luciu de lac, adiau
Subtila destainuire a cugetului.
Mirata-n arcada de val, oglinda venetiana
Tanjea xilofonul dragostei.
Semnul ca simbol, sens, auspicii, emblema, sau alte intelesuri pe care le dau dictionarele, are in cartea Paulei Barsan, nuanta amintirii. Tacerile vin cu semnul lor, cu urma lor de siaj, ca un drum pe ape, lasat de un vapor, de o barca, sau de „carausul destinului”.
Memoria personala se lasa asimilata, fara regrete, de memoria poetica, si sensul primei se va desavarsi, destramandu‑se in noaptea care l‑a generat.
In toate tonalitatile, grave, acute, inalte, in care a scris si scris Paula Barsan, cartile sale sunt si carti despre iubire.
Clelia Ifrim
Scufunda fosnet in palisandru.
Atingeri de suflet,
In vis de luciu de lac, adiau
Subtila destainuire a cugetului.
Mirata-n arcada de val, oglinda venetiana
Tanjea xilofonul dragostei.
Semnul ca simbol, sens, auspicii, emblema, sau alte intelesuri pe care le dau dictionarele, are in cartea Paulei Barsan, nuanta amintirii. Tacerile vin cu semnul lor, cu urma lor de siaj, ca un drum pe ape, lasat de un vapor, de o barca, sau de „carausul destinului”.
Memoria personala se lasa asimilata, fara regrete, de memoria poetica, si sensul primei se va desavarsi, destramandu‑se in noaptea care l‑a generat.
In toate tonalitatile, grave, acute, inalte, in care a scris si scris Paula Barsan, cartile sale sunt si carti despre iubire.
Clelia Ifrim
-
Semiotica. Aveam nevoie de noaptea mea solitara
Descarca
PAULA BARSAN
Cu o ascendenta poetica venind din celelalte carti publicate, noua carte de poezie a Paulei Barsan, se inscrie intr‑un regat al semnelor de foc, pentru ca poezia este un foc albastru.
Melancolia ca stare permanenta, ca poezie nerostita, este unul dintre aceste semne.
„Balcoanele cerului
Vor randuneaua
Prinsa‑n zborul
De dinauntru privit”
Este poezia care deschide cartea, dar si captivitatea randunelei de interior, si desi poezia se numeste „Nerostirea”, ea spune cate ceva despre desfacerea in cuvinte a unui titlu ascuns. Semnul primavaratic al randunelei este doar un inceput.
Semnul ca simbol, sens, auspicii, emblema, sau alte intelesuri pe care le dau dictionarele, are in cartea Paulei Barsan, nuanta amintirii. Tacerile vin cu semnul lor, cu urma lor de siaj, ca un drum pe ape, lasat de un vapor, de o barca, sau de „carausul destinului”.
Strigatul memoriei amplifica acest siaj, aceasta regula tacuta a luminii, dupa cum amintirea este mai aproape sau mai departe in timp. „Caraus pe destin, e strigatul memoriei” spune autoarea explicit intr‑un vers, ca o empatie cu sunetul de fond al „noptii solitare”.
Memoria personala se lasa asimilata, fara regrete, de memoria poetica, si sensul primei se va desavarsi, destramandu‑se in noaptea care l‑a generat.
In cartea „Imparatul semnelor” Roland Barthes puncta tocmai legatura, relatia particulara si practica dintre semn si om, dintre ideograma si sensul afectiv al acesteia.
Frumusetea poeziei din cartea Paulei Barsan, cu titlul dublu, ca o stea dubla sau doua stele gemene - „Semiotica / Aveam nevoie de noaptea mea solitara” ‑ este sintetizata in versuri simple, obtinand astfel efecte poetice inalte, trecute prin temperaturile albastre.
„Dumnezeu plange cu lacrima noastra” sau peisajele picturale, imaginea vizuala, dar si cea auditiva, cu trimiteri la zborul cocorilor, gheise, tatami, dragoni, aduc in poezia Paulei Barsan, inflexiuni de ton indepartat, de orient. Este o nuanta, un „filament” de semn extrem de indepartat. Zborul cocorilor din poezia „Lentila” se continua lent, indepartandu‑se, pana se pierde.
In toate tonalitatile, grave, acute, inalte, in care a scris si scrie Paula Barsan, cartile sale sunt carti despre iubire.
„Streanguri ude cheama‑n secunde
Ungher de iubit.”
