Propuneri manuscrise: [email protected]: 0745 204 115
Urmărire comenzi Persoane fizice / Vânzări: 0745 200 357 / Comenzi Persoane juridice: 0721 722 783
RO 
Engleza
6359.png "Editura Universitară")
Cresterea economica sustenabila in agricultura la nivelul UE - Svetlana Platagea (Gombos)
![Cresterea economica sustenabila in agricultura la nivelul UE - Svetlana Platagea (Gombos) [1]](https://gomagcdn.ro/domains/editurauniversitara.ro/files/product/original/cresterea-economica-sustenabila-in-agricultura-la-nivelul-ue-svetlana-platagea-gombos-719876.jpg "Cresterea economica sustenabila in agricultura la nivelul UE - Svetlana Platagea (Gombos) [1]")
Editura: Editura Universitară
Autor: Svetlana Platagea (Gombos)
Ediția: I
Pagini: 244
Anul publicării: 2023
ISBN: 978-606-28-1740-4
DOI: 10.5682/9786062817404
Cod Produs:
9786062817404
Ai nevoie de ajutor?
0745 200 357
- Descriere
- Download (1)
- Autori
- Cuprins
- Cuvânt înainte
- Review-uri (0)
In ultimele decenii, globalizarea a transformat lumea intr‑o societate globala interconectata, cu economii interdependente si un flux constant de informatii, bunuri si persoane. Cu toate acestea, odata cu cresterea conexiunilor globale, au aparut si provocari semnificative in ceea ce priveste sustenabilitatea. In aceasta era a globalizarii, garantarea unui viitor durabil pentru planeta noastra si pentru societatea umana a devenit imperativ.
Sustenabilitatea reprezinta un concept central in abordarea problemelor socio‑ambientale cu care ne confruntam in prezent. Ea implica satisfacerea nevoilor noastre actuale, fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a‑si satisface propriile nevoi. Acest concept este fundamentat pe trei piloni interdependenti: mediu, economie si social.
In primul rand, dimensiunea mediului inseamna protejarea si conservarea resurselor naturale, reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera, conservarea biodiversitatii si prevenirea degradarii mediului inconjurator. Cu cresterea globala a consumului si a cererii de resurse, este esential sa adoptam practici durabile in industrii precum energie, agricultura si transport, pentru a minimiza impactul asupra ecosistemelor fragile ale Pamantului.
In al doilea rand, sustenabilitatea economica implica dezvoltarea unui model de afaceri care sa integreze preocuparile sociale si de mediu in deciziile strategice. Astfel, se promoveaza crearea de afaceri responsabile, orientate catre sustenabilitate, care sa fie in concordanta cu valorile etice si sa aiba un impact pozitiv asupra societatii si mediului inconjurator. In acelasi timp, se investeste in tehnologii curate si eficiente energetic, care sa conduca la o utilizare mai rationala a resurselor si la reducerea poluarii.
In final, dimensiunea sociala a sustenabilitatii presupune asigurarea unui nivel echitabil si incluziv al dezvoltarii pentru toti oamenii. Aceasta implica combaterea inegalitatilor sociale si economice, promovarea drepturilor omului, accesul la servicii de baza, educatie si imbunatatirea calitatii vietii pentru toti cetatenii lumii. Este esential ca dezvoltarea sa fie realizata intr‑un mod echilibrat, astfel incat niciun individ sau comunitate sa nu fie lasate in urma.
Intr‑o era in care interdependenta si interconectivitatea globala sunt tot mai evidente, abordarea sustenabilitatii este esentiala pentru a construi un viitor durabil. Fara o abordare responsabila si integrata a provocarilor socio‑ambientale, putem pune in pericol atat resursele noastre naturale pretioase, cat si bunastarea societatii umane. Prin urmare, este imperativ sa acordam o atentie sporita sustenabilitatii in toate aspectele vietii noastre, de la luarea deciziilor individuale si pana la politicile guvernamentale si actiunile la nivel global.
