Propuneri manuscrise: [email protected]: 0745 204 115
Urmărire comenzi Persoane fizice / Vânzări: 0745 200 357 / Comenzi Persoane juridice: 0721 722 783
RO 
Engleza
S-a dus parfumul florilor de tei...
![S-a dus parfumul florilor de tei... [1]](https://gomagcdn.ro/domains/editurauniversitara.ro/files/product/original/s-a-dus-parfumul-florilor-de-tei-642520.jpg "S-a dus parfumul florilor de tei... [1]")
![S-a dus parfumul florilor de tei... [2]](https://gomagcdn.ro/domains/editurauniversitara.ro/files/product/original/s-a-dus-parfumul-florilor-de-tei-129050.jpg "S-a dus parfumul florilor de tei... [2]")
![S-a dus parfumul florilor de tei... [0]](https://gomagcdn.ro/domains/editurauniversitara.ro/files/product/medium/s-a-dus-parfumul-florilor-de-tei-642520.jpg "S-a dus parfumul florilor de tei... [0]")
![S-a dus parfumul florilor de tei... [1]](https://gomagcdn.ro/domains/editurauniversitara.ro/files/product/medium/s-a-dus-parfumul-florilor-de-tei-129050.jpg "S-a dus parfumul florilor de tei... [1]")
Editura: Cișmigiu Books
Autor: Angela Madalina Lazar
Ediția: I
Pagini: 116
Anul publicării: 2024
ISBN: 978-606-28-1828-9
Cod Produs:
9786062818289
Ai nevoie de ajutor?
0745 200 357
- Descriere
- Download (1)
- Autori
- Cuprins
- Cuvânt înainte
- Review-uri (0)
Autoarea romanelor ˮZbor peste noapte” si “Giles. O alta viata” propune de data aceasta un nou tip de expresie, o reverberare a muzicii interioare prin intermediul versurilor.
Mugurii luminii cresc intr-o cascada de ganduri, printre stropi de ploaie cazuti peste pamantul uscat dintr-o primavara renascuta, de azi si de odinioara… Apoi versurile, imbatate de culoare, aluneca printre anotimpuri si oameni, cautand ceea ce este unic si suprinzator, ceea ce ne face sa simtim, sa dorim, sa iubim. Sunt glasuri de visuri de dincolo de timp, sunt oameni si anotimpuri, sunt flori si destine, sunt vieti si suspinuri imbibate de vraja scurgerii peste noi a infinitului. Iar ilustratiile realizate de autoare isi impletesc vraja cu versurile intr-un veritabil poem al florilor, metafora a oamenilor, dar si a tot ce este minunat, dar trecator. Grafica uneste astfel sentimente, infioara si adanceste frumusetea miraculoasa pe care o adunam si o strangem in inima noastra. Frumusetea pe care nu vrem sa o mai lasam...
Mugurii luminii cresc intr-o cascada de ganduri, printre stropi de ploaie cazuti peste pamantul uscat dintr-o primavara renascuta, de azi si de odinioara… Apoi versurile, imbatate de culoare, aluneca printre anotimpuri si oameni, cautand ceea ce este unic si suprinzator, ceea ce ne face sa simtim, sa dorim, sa iubim. Sunt glasuri de visuri de dincolo de timp, sunt oameni si anotimpuri, sunt flori si destine, sunt vieti si suspinuri imbibate de vraja scurgerii peste noi a infinitului. Iar ilustratiile realizate de autoare isi impletesc vraja cu versurile intr-un veritabil poem al florilor, metafora a oamenilor, dar si a tot ce este minunat, dar trecator. Grafica uneste astfel sentimente, infioara si adanceste frumusetea miraculoasa pe care o adunam si o strangem in inima noastra. Frumusetea pe care nu vrem sa o mai lasam...
-
S-a dus parfumul florilor de tei...
Descarcă
ANGELA MADALINA LAZAR
Romane:
Zbor peste noapte, 2022
Giles. O alta viata, 2023
Romane:
Zbor peste noapte, 2022
Giles. O alta viata, 2023
Cuvant inainte / 7
Timp pentru poezie / 12
Geneza / 13
Nonexistenta / 16
Gandurile Tacerii / 18
O alta tacere / 21
Ma doare ca florile s‑au ofilit / 23
Renastere / 25
Rolul suprem in necunoscut / 26
In apararea gandurilor. Cand tacerea doarme / 29
Alunecare / 31
Filonul. Amintiri din lumina. In memoriam / 33
Timpul / 37
Ne‑apropie albastrul. O aniversare / 40
Langa mal, iarba, pasarea si dimineata / 43
S‑a dus parfumul de tei... / 45
Parca e toamna / 50
Floare pierduta. De ce nu mai esti? / 52
Nu pot fi altul! / 56
Infinitul / 58
Oare primavara va sti drum? / 62
Disipare in ocean / 64
Furtuna / 66
In casa gandurilor / 69
In singuratate / 72
Mai doare... / 74
Transformare / 76
Zborul / 79
Continuarea / 81
Ratacire / 83
Chipul lumii / 86
Cuvinte!... / 89
Mediocritate / 91
Limita / 94
Cantec pentru o lumina / 96
De ce sa nu exist? / 98
Nimicurile vietii / 101
Urare / 103
Calea / 105
Ganduri de incheiere / 108
Timp pentru poezie / 12
Geneza / 13
Nonexistenta / 16
Gandurile Tacerii / 18
O alta tacere / 21
Ma doare ca florile s‑au ofilit / 23
Renastere / 25
Rolul suprem in necunoscut / 26
In apararea gandurilor. Cand tacerea doarme / 29
Alunecare / 31
Filonul. Amintiri din lumina. In memoriam / 33
Timpul / 37
Ne‑apropie albastrul. O aniversare / 40
Langa mal, iarba, pasarea si dimineata / 43
S‑a dus parfumul de tei... / 45
Parca e toamna / 50
Floare pierduta. De ce nu mai esti? / 52
Nu pot fi altul! / 56
Infinitul / 58
Oare primavara va sti drum? / 62
Disipare in ocean / 64
Furtuna / 66
In casa gandurilor / 69
In singuratate / 72
Mai doare... / 74
Transformare / 76
Zborul / 79
Continuarea / 81
Ratacire / 83
Chipul lumii / 86
Cuvinte!... / 89
Mediocritate / 91
Limita / 94
Cantec pentru o lumina / 96
De ce sa nu exist? / 98
Nimicurile vietii / 101
Urare / 103
Calea / 105
Ganduri de incheiere / 108
Volumul de versuri S‑a dus parfumul florilor de tei... este o invitatie la reverie, la meditatie, la melancolie... Mugurii luminii cresc intr‑o cascada de ganduri, printre stropi de ploaie cazuti peste pamantul uscat dintr‑o primavara renascuta, de azi si de odinioara... Iar versurile se avanta repede, dar adancite prin nectarul florilor crescute in universul nesfarsit de idei. Apoi versurile, imbatate de culoare, aluneca lenese printre anotimpuri si oameni, cautand ceea ce este unic si surprinzator, ceea ce ne face sa simtim, sa dorim, sa iubim. Sunt glasuri de visuri de dincolo de timp, sunt oameni si anotimpuri, sunt flori si destine, sunt vieti si suspinuri imbibate de vraja scurgerii peste noi a infinitului. Iar ilustratiile realizate de autoare isi impletesc vraja intr‑un veritabil poem al florilor, metafora a oamenilor, dar si a tot ce este minunat, dar trecator. Sunt ipostaze grafice menite sa exprime aceeasi emotie ca a versurilor, dar intr‑un altfel de culoare... Astfel, grafica uneste sentimente, infioara si adanceste frumusetea miraculoasa pe care o adunam si o strangem in inima noastra. Frumusetea pe care nu vrem sa o mai lasam...
Iar noi suntem plante de interior, tanjind dupa soare. Dar ne temem de exterior... Schimbarea ne inspaimanta, chiar daca ne intindem aripile frunzelor ca sa zburam incet spre lumina. Si atunci ne limitam. Prea multa schimbare ne‑ar ucide poate si atunci, de frica, renuntam... Nu stim ce pierdem, dar nici nu putem anticipa ce castigam. Alegem siguranta si stabilitatea. Si ramanem cu visarea..., cu rememorarea a ceea ce a fost atat de frumos.
Dar, dincolo de geamul vietii, soarele rade si ne provoaca la mai mult. Si ne intindem capetele spre cer, dorind mai mult, parca survoland universul, in cautare de raspunsuri si de minuni. Dar timpul ticaie si trece. Covorul de lumina rece al iernii se apropie. Afara, caldura toamnei obosite agonizeaza si se sfarseste. Si ne bucuram ca nu suntem afara, unde‑i frig.
Ramanem atunci doar plante de interior, agatate in aceeasi colivie a gandurilor, a determinarii, a limitelor. Spre vara, vom evada poate din nou, aspirand soarele inviorat, chiar daca doar prin geam. Sau, cine stie? Cineva ne va slobozi din nou in pridvor sau ne va planta pe camp ca sa fim liberi si roditori.
Astfel graiesc versurile despre constanta vietii noastre, despre determinare, dar si despre schimbare, despre invingerea limitelor, despre aspiratie. Si, in final, totul se dovedeste de fapt o perpetua transformare, pe care ajungem sa o constientizam, sa o experimentam si sa o analizam prin fiecare por. Nu ne putem opune. Sau poate nici nu dorim sa ne opunem. Schimbarea ajunge sa ne defineasca, ne antreneaza sa intelegem timpul si viata mereu altfel si totusi la fel.
Mai sunt insa si momente de revolta, incercari de evadare, cand noi sau natura incercam sa inghetam clipa ce ne pare desavarsita, implorand tineretea sa ramana, invocand Creatorul sa conserve frumusetea neasteptata a fragezimii primaverii. Dar trebuie sa invatam sa pretuim totul: si spectacolul dezlantuit al furtunii externe, dar si interioare, si tulpinile alunilor dezgoliti de iarna, si imaginea florilor ofilite si triste, dar promitand ca se vor intoarce la anul, si chiar linistea si singuratatea.
Apoi, versurile ne invata sa acceptam imbatranirea ca fenomen natural, dar sa luptam cu vestejirea sufletului, a mintii, a arderii care ne da sensul perpetuu de a fi. In fata distructiei si a mortii ramanem insa niste copii batrani, neputinciosi si chinuiti. Dar, macar avem amintirile...
Apoi, timpul se rasuceste si se intoarce, cu o noua fata, cu o noua viata, intr‑o noua primavara plina de speranta, pentru oameni si pentru flori. Sa pretuim clipele, sa pretuim viata, sa luptam, sa gandim, sa speram! Si chiar daca minunea florilor trece, purtam ca pe o comoara in suflet greutatea parfumului lor. Si, cat putem visa, inca traim, inca putem zambi la amintirea clipelor nestemate. Iar florile candva se vor intoarce. La fel si parfumul lor. Sa le asteptam prin urmare, dar sa nu uitam ca si florile ofilite au frumusetea lor.
In esenta, versurile ne invata ca putem sa ne bucuram de viata doar intelegand schimbarea si putem accepta schimbarea doar daca invatam sa pretuim toate nuantele anotimpurilor. Fiindca, in jurul nostru, chiar si unde totul pare ofilit si tacut, adormit si trecut, e de fapt o frenezie de viata. Trebuie doar sa o urmarim, fiindca sigur se va trezi.
De fapt, nicio clipa nu s‑a odihnit si nu a dormit. Doar noi nu aveam ochi pentru acea fata. Ar fi trebuit insa sa o simtim! Ar fi trebuit sa stim ca, dincolo de aparente, exista mereu un izvor de speranta!... Iar scoarta pamantului se trezeste deplin in fiecare an si geme de viata. La fel ar trebui sa fim si noi, in sufletul nostru, dincolo de scoarta aparenta a anilor, a scurgerii din viata. Si sa nu suspinam dupa parfumul pierdut de flori de tei, pastrat ca un elixir in mormanul nostru de amintiri, fiindca, in fiecare clipa, putem simti mereu ceva nou, remarcabil, din spectacolul magistral al existentei, care sa ne vrajeasca si sa ne pacaleasca sa mai zambim.
Suntem oameni fauriti din visuri si emotii, calatori in infinit. Si, cu adevarat, opera Creatorului e desavarsita. Trebuie doar sa deschidem ochii sufletului, sa privim, sa pretuim... Sa inspiram Viata! Suntem liberi!
Autoarea
Iar noi suntem plante de interior, tanjind dupa soare. Dar ne temem de exterior... Schimbarea ne inspaimanta, chiar daca ne intindem aripile frunzelor ca sa zburam incet spre lumina. Si atunci ne limitam. Prea multa schimbare ne‑ar ucide poate si atunci, de frica, renuntam... Nu stim ce pierdem, dar nici nu putem anticipa ce castigam. Alegem siguranta si stabilitatea. Si ramanem cu visarea..., cu rememorarea a ceea ce a fost atat de frumos.
Dar, dincolo de geamul vietii, soarele rade si ne provoaca la mai mult. Si ne intindem capetele spre cer, dorind mai mult, parca survoland universul, in cautare de raspunsuri si de minuni. Dar timpul ticaie si trece. Covorul de lumina rece al iernii se apropie. Afara, caldura toamnei obosite agonizeaza si se sfarseste. Si ne bucuram ca nu suntem afara, unde‑i frig.
Ramanem atunci doar plante de interior, agatate in aceeasi colivie a gandurilor, a determinarii, a limitelor. Spre vara, vom evada poate din nou, aspirand soarele inviorat, chiar daca doar prin geam. Sau, cine stie? Cineva ne va slobozi din nou in pridvor sau ne va planta pe camp ca sa fim liberi si roditori.
Astfel graiesc versurile despre constanta vietii noastre, despre determinare, dar si despre schimbare, despre invingerea limitelor, despre aspiratie. Si, in final, totul se dovedeste de fapt o perpetua transformare, pe care ajungem sa o constientizam, sa o experimentam si sa o analizam prin fiecare por. Nu ne putem opune. Sau poate nici nu dorim sa ne opunem. Schimbarea ajunge sa ne defineasca, ne antreneaza sa intelegem timpul si viata mereu altfel si totusi la fel.
Mai sunt insa si momente de revolta, incercari de evadare, cand noi sau natura incercam sa inghetam clipa ce ne pare desavarsita, implorand tineretea sa ramana, invocand Creatorul sa conserve frumusetea neasteptata a fragezimii primaverii. Dar trebuie sa invatam sa pretuim totul: si spectacolul dezlantuit al furtunii externe, dar si interioare, si tulpinile alunilor dezgoliti de iarna, si imaginea florilor ofilite si triste, dar promitand ca se vor intoarce la anul, si chiar linistea si singuratatea.
Apoi, versurile ne invata sa acceptam imbatranirea ca fenomen natural, dar sa luptam cu vestejirea sufletului, a mintii, a arderii care ne da sensul perpetuu de a fi. In fata distructiei si a mortii ramanem insa niste copii batrani, neputinciosi si chinuiti. Dar, macar avem amintirile...
Apoi, timpul se rasuceste si se intoarce, cu o noua fata, cu o noua viata, intr‑o noua primavara plina de speranta, pentru oameni si pentru flori. Sa pretuim clipele, sa pretuim viata, sa luptam, sa gandim, sa speram! Si chiar daca minunea florilor trece, purtam ca pe o comoara in suflet greutatea parfumului lor. Si, cat putem visa, inca traim, inca putem zambi la amintirea clipelor nestemate. Iar florile candva se vor intoarce. La fel si parfumul lor. Sa le asteptam prin urmare, dar sa nu uitam ca si florile ofilite au frumusetea lor.
In esenta, versurile ne invata ca putem sa ne bucuram de viata doar intelegand schimbarea si putem accepta schimbarea doar daca invatam sa pretuim toate nuantele anotimpurilor. Fiindca, in jurul nostru, chiar si unde totul pare ofilit si tacut, adormit si trecut, e de fapt o frenezie de viata. Trebuie doar sa o urmarim, fiindca sigur se va trezi.
De fapt, nicio clipa nu s‑a odihnit si nu a dormit. Doar noi nu aveam ochi pentru acea fata. Ar fi trebuit insa sa o simtim! Ar fi trebuit sa stim ca, dincolo de aparente, exista mereu un izvor de speranta!... Iar scoarta pamantului se trezeste deplin in fiecare an si geme de viata. La fel ar trebui sa fim si noi, in sufletul nostru, dincolo de scoarta aparenta a anilor, a scurgerii din viata. Si sa nu suspinam dupa parfumul pierdut de flori de tei, pastrat ca un elixir in mormanul nostru de amintiri, fiindca, in fiecare clipa, putem simti mereu ceva nou, remarcabil, din spectacolul magistral al existentei, care sa ne vrajeasca si sa ne pacaleasca sa mai zambim.
Suntem oameni fauriti din visuri si emotii, calatori in infinit. Si, cu adevarat, opera Creatorului e desavarsita. Trebuie doar sa deschidem ochii sufletului, sa privim, sa pretuim... Sa inspiram Viata! Suntem liberi!
Autoarea
Dacă dorești să iți exprimi părerea despre acest produs poți adăuga un review.
Scrie un review
Recomandări
Zbor peste noapte - Angela Madalina Lazar
Giles. O alta viata - Angela Madalina Lazar
Produse similare
Joimarita - Lacramioara Stoenescu
Dezmugurire
Anul lupilor
Brandușa numărul șase
Tinerete fara batranete. Plante medicinale anti-imbatranire - Virginia Ciocan
Pachet - Seria Arsene Lupin
Povesti despre cum esti - Andreea Ionescu
Apa. Medicament natural - Virginia Ciocan
Jocuri creative si recreative - Otilia Clipa
Cartea Junglei. Carte de colorat