Semnul unui nod poetic este un strigat. „Salbaticia” ‒ titlul poeziei din care am citat mai sus ‒, tine de dorinta intima de a redescoperi sinele pierdut, desfacand noduri, intelese sau nu, din tesatura unei vechi scoarte de perete, si in egala masura, desfacand „nodurile” din textura poetica. Amintirea lor, chiar desfacute, creaza timp. Un altfel de timp, poate ca un nou „concept central”, ca sa folosim o sintagma a lui Virgil Nemoianu pentru structuralismul actului creator, acest timp consumat lasa privirii si intelegerii doar umbra locului gol.
„Ultimul privit
Nu are legatura cu viata,
E doar neantul in el”.
Neantul in poezia Paulei Barsan poate insemna „starea de stea” sau „clipa karamel” sau doua versuri dintr‑un poem despre
„Nevroza firului de iarba
Miezul inimii il spera”.
Neantul ca amintire, ca regresie pana la ultima imagine ce ti‑o poti aminti, are coordonatele lui casnice, temporare, „ca un geam spre verde”, dar si in afara timpului, ca meta‑anotimp.
Neantul in „Semiotica / Aveam nevoie de noaptea mea solitara” porneste de la anotimpuri pur metafizice, si de aici, poate, o dorinta de a sublima obiectele si fiinta care se depaseste zilnic, intr‑o perpetua cautare launtrica. Este un procedeu de autocolaj, de floare de narcisa, o intimitate a retinei si a chipului modelat dupa un calendar celest. Poezia „1000 de chipuri”, alba si solitara ca o zi de luni, este un dialog intre obiecte si timp, dar mai ales pregateste o retorica biografica asumata.
„Noi curgem in lampi
Aprindem zilele de luni
Lentilelor noastre”
Toate aceste chipuri poarta in ele, si cu ele, la vedere sau nu, adieri, nelinisti, soapte, descantece, dar mai ales „semnul plumbuit” al vietii.
Poezia din aceasta carte a Paulei Barsan este o poezie acuta, cu tonuri joase, cu o memorie lirica lasata libera pana la desfacerea nodului de plumb.
Memoria ca zestre culturala si civica a umanitatii este bogata si fertila. Am sa amintesc doua repare foarte dragi mie. Primul este o reprezentare a pictorului belgian René Magritte, si se intituleaza „Memoria”. Este o pictura infatisand o fata tanara si frumoasa, care are pe tampla dreapta o pata de sange. A doilea reper ales este romanul scriitoarei contemporane japoneze Yoko Ogawa, intitulat „Politia memoriei”. Toate lucrurile frumoase sunt interzise. De la gradinile de trandafiri, fotografii, pana la biblioteca din oras, totul este ars sau aruncat pe apa... Dar autoarea spune – „Amintirile sunt seminte care incoltesc”.
Cartea de semne si semiotica afectiva a Paulei Barsan, cartea unei nopti solitare, se inscrie undeva in acest traseu al memoriei fiintei umane.
Clelia Ifrim
Melancolia ca stare permanenta, ca poezie nerostita, este unul dintre aceste semne.
„Balcoanele cerului
Vor randuneaua
Prinsa‑n zborul
De dinauntru privit”
Este poezia care deschide cartea, dar si captivitatea randunelei de interior, si desi poezia se numeste „Nerostirea”, ea spune cate ceva despre desfacerea in cuvinte a unui titlu ascuns. Semnul primavaratic al randunelei este doar un inceput.
Semnul ca simbol, sens, auspicii, emblema, sau alte intelesuri pe care le dau dictionarele, are in cartea Paulei Barsan, nuanta amintirii. Tacerile vin cu semnul lor, cu urma lor de siaj, ca un drum pe ape, lasat de un vapor, de o barca, sau de „carausul destinului”.
Strigatul memoriei amplifica acest siaj, aceasta regula tacuta a luminii, dupa cum amintirea este mai aproape sau mai departe in timp. „Caraus pe destin, e strigatul memoriei” spune autoarea explicit intr‑un vers, ca o empatie cu sunetul de fond al „noptii solitare”.
Memoria personala se lasa asimilata, fara regrete, de memoria poetica, si sensul primei se va desavarsi, destramandu‑se in noaptea care l‑a generat.
In cartea „Imparatul semnelor” Roland Barthes puncta tocmai legatura, relatia particulara si practica dintre semn si om, dintre ideograma si sensul afectiv al acesteia.
Frumusetea poeziei din cartea Paulei Barsan, cu titlul dublu, ca o stea dubla sau doua stele gemene - „Semiotica / Aveam nevoie de noaptea mea solitara” ‑ este sintetizata in versuri simple, obtinand astfel efecte poetice inalte, trecute prin temperaturile albastre.