Sustenabilitatea, ca o chestiune de interes global, a inceput sa castige atentie in a doua parte a secolului XX, ca urmare a cresterii constientizarii asupra impactului negativ al dezvoltarii economice asupra mediului si sanatatii umane. Acest concept se refera la capacitatea unui sistem, organ sau produs uman de a rezista pe termen lung. Acesta a luat nastere din „dezvoltare durabila”, un termen creat in 1987 de raportul esential al Comisiei Mondiale pentru Mediu si Dezvoltare, coordonat de premierul norvegian Gro Harlem Brundtland, sub patronajul Natiunilor Unite. Raportul defineste dezvoltarea durabila ca fiind aceea care realizeaza un echilibru intre indeplinirea nevoilor prezentului fara a pune in pericol capacitatea generatiilor viitoare de a‑si indeplini propriile nevoi. Concepte similare subliniaza necesitatea de a proteja valorile si bunurile comune fundamentale, asa cum este exemplificat in „societatea durabila”, adica o societate in care cresterea economica este compatibila cu limitele planetare si distribuita in mod echitabil intre cetateni.
Dezvoltarea durabila este o tinta principala a Uniunii Europene si o problema de credibilitate internationala. Este garantata in articolul 3.3 din Tratatul privind Uniunea Europeana (TUE), care stipuleaza ca „Uniunea […] se straduieste pentru dezvoltarea durabila a Europei bazata pe o crestere economica echilibrata si stabilitatea preturilor, pe o economie de piata sociala extrem de competitiva, care urmareste ocuparea fortei de munca si progresul social, precum si un nivel ridicat de protectie si imbunatatire a calitatii mediului”.
Recent, un interes crescand in randul comunitatii academice si a societatii in general a fost detectat in ceea ce priveste problemele fundamentale economice si sociale, cu un accent deosebit pe durabilitatea ecologica a vietii si a activitatilor umane. Studiile curente sustin faptul ca economia nu este un sistem independent si auto‑reglabil, ci mai degraba un subsistem al sistemelor sociale, care sunt la randul lor subsisteme ale sistemelor naturale care permit existenta acestora (Van Griethuysen, 2002).
Sustenabilitatea reprezinta un concept central in abordarea problemelor socio‑ambientale cu care ne confruntam in prezent. Ea implica satisfacerea nevoilor noastre actuale, fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a‑si satisface propriile nevoi. Acest concept este fundamentat pe trei piloni interdependenti: mediu, economie si social.
In primul rand, dimensiunea mediului inseamna protejarea si conservarea resurselor naturale, reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera, conservarea biodiversitatii si prevenirea degradarii mediului inconjurator. Cu cresterea globala a consumului si a cererii de resurse, este esential sa adoptam practici durabile in industrii precum energie, agricultura si transport, pentru a minimiza impactul asupra ecosistemelor fragile ale Pamantului.
In al doilea rand, sustenabilitatea economica implica dezvoltarea unui model de afaceri care sa integreze preocuparile sociale si de mediu in deciziile strategice. Astfel, se promoveaza crearea de afaceri responsabile, orientate catre sustenabilitate, care sa fie in concordanta cu valorile etice si sa aiba un impact pozitiv asupra societatii si mediului inconjurator. In acelasi timp, se investeste in tehnologii curate si eficiente energetic, care sa conduca la o utilizare mai rationala a resurselor si la reducerea poluarii.
In final, dimensiunea sociala a sustenabilitatii presupune asigurarea unui nivel echitabil si incluziv al dezvoltarii pentru toti oamenii. Aceasta implica combaterea inegalitatilor sociale si economice, promovarea drepturilor omului, accesul la servicii de baza, educatie si imbunatatirea calitatii vietii pentru toti cetatenii lumii. Este esential ca dezvoltarea sa fie realizata intr‑un mod echilibrat, astfel incat niciun individ sau comunitate sa nu fie lasate in urma.
