Orice mare cultura are nevoie de mituri, legende, eroi si evenimente exemplare, care modeleaza, intr-o forma sau alta imaginarul colectiv. Istoria Rusiei nu face exceptie de la aceasta regula, ci dimpotriva, fascineaza prin diversitatea si amestecul socio-cultural, plin de culoare.
Structurata in noua parti, cartea Miturile Rusiei clasice aduce in atentia publicului larg, cateva dintre miturile fondatoare ale poprului rus, respectiv: istoria orasului Moscova sau Petersburg, semnificatia actiunilor intreprinse de Ivan cel Groaznic, rolul lui Petru cel Mare sau curentele mesaice care s-au rasfrant asupra evolutiei statului rus.
„Oamenii au nevoie de mituri. Nu renunta nici la cele vechi. Dovada persistenta uimitoare a vechilor sisteme mitologice, acum manifestandu-se sub forma asa-numitelor superstitii, care nu au fost distruse nici de impunerea dura a practicilor si reprezentarilor crestine, nici de cele ateiste. Oamenii accepta, in fapt, mai multe sisteme de referinta, care, in mod traditional, sunt considerate incompatibile. Insa credintele pagane, precrestine, pot sta alaturi de cele crestine, de reprezentarile pozitiviste. In plus, oamenii mai vor si noi legende, noi sisteme „mitologice“ in care sa fie cuprinse si alte aspecte ale mentalului”.
Antoaneta Liliana Olteanu (n. 22 ianuarie 1968, Bucuresti) este profesor de limba si literatura rusa, etnolog si traducator roman.Este profesor la Facultatea de Limbi si Literaturi Straine a Universitatii din Bucuresti, Departamentul de Filologie rusa si slava, autor a numeroase carti din domeniul culturii si civilizatiei ruse (Miturile Rusiei clasice, Rusia imperiala. O istorie culturala a secolului al XIX-lea), al etnologiei comparate (Ipostazele maleficului in medicina magica, Metamorfozele sacrului, Scoala de Solomonie. Divinatie si vrajitorie in context comparat, Calendarele poporului roman, Reprezentari ale spatiului in credintele romanesti, Dictionar de mitologie. Demoni, duhuri, spirite; Zile si demoni. Calendar si mitologie populara rusa etc.).
Antoaneta Olteanu este membru al Asociatiei Profesorilor de Limba si Literatura Rusa din Romania din 1991 (in perioada 1995-1997 a fost secretar-general al acesteia), membru al Asociatiei Slavistilor din Romania (membru din 2004, vicepresedinte din 2006, iar din 2016 - presedinte al asociatiei), membru-reprezentant al Romaniei in Comitetul International al Slavistilor, din 2009, precum si membru al altor organizatii profesionale: membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, filiala de Traduceri Literare, din 2009, iar, peste trei ani, membru in Consiliul de coordonare a Filialei de traduceri literare a USR; membru al ASER (Asociatia de Stiinte Etnologice din Romania), al SEEFA (Slavic and East European Folklore Association), ISFNR (International Society for Folk Narrative Research), membru al EASA (European Association of Social Anthropologists) din 2008.
Am considerat ca discutarea acestor mituri, cu valoare de simbol, care stau la baza sistemului de reprezentari al rusilor, dar si al europenilor occidentali, va ajuta la o mai buna intelegere a culturii si spiritualitatii ruse. Multe dintre aceste teme tratate au fost reinterpretate si modificate grosolan in decursul secolului trecut, fiind considerate nu o data fundamentul teoretic chiar al expansiunii sovietice. Miturile propuse nu sunt insa numai de domeniul trecutului. Modul in care s-au constituit, modul in care au adunat in jurul lor traditii disparate poate ajuta la interpretarea altor mituri, chiar din perioada Rusiei sovietice, multe dintre ele supraevaluate si posedand un strat fictional bine dezvoltat. Am dorit ca, prin prezentarea unui cadru istoric mai larg – datele din tabelul cronologic al principalelor evenimente din istoria Rusiei merge aproape pana in zilele noastre – sa sugeram viabilitatea acestor constructe. Daca Moscova insemna, am vazut, intreaga Rusie, centralizata, traditionala, democrata, si nu ideea de imperiu (Moscova revendica teritoriile Rusiei Kievene, nu ale intregii lumi!), sublinierea ascensiunii acestui centru cultural era sinonima, implicit, cu cea a intregii Rusii. Am vazut care au fost inceputurile Rusiei Kievene, ale Moscoviei si ale Rusiei, si am considerat de datoria noastra sa prezenta, tot in detaliu, dar sub forma unor informatii seci, din tabelul cronologic, si momentul decaderii si al dezmembrarii ei. In ultima instanta, Rusia nu a putut sa fie Rusia Kievului; specificul ei s-a stabilizat in Rusia Moscovei, care a adunat impetuos provincii, state cu interese atat de diferite, formandu-le o constiinta colectiva. Imperiul Rus a fost conditionat temporal de doua etape importante, cea tarista si cea sovietica. Ele nu au fost de durata, pentru ca acest construct nu a avut in vedere elementele specificului national, ci reprezentari siluite, politizate, obsesii personale. Era firesc ca ele sa se prabuseasca, dincolo de ele rezistand Rusia adevarata, care are din nou, in persoana Moscovei, un model adevarat, cheia succesului, raspunsul la toate intrebarile. In acelasi timp, Moscova are la randul ei un specific: ea este Rusia, dar nu toata Rusia se poate regasi in Moscova. Ideea de centru cultural este si mai evidenta in zilele noastre si, chiar in vremurile „de restriste“ de astazi, in ea sunt puse sperantele rusilor intr-o revenire fireasca, grandioasa, a adevaratei Rusii.