„Dumnezeu plange cu lacrima noastra” sau peisajele picturale, imaginea vizuala, dar si cea auditiva, cu trimiteri la zborul cocorilor, gheise, tatami, dragoni, aduc in poezia Paulei Barsan, inflexiuni de ton indepartat, de orient. Este o nuanta, un „filament” de semn extrem de indepartat. Zborul cocorilor din poezia „Lentila” se continua lent, indepartandu‑se, pana se pierde.
In toate tonalitatile, grave, acute, inalte, in care a scris si scrie Paula Barsan, cartile sale sunt carti despre iubire.
„Streanguri ude cheama‑n secunde
Ungher de iubit.”
Semnul unui nod poetic este un strigat. „Salbaticia” ‒ titlul poeziei din care am citat mai sus ‒, tine de dorinta intima de a redescoperi sinele pierdut, desfacand noduri, intelese sau nu, din tesatura unei vechi scoarte de perete, si in egala masura, desfacand „nodurile” din textura poetica. Amintirea lor, chiar desfacute, creaza timp. Un altfel de timp, poate ca un nou „concept central”, ca sa folosim o sintagma a lui Virgil Nemoianu pentru structuralismul actului creator, acest timp consumat lasa privirii si intelegerii doar umbra locului gol.
„Ultimul privit
Nu are legatura cu viata,
E doar neantul in el”.
Neantul in poezia Paulei Barsan poate insemna „starea de stea” sau „clipa karamel” sau doua versuri dintr‑un poem despre
„Nevroza firului de iarba
Miezul inimii il spera”.
Neantul ca amintire, ca regresie pana la ultima imagine ce ti‑o poti aminti, are coordonatele lui casnice, temporare, „ca un geam spre verde”, dar si in afara timpului, ca meta‑anotimp.
Neantul in „Semiotica / Aveam nevoie de noaptea mea solitara” porneste de la anotimpuri pur metafizice, si de aici, poate, o dorinta de a sublima obiectele si fiinta care se depaseste zilnic, intr‑o perpetua cautare launtrica. Este un procedeu de autocolaj, de floare de narcisa, o intimitate a retinei si a chipului modelat dupa un calendar celest. Poezia „1000 de chipuri”, alba si solitara ca o zi de luni, este un dialog intre obiecte si timp, dar mai ales pregateste o retorica biografica asumata.
„Noi curgem in lampi
Aprindem zilele de luni
Lentilelor noastre”
Toate aceste chipuri poarta in ele, si cu ele, la vedere sau nu, adieri, nelinisti, soapte, descantece, dar mai ales „semnul plumbuit” al vietii.
Poezia din aceasta carte a Paulei Barsan este o poezie acuta, cu tonuri joase, cu o memorie lirica lasata libera pana la desfacerea nodului de plumb.
Memoria ca zestre culturala si civica a umanitatii este bogata si fertila. Am sa amintesc doua repare foarte dragi mie. Primul este o reprezentare a pictorului belgian René Magritte, si se intituleaza „Memoria”. Este o pictura infatisand o fata tanara si frumoasa, care are pe tampla dreapta o pata de sange. A doilea reper ales este romanul scriitoarei contemporane japoneze Yoko Ogawa, intitulat „Politia memoriei”. Toate lucrurile frumoase sunt interzise. De la gradinile de trandafiri, fotografii, pana la biblioteca din oras, totul este ars sau aruncat pe apa... Dar autoarea spune – „Amintirile sunt seminte care incoltesc”.
Cartea de semne si semiotica afectiva a Paulei Barsan, cartea unei nopti solitare, se inscrie undeva in acest traseu al memoriei fiintei umane.