Intr‑o era in care interdependenta si interconectivitatea globala sunt tot mai evidente, abordarea sustenabilitatii este esentiala pentru a construi un viitor durabil. Fara o abordare responsabila si integrata a provocarilor socio‑ambientale, putem pune in pericol atat resursele noastre naturale pretioase, cat si bunastarea societatii umane. Prin urmare, este imperativ sa acordam o atentie sporita sustenabilitatii in toate aspectele vietii noastre, de la luarea deciziilor individuale si pana la politicile guvernamentale si actiunile la nivel global.
Sustenabilitatea, ca o chestiune de interes global, a inceput sa castige atentie in a doua parte a secolului XX, ca urmare a cresterii constientizarii asupra impactului negativ al dezvoltarii economice asupra mediului si sanatatii umane. Acest concept se refera la capacitatea unui sistem, organ sau produs uman de a rezista pe termen lung. Acesta a luat nastere din „dezvoltare durabila”, un termen creat in 1987 de raportul esential al Comisiei Mondiale pentru Mediu si Dezvoltare, coordonat de premierul norvegian Gro Harlem Brundtland, sub patronajul Natiunilor Unite. Raportul defineste dezvoltarea durabila ca fiind aceea care realizeaza un echilibru intre indeplinirea nevoilor prezentului fara a pune in pericol capacitatea generatiilor viitoare de a‑si indeplini propriile nevoi. Concepte similare subliniaza necesitatea de a proteja valorile si bunurile comune fundamentale, asa cum este exemplificat in „societatea durabila”, adica o societate in care cresterea economica este compatibila cu limitele planetare si distribuita in mod echitabil intre cetateni.
Dezvoltarea durabila este o tinta principala a Uniunii Europene si o problema de credibilitate internationala. Este garantata in articolul 3.3 din Tratatul privind Uniunea Europeana (TUE), care stipuleaza ca „Uniunea […] se straduieste pentru dezvoltarea durabila a Europei bazata pe o crestere economica echilibrata si stabilitatea preturilor, pe o economie de piata sociala extrem de competitiva, care urmareste ocuparea fortei de munca si progresul social, precum si un nivel ridicat de protectie si imbunatatire a calitatii mediului”.
Recent, un interes crescand in randul comunitatii academice si a societatii in general a fost detectat in ceea ce priveste problemele fundamentale economice si sociale, cu un accent deosebit pe durabilitatea ecologica a vietii si a activitatilor umane. Studiile curente sustin faptul ca economia nu este un sistem independent si auto‑reglabil, ci mai degraba un subsistem al sistemelor sociale, care sunt la randul lor subsisteme ale sistemelor naturale care permit existenta acestora (Van Griethuysen, 2002).
-
Cresterea economica sustenabila in agricultura la nivelul UE
Descarcă
SVETLANA PLATAGEA (GOMBOS)
Lista abrevierilor / 9
Capitolul I. Sustenabilitatea, un imperativ in era globalizarii / 11
I.1. Aparitia si evolutia conceptului de sustenabilitate la nivel global / 15
I.1.1. Dezvoltarea durabila de a lungul timpului / 18
I.2. Guvernanta de mediu cu impact asupra cresterii economice la nivel global. Influenta factorilor de mediu in sustenabilitatea agriculturii / 21
I.3. Metode de crestere economica sustenabila / 24
I.3.1. Exemple de metode de crestere economica sustenabila la nivel global / 25
I.3.1.1. Energiewende din Germania / 28
I.3.1.2. Obiectivul de neutralitate carbonica in Costa Rica / 28
I.3.1.3. Proiectul Masdar City in Emiratele Arabe Unite / 29
I.3.1.4. Programul „Green New Deal” in Statele Unite ale Americii / 29
