Unitatea estetica a acestui volum se identifica prin abordarea unor conceptii si prin expresiile lor intense, presupunand, desigur, ca cititorul avizat va intra in legatura cu ele si le va completa prin expunerea judecatilor de valoare sau, implicit, prin retinerea doar a ceea ce e frumos, drept intregire a formei poeziei in totalitatea celorlalte, concrete si vii, deopotriva.
Continutul si motivul fundamental sunt reconsiderate, ambele raportandu-se la cele trei laturi determinante cu care se intersecteaza: cea psihologica si cea spirituala, supuse traiectoriei existentiale generatoare de echilibru si de substanta in tot ceea ce apartine realitatii, dar si in ceea ce se afla dincolo de aceasta.
Tendinta de personalizare, aceea de descatusare a viziunilor poetice, instaureaza exercitiul estetic emotional, combustia launtrica permanenta si profunda, pana la urma si acesta un concept general care, la fel de bine, poate fi inventat ad-hoc, daca e patruns de bucuria frumosului. Desigur, efectul poetic se poate obtine sau nu, din moment ce defectele se stabilesc in functie de calitati...
Necesitatea de a pastra versul deschis si liber se suprapune structural peste forta cu care este inzestrat cuvantul, foloseste la determinarea liniei insesi a poemelor, lasata sa se reverse, daca vreti, pentru a nu pierde din vedere supletea si armonia partilor care formeaza intregul.
Merita sa introducem in ecuatia lirica, la fel ca intr-un proces cu martori, si conceptul de timp, cel care acorda deopotriva ragaz de a intelege poetului si cititorului sau, primului mai mult, urmatorului mai putin, sau invers.
Aceasta consideratie subiectiva se transforma deseori intr-un leit motiv care valorifica si mai mult poezia cu o infatisare exterioara noua, nu intr-o unitate statica, ci intr-una extrem de dinamica si care numai indiferenta nu poate sa ramana.
Simbolurile, semnele, intuitia, imaginatia, sunetul si ritmul reprezinta limite ale intelegerii, se desavarsesc prin ele insele, raman originale, mai ales cand nu sunt analizate si explicate. Starea bruta valorifica sensibilitatea, dar si forta poeziei in sine. A imagina si a concepe echivaleaza cu incercarea de a integra propria gandire in gandirea celorlalti, tinand cont ca diferentele dintre personalitatile indivizilor sunt uneori uriase, chiar si acest fapt poate duce la aparitia unor noi stari, pentru ca solicita intreaga fiinta, ceea ce nu poate fi deloc un lucru rau.
Daca este sau nu necesar sa iesim in intampinarea poeziei in acelasi mod in care ea ni se ofera, ramane o expresie a propriei conceptii, insa, in acest spatiu se desfasoara in voie intrebarile si mi-as dori ca ele sa fie cat mai multe, pana la urma, de ce ar fi necesar sa ne aflam cu totii in lumina ratiunii si nu in limitele de neatins ale misterului intors mereu si mereu in el insusi?
In felul acesta ar trebui ca poezia sa treaca dincolo de obiectul pe care il reprezinta, sa devina abandon absolut, moment necesar siesi mult mai important decat oricare altul, in afara oricarei alte conexiuni, dar neomitand frumusetea niciuneia dintre ele...