Clelia Ifrim
Regatul focului albastru de Clelia Ifrim / 9
Nerostirea / 13
Siaj / 14
Ramai / 15
Infinit / 16
Linistea / 17
Galaxia Spirala / 18
Afinitati / 19
Esenta / 20
Sarbatoarea / 21
Lentila / 22
Pacatul / 23
Distantarea / 24
Dans / 25
Veneratie / 26
Salbaticia / 27
Orologiu / 28
Ultima suflare / 29
Sufletul lor / 30
Ascutime / 31
Arida / 32
Infingeri / 33
Frisoane / 34
Sedila / 35
Natural / 36
Neputinta / 37
Voltaic / 38
Eliberarea / 39
Chocolatier / 40
Migratia crabilor / 41
Imensitatea / 42
Spasm / 43
Decorporalizare / 44
Adieri / 45
Nelinisti / 46
Polaroid / 47
Liman / 48
Arheologie / 49
Avant / 50
Impietrita obisnuinta / 51
Versor / 52
Plumbuit / 53
Acuta / 54
Apusuri / 55
Memoria / 56
Retina / 57
Geruiri / 58
Nefirescul / 59
Semiotica / 60
Soare / 61
Pergament / 62
Adevar / 63
Rumspringa / 64
Elixir / 65
Razboi si Pace / 66
Anotimpuri / 67
Vid / 68
Tacere / 69
Taboo / 70
Intimitatea / 71
Rozariu / 72
Chihlimbar / 73
1001 de chipuri / 74
Emotia / 75 /
Pescarusul / 76
Rohia / 77
Filament / 78
De ce? / 79
Desir / 80
Pudrat / 81
Sedusi / 82
Sinceritatea / 83
Retorica / 84
Pastel / 85
Atingeri / 86
Panta‑rhei / 87
Induiosarea / 88
Alt avatar / 89
Prezentul / 90
Cantec de lebada / 91
Reflection / 92
Faptura / 93
Viata / 94
Contraste / 95
Arhive / 96
Constelatia / 97
Ascet / 98
Fior / 99
Puterea / 100
Petic / 101
Subtila seductie / 102
Inmuguriri / 103
Inefabil / 104
Suspecta boala / 105
Reduta / 106
Lemnosul vis / 107
Love Story / 108
Cutia muzicala / 109
Poetic / 110
Meta Zapezi / 111
Hermeneutic / 112
Oprim fluturii / 113
Nerostirea / 13
Siaj / 14
Ramai / 15
Infinit / 16
Linistea / 17
Galaxia Spirala / 18
Afinitati / 19
Esenta / 20
Sarbatoarea / 21
Lentila / 22
Pacatul / 23
Distantarea / 24
Dans / 25
Veneratie / 26
Salbaticia / 27
Orologiu / 28
Ultima suflare / 29
Sufletul lor / 30
Ascutime / 31
Arida / 32
Infingeri / 33
Frisoane / 34
Sedila / 35
Natural / 36
Neputinta / 37
Voltaic / 38
Eliberarea / 39
Chocolatier / 40
Migratia crabilor / 41
Imensitatea / 42
Spasm / 43
Decorporalizare / 44
Adieri / 45
Nelinisti / 46
Polaroid / 47
Liman / 48
Arheologie / 49
Avant / 50
Impietrita obisnuinta / 51
Versor / 52
Plumbuit / 53
Acuta / 54
Apusuri / 55
Memoria / 56
Retina / 57
Geruiri / 58
Nefirescul / 59
Semiotica / 60
Soare / 61
Pergament / 62
Adevar / 63
Rumspringa / 64
Elixir / 65
Razboi si Pace / 66
Anotimpuri / 67
Vid / 68
Tacere / 69
Taboo / 70
Intimitatea / 71
Rozariu / 72
Chihlimbar / 73
1001 de chipuri / 74
Emotia / 75 /
Pescarusul / 76
Rohia / 77
Filament / 78
De ce? / 79
Desir / 80
Pudrat / 81
Sedusi / 82
Sinceritatea / 83
Retorica / 84
Pastel / 85
Atingeri / 86
Panta‑rhei / 87
Induiosarea / 88
Alt avatar / 89
Prezentul / 90
Cantec de lebada / 91
Reflection / 92
Faptura / 93
Viata / 94
Contraste / 95
Arhive / 96
Constelatia / 97
Ascet / 98
Fior / 99
Puterea / 100
Petic / 101
Subtila seductie / 102
Inmuguriri / 103
Inefabil / 104
Suspecta boala / 105
Reduta / 106
Lemnosul vis / 107
Love Story / 108
Cutia muzicala / 109
Poetic / 110
Meta Zapezi / 111
Hermeneutic / 112
Oprim fluturii / 113
Produse similare
Grupa de sange O si viata individuala - Virginia Ciocan
Grupa de sange A si viata individuala - Virginia Ciocan
Tinerete fara batranete. Plante medicinale anti-imbatranire
Misiunea Personala. Cum sa-ti calculezi singur menirea in viata
Apa - Medicament natural
Grupa de sange B si viata individuala - Virginia Ciocan
Oracolul meu cool
Jocul de-a V-ati ascunselea
Flacarile Persephonei
Suport clienti Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00
0745 200 718 0745 200 357 comenzi@editurauniversitara.ro
Scrie un review