I.3.1.5. Proiectul „Forest Landscape Restoration” in Rwanda / 29
I.3.2. Exemple de metode de crestere economica sustenabila in Romania / 30
I.4. Cuantificarea sustenabilitatii / 31
I.4.1. Instrumente de masurare pentru cuantificarea dezvoltarii durabile / 38
Capitolul II. Implementari ale Politicii Agricole Comune (PAC) la nivelul UE / 40
II.1. PAC – repere istorice / 42
II.1.1. 1957: Tratatul de la Roma / 43
II.1.2. 1962: Lansarea PAC / 44
II.1.3. 1992: Reforma MacSharry / 45
II.1.4. 2000: Agenda 2000 / 47
II.1.5. 2013: Reforma din anul 2013 / 50
II.1.6. 2020: PAC post 2020 / 52
II.2. Promovarea sistemelor agricole sustenabile la nivelul UE / 56
II.3. Sisteme agricole sustenabile – oportunitati si constrangeri / 57
II.3.1. Oportunitati ale sistemelor agricole sustenabile / 58
II.3.2. Constrangeri ale sistemelor agricole sustenabile / 60
II.3.3. Cai de actiune si recomandari / 61
Capitolul III. Analiza bunurilor publice care sunt asociate cu agricultura in UE / 65
III.1. Principalii indicatori ai bunurilor publice / 66
III.1.1. Accesibilitatea / 66
III.1.2. Calitatea / 67
III.1.3. Eficienta / 69
III.1.4. Echitatea / 70
III.1.5. Sustenabilitatea / 71
III.2. Analiza bunurilor de mediu / 73
III.2.1. Fondul funciar / 74
III.2.2. Resurse in agricultura / 77
III.2.3. Culturile agricole / 82
III.3. Analiza bunurilor sociale / 159
III.3.1. Statistica INS a bunurilor sociale / 163
III.3.2. Bunurile sociale reflectate la nivel european prin Eurostat / 170
Capitolul IV. Analiza sistemelor agricole sustenabile in UE / 173
IV.1. Evolutia agriculturii sustenabile la nivelul UE / 174
IV.1.1. Pactul Ecologic European (The European Green Deal) / 174
IV.1.2. Strategia de la Farm to Fork (“De la ferma la furculita”) / 175
IV.1.3. Strategia de biodiversitate pentru 2030 / 177
IV.1.4. Planul de actiune pentru economia circulara / 177
IV.1.5. Strategia de renovare a cladirilor / 178
IV.1.6. Norme de etichetare pentru produsele alimentare / 180
IV.1.7. Alte programe si scheme la nivelul UE care sustin agricultura sustenabila / 182
IV.1.7.1. Schema de calitate a produselor agricole traditionale (QAP) / 182
IV.1.7.2. Schema de certificare ecologica a Uniunii Europene / 183
IV.2. Impactul economic, social si de mediu a agriculturii sustenabile / 184
IV.2.1. Impactul economic al agriculturii sustenabile / 186
IV.2.2. Impactul social al agriculturii sustenabile / 187
IV.2.3. Impactul de mediu al agriculturii sustenabile / 187
IV.3. Analiza SWOT a agriculturii / 188
IV.3.1. Analiza SWOT a agriculturii la nivelul UE / 189
IV.3.2. Analiza SWOT a agriculturii la nivelul Romaniei / 192
IV.3.3. Analiza SWOT a agriculturii la nivelul regiunii Bucuresti Ilfov / 195
Capitolul V. Inovarea in agricultura / 199
V.1. Necesitatea inovarii in agricultura / 199
V.2. Inovatii ecologice si tehnologii verzi emergente / 200
V.3. Tendinte in inovarea in agricultura / 201
V.4. Clusterul in agricultura: o strategie inovativa pentru dezvoltarea durabila si competitiva / 209
V.4.1. Definirea Clusterului in contextul agriculturii / 210
V.4.2. Avantajele Clusterului in agricultura / 210
V.4.3. Provocari si limite / 212
V.4.3.1. Provocari / 212
V.4.3.2. Limite / 212
V.4.4. Implementarea Clusterului in agricultura / 213
V.4.4.1. Abordari si metode / 214
V.4.4.2. Exemple de succes / 215
V.4.5. Implicatii si recomandari pentru viitor / 216
Capitolul VI. Concluzii / 218
VI.1. Limitele cercetarii / 220
VI.2. Directii viitoare de cercetare / 221
Bibliografie / 224
Figuri / 242
Tabele / 243
