In elaborarea acestei lucrari, preocuparea mea stiintifica a fost compusa din doua segmente distincte, dar interdependente intre ele: pe de o parte, un prim element l-a constituit analiza procesului de integrare europeana, in contextul ultimului val de largire si al provocarilor crizei economice contemporane; pe de alta parte, am dorit sa evaluez critic procesul de integrare al economiei romanesti in economia Uniunii Europeane, cu scopul de a evidentia modul in care Romania a fructificat sau nu avantajele apartenentei europene.
Efortul meu s-a dorit o analiza care sa ia in considerare si trendul stiintific contemporan, si anume o patrundere interdisciplinara a fenomenelor macroeconomice studiate. Acest lucru a fost determinat si de faptul ca izolarea unui eveniment economic, politic, social sau religios si abordarea acestuia doar din perspectiva unui anumit unghi critic, isi dovedeste mai devreme sau mai tarziu limitele practice si stiintifice. Astfel, nu intamplator cartea demareaza cu o scurta introspectie in rolul, functiile si limitele implicarii statului in economie. Acest lucru a fost chestionat de mine atat inainte de aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, cat si dupa acest moment si devine cu atat mai important astazi, cand statele europene sunt chemate la flexibilitate politica si delegarea sporita a atributiilor exclusive, de la nivel national, la nivel supranational.
Mai departe, sunt analizate atat mecanismele integrarii europene, cat si politicile economice critice, la care inactiunea liderilor europeni a condus deja la ritmuri de crestere economica descrescande si la pierderi relative de bunastare pentru cetatenii europeni. Obiectivele ratate in ultimul deceniu pot fi rezumate la: transformarea economiei europene intr-o economie bazata pe inovare si cunoastere, adaptarea acesteia la exigentele erei hi-tech, adoptarea unui model de crestere neinflationist, inlaturarea decalajelor de dezvoltare economica si sociala, consolidarea finantelor publice, o flexibilitate mai mare a pietei europene a muncii, sustenabilitatea sectorului bancar si recastigarea competitivitatii pe pietele externe.
Faptul ca in cadrul lucrarii o ponderea mai consistenta este alocata politicilor fiscal-bugetare, temerii aparitiei riscului suveran si consolidarii finantelor publice din spatiul Uniunii a fost determinat de faptul ca deficitele bugetare structurale mari si continua degradare a stocului datoriilor publice s-au detasat ca principalele provocari ale crizei economice europene. Mai mult, pe zi ce trece, se coaguleaza tot mai multi partizani ai viziunii federaliste asupra politicii fiscale comune, componentele sale principale fiind: un buget comun mai consistent decat cel prezent, alimentat prin transferuri superioare si utilizat pentru redistribuire in scopul coeziunii reale, o politica a taxarii unificate si o autoritate fiscala comuna eficienta, flexibila, capabila sa implementeze rapid masuri de stimulare si macrostabilizare a economiei europene.
Asa cum razbate inca din titlu, economia Romaniei a fost cu certitudine pivotul central al al interesului meu stiintific. Managementul restructurarilor din economia romanesca in cele doua decenii de tranzitie, adaptarea mediului de afaceri romanesc la asprele conditii concurentiale europene, rede¬finirea implicarii statului in economia nationala au reprezentat aspectele la care cred ca am gasit si raspunsurile adecvate. Dincolo de acestea, mi-am propus sa urmaresc intr-o nota critica gradul in care Romania a reusit sa se integreze in economia europeana, sa valorifice avantajele unei piete imense si mai ales sa profite de sprijinul logistic si financiar nerambursabil provenit din partea Comisiei Europene. Nu am putut sa nu privesc intr-o nuanta critica subutilizarea unor avantaje competitive majore pe care le are Romania: subutilizarea si utilizarea ineficienta a resurselor agricole, a resurselor subsolului, subutilizarea resurselor energetice sau pierderea constanta a resurselor umane foarte bine calificate.
Imi doresc ca acest material sa se dovedeasca util si interesant nu numai studentilor doritori de cunoastere si perfectionare in domeniul vast al politicilor macroeconomice, ci si celor care, afectati sau nu de efectele crizei economice, si-au pus intrebari sau mai au inca dileme la care inca nu au gasit raspunsul satisfacator.
Nu numai in virtutea unei datorii morale, ci si ca un sentiment sincer fata de oamenii pe care i-am cunoscut si care mi-a marcat fundamental parcursul, vreau sa multumesc profesorilor mei. Sunt cei care au jucat un rol esential in cariera mea didactica si stiintifica, si doresc sa le multumesc in ordine cronologica sau, altfel spus, in ordinea in care si-au pus amprenta asupra viitorului meu: prof. univ. dr. Emil Moroianu, prof. univ. dr. Georgeta Ghebrea, prof. univ. dr. Dumiru Ciucur, prof. univ. dr. Donatela Bolech, prof. univ. dr. Philippe Claret, prof. univ. dr. Mircea Cosea, prof. univ. dr. Gabriela Victoria Anghelache, prof. univ. dr. Nicolae Dardac, prof. univ. dr. Alberto Majocchi.
Multumesc, de asemenea, colegilor mei de catedra, prof. univ. dr. Cecilia Tohaneanu, prof. univ. dr. Alexandru Florian, prof. univ. dr. Alexandru Radu si conf. univ. dr. Gheorghe Ciascai, care mi-au acordat mai multa incredere si speranta, decat poate am avut eu in mine insumi.
Autorul