In volumul de fata, Ordinea totala a Universului, domnul col. ing. Danut Maciuca abordeaza un subiect care intereseaza un public larg. In prezent, conceptul de „ordine” este definit prin opusul sau, „dezordine”.
In termodinamica, starea energetica si sensul de evolutie al unui sistem sunt marimi definite ca „functii de stare”. Functiile de stare cu care opereaza termodinamica sunt: energia interna, entalpia, entropia si energia libera Helmholtz. Dezordinea unui sistem termodinamic, la nivel molecular sau atomic, este caracterizata prin functia de stare „entropie”. Existenta entropiei este una din consecintele principiului al doilea al termodinamicii. Entropia este o „masura a dezordinii” si valoarea sa depinde de starea fizica a sistemului. In natura entropia nu poate sa scada. Arthur Eddington (1928) afirma ca principiul al doilea al termodinamicii este singura lege a fizicii care are o „sageata a timpului”. In acest context, dezordinea ca stare a unui sistem este mult mai probabila decat ordinea.
Aparitia si evolutia lumii vii sunt strans corelate cu evolutia Universului. In prezent, cunostintele privind evolutia universului nu sunt suficient de cuprinzatoare pentru a putea da un raspuns corespunzator la intrebarile privind aparitia si evolutia primelor forme de viata pe pamant. Astfel, autorul considera ca explicatiile se lasa mult asteptate [...] cel putin pana ce fizica si biologia vor solutiona aspectele critice cu care se confrunta.
In a doua jumatate a secolului al XX‑lea, cercetarile in domeniul biologiei au beneficiat de contributia fizicienilor si chimistilor ceea ce a dus la aparitia biologiei moleculare. Totusi, aceste cercetari nu au abordat deloc aspectul ondulatoriu al materiei. In acest context, in 1982, Alfred Kastler spera ca: „cercetarea biologica sa confirme existenta unei legaturi intre coerenta din fizica si ordinea biologica cu conditia ca biologul sa introduca si in biologie conceptul de complementaritate de natura ondulatorie”. Astfel, domnul col. ing. Maciuca, in conformitate cu principiul ca unitatii fizico‑chimice a universului trebuie sa‑i corespunda o unitate biologica, isi propune sa faca un prim pas in descifrarea misterelor vietii prin introducerea aspectului ondulatoriu al materiei in cercetarea biologica. Desigur ca fizica va trebui sa rezolve problema realitatii specifice domeniului microfizic. In acest domeniu in care se descopera lucruri noi, de exemplu, oscilatia bizara a miuonului (particula elementara cu sarcina electrica negativa, la fel ca electronul, dar de 200 de ori mai masiva), observata in cadrul unei experiment de laborator desfasurat in S.U.A. (Fermi National Accelerator Laboratory), ii face pe cercetatori sa considere ca, probabil, este vorba de o alta particula sau forta necunoscuta care lipseste din modul in care intelegem Universul.
Autorul a consultat o bogata si semnificativa literatura de specialitate, pe baza careia si‑a elaborat si argumentat ideile originale expuse in volumul de fata. O influenta deosebita, mentionata si de autor, a avut‑o cartea academicianului Solomon Marcus, Provocarea Stiintei (1988), de foarte mare actualitate si azi. Parcurgerea acestui volum elaborat cu meticulozitate de domnul col. ing. Maciuca este o experienta instructiva pentru orice cititor.
Aceasta lucrare inedita, remarcabila prin conceptie si abordare, este de mare interes atat pentru specialisti din mai multe domenii: biologie moleculara, fizica, biofizica, chimie, biochimie, bioinformatica si biotehnologie, cat si pentru elevi, studenti si publicul larg.
Acad. Octavian Popescu