Capitolul I. Sustenabilitatea, un imperativ in era globalizarii / 11
I.1. Aparitia si evolutia conceptului de sustenabilitate la nivel global / 15
I.1.1. Dezvoltarea durabila de a lungul timpului / 18
I.2. Guvernanta de mediu cu impact asupra cresterii economice la nivel global. Influenta factorilor de mediu in sustenabilitatea agriculturii / 21
I.3. Metode de crestere economica sustenabila / 24
I.3.1. Exemple de metode de crestere economica sustenabila la nivel global / 25
I.3.1.1. Energiewende din Germania / 28
I.3.1.2. Obiectivul de neutralitate carbonica in Costa Rica / 28
I.3.1.3. Proiectul Masdar City in Emiratele Arabe Unite / 29
I.3.1.4. Programul „Green New Deal” in Statele Unite ale Americii / 29
I.3.1.5. Proiectul „Forest Landscape Restoration” in Rwanda / 29
I.3.2. Exemple de metode de crestere economica sustenabila in Romania / 30
I.4. Cuantificarea sustenabilitatii / 31
I.4.1. Instrumente de masurare pentru cuantificarea dezvoltarii durabile / 38
Capitolul II. Implementari ale Politicii Agricole Comune (PAC) la nivelul UE / 40
II.1. PAC – repere istorice / 42
II.1.1. 1957: Tratatul de la Roma / 43
II.1.2. 1962: Lansarea PAC / 44
II.1.3. 1992: Reforma MacSharry / 45
II.1.4. 2000: Agenda 2000 / 47
II.1.5. 2013: Reforma din anul 2013 / 50
II.1.6. 2020: PAC post 2020 / 52
II.2. Promovarea sistemelor agricole sustenabile la nivelul UE / 56
II.3. Sisteme agricole sustenabile – oportunitati si constrangeri / 57
II.3.1. Oportunitati ale sistemelor agricole sustenabile / 58
II.3.2. Constrangeri ale sistemelor agricole sustenabile / 60
II.3.3. Cai de actiune si recomandari / 61
Capitolul III. Analiza bunurilor publice care sunt asociate cu agricultura in UE / 65
III.1. Principalii indicatori ai bunurilor publice / 66
III.1.1. Accesibilitatea / 66
III.1.2. Calitatea / 67
III.1.3. Eficienta / 69
III.1.4. Echitatea / 70
III.1.5. Sustenabilitatea / 71
III.2. Analiza bunurilor de mediu / 73
III.2.1. Fondul funciar / 74
III.2.2. Resurse in agricultura / 77
III.2.3. Culturile agricole / 82
III.3. Analiza bunurilor sociale / 159
III.3.1. Statistica INS a bunurilor sociale / 163
III.3.2. Bunurile sociale reflectate la nivel european prin Eurostat / 170
Capitolul IV. Analiza sistemelor agricole sustenabile in UE / 173
IV.1. Evolutia agriculturii sustenabile la nivelul UE / 174
IV.1.1. Pactul Ecologic European (The European Green Deal) / 174
IV.1.2. Strategia de la Farm to Fork (“De la ferma la furculita”) / 175
IV.1.3. Strategia de biodiversitate pentru 2030 / 177
IV.1.4. Planul de actiune pentru economia circulara / 177
IV.1.5. Strategia de renovare a cladirilor / 178
IV.1.6. Norme de etichetare pentru produsele alimentare / 180
IV.1.7. Alte programe si scheme la nivelul UE care sustin agricultura sustenabila / 182
IV.1.7.1. Schema de calitate a produselor agricole traditionale (QAP) / 182
IV.1.7.2. Schema de certificare ecologica a Uniunii Europene / 183
IV.2. Impactul economic, social si de mediu a agriculturii sustenabile / 184
IV.2.1. Impactul economic al agriculturii sustenabile / 186
IV.2.2. Impactul social al agriculturii sustenabile / 187
IV.2.3. Impactul de mediu al agriculturii sustenabile / 187
IV.3. Analiza SWOT a agriculturii / 188
IV.3.1. Analiza SWOT a agriculturii la nivelul UE / 189
IV.3.2. Analiza SWOT a agriculturii la nivelul Romaniei / 192
IV.3.3. Analiza SWOT a agriculturii la nivelul regiunii Bucuresti Ilfov / 195
Capitolul V. Inovarea in agricultura / 199
V.1. Necesitatea inovarii in agricultura / 199
V.2. Inovatii ecologice si tehnologii verzi emergente / 200
V.3. Tendinte in inovarea in agricultura / 201
V.4. Clusterul in agricultura: o strategie inovativa pentru dezvoltarea durabila si competitiva / 209
V.4.1. Definirea Clusterului in contextul agriculturii / 210
V.4.2. Avantajele Clusterului in agricultura / 210
V.4.3. Provocari si limite / 212
V.4.3.1. Provocari / 212
V.4.3.2. Limite / 212
V.4.4. Implementarea Clusterului in agricultura / 213
V.4.4.1. Abordari si metode / 214
V.4.4.2. Exemple de succes / 215
V.4.5. Implicatii si recomandari pentru viitor / 216
Capitolul VI. Concluzii / 218
VI.1. Limitele cercetarii / 220
VI.2. Directii viitoare de cercetare / 221
Bibliografie / 224
Figuri / 242
Tabele / 243
In ultimele decenii, globalizarea a transformat lumea intr‑o societate globala interconectata, cu economii interdependente si un flux constant de informatii, bunuri si persoane. Cu toate acestea, odata cu cresterea conexiunilor globale, au aparut si provocari semnificative in ceea ce priveste sustenabilitatea. In aceasta era a globalizarii, garantarea unui viitor durabil pentru planeta noastra si pentru societatea umana a devenit imperativ.
Sustenabilitatea reprezinta un concept central in abordarea problemelor socio‑ambientale cu care ne confruntam in prezent. Ea implica satisfacerea nevoilor noastre actuale, fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a‑si satisface propriile nevoi. Acest concept este fundamentat pe trei piloni interdependenti: mediu, economie si social.
In primul rand, dimensiunea mediului inseamna protejarea si conservarea resurselor naturale, reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera, conservarea biodiversitatii si prevenirea degradarii mediului inconjurator. Cu cresterea globala a consumului si a cererii de resurse, este esential sa adoptam practici durabile in industrii precum energie, agricultura si transport, pentru a minimiza impactul asupra ecosistemelor fragile ale Pamantului.
In al doilea rand, sustenabilitatea economica implica dezvoltarea unui model de afaceri care sa integreze preocuparile sociale si de mediu in deciziile strategice. Astfel, se promoveaza crearea de afaceri responsabile, orientate catre sustenabilitate, care sa fie in concordanta cu valorile etice si sa aiba un impact pozitiv asupra societatii si mediului inconjurator. In acelasi timp, se investeste in tehnologii curate si eficiente energetic, care sa conduca la o utilizare mai rationala a resurselor si la reducerea poluarii.
In final, dimensiunea sociala a sustenabilitatii presupune asigurarea unui nivel echitabil si incluziv al dezvoltarii pentru toti oamenii. Aceasta implica combaterea inegalitatilor sociale si economice, promovarea drepturilor omului, accesul la servicii de baza, educatie si imbunatatirea calitatii vietii pentru toti cetatenii lumii. Este esential ca dezvoltarea sa fie realizata intr‑un mod echilibrat, astfel incat niciun individ sau comunitate sa nu fie lasate in urma.
Intr‑o era in care interdependenta si interconectivitatea globala sunt tot mai evidente, abordarea sustenabilitatii este esentiala pentru a construi un viitor durabil. Fara o abordare responsabila si integrata a provocarilor socio‑ambientale, putem pune in pericol atat resursele noastre naturale pretioase, cat si bunastarea societatii umane. Prin urmare, este imperativ sa acordam o atentie sporita sustenabilitatii in toate aspectele vietii noastre, de la luarea deciziilor individuale si pana la politicile guvernamentale si actiunile la nivel global.
Sustenabilitatea, ca o chestiune de interes global, a inceput sa castige atentie in a doua parte a secolului XX, ca urmare a cresterii constientizarii asupra impactului negativ al dezvoltarii economice asupra mediului si sanatatii umane. Acest concept se refera la capacitatea unui sistem, organ sau produs uman de a rezista pe termen lung. Acesta a luat nastere din „dezvoltare durabila”, un termen creat in 1987 de raportul esential al Comisiei Mondiale pentru Mediu si Dezvoltare, coordonat de premierul norvegian Gro Harlem Brundtland, sub patronajul Natiunilor Unite. Raportul defineste dezvoltarea durabila ca fiind aceea care realizeaza un echilibru intre indeplinirea nevoilor prezentului fara a pune in pericol capacitatea generatiilor viitoare de a‑si indeplini propriile nevoi. Concepte similare subliniaza necesitatea de a proteja valorile si bunurile comune fundamentale, asa cum este exemplificat in „societatea durabila”, adica o societate in care cresterea economica este compatibila cu limitele planetare si distribuita in mod echitabil intre cetateni.
Dezvoltarea durabila este o tinta principala a Uniunii Europene si o problema de credibilitate internationala. Este garantata in articolul 3.3 din Tratatul privind Uniunea Europeana (TUE), care stipuleaza ca „Uniunea […] se straduieste pentru dezvoltarea durabila a Europei bazata pe o crestere economica echilibrata si stabilitatea preturilor, pe o economie de piata sociala extrem de competitiva, care urmareste ocuparea fortei de munca si progresul social, precum si un nivel ridicat de protectie si imbunatatire a calitatii mediului”.
Recent, un interes crescand in randul comunitatii academice si a societatii in general a fost detectat in ceea ce priveste problemele fundamentale economice si sociale, cu un accent deosebit pe durabilitatea ecologica a vietii si a activitatilor umane. Studiile curente sustin faptul ca economia nu este un sistem independent si auto‑reglabil, ci mai degraba un subsistem al sistemelor sociale, care sunt la randul lor subsisteme ale sistemelor naturale care permit existenta acestora (Van Griethuysen, 2002).
Sustenabilitatea reprezinta un concept central in abordarea problemelor socio‑ambientale cu care ne confruntam in prezent. Ea implica satisfacerea nevoilor noastre actuale, fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a‑si satisface propriile nevoi. Acest concept este fundamentat pe trei piloni interdependenti: mediu, economie si social.
In primul rand, dimensiunea mediului inseamna protejarea si conservarea resurselor naturale, reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera, conservarea biodiversitatii si prevenirea degradarii mediului inconjurator. Cu cresterea globala a consumului si a cererii de resurse, este esential sa adoptam practici durabile in industrii precum energie, agricultura si transport, pentru a minimiza impactul asupra ecosistemelor fragile ale Pamantului.
In al doilea rand, sustenabilitatea economica implica dezvoltarea unui model de afaceri care sa integreze preocuparile sociale si de mediu in deciziile strategice. Astfel, se promoveaza crearea de afaceri responsabile, orientate catre sustenabilitate, care sa fie in concordanta cu valorile etice si sa aiba un impact pozitiv asupra societatii si mediului inconjurator. In acelasi timp, se investeste in tehnologii curate si eficiente energetic, care sa conduca la o utilizare mai rationala a resurselor si la reducerea poluarii.
In final, dimensiunea sociala a sustenabilitatii presupune asigurarea unui nivel echitabil si incluziv al dezvoltarii pentru toti oamenii. Aceasta implica combaterea inegalitatilor sociale si economice, promovarea drepturilor omului, accesul la servicii de baza, educatie si imbunatatirea calitatii vietii pentru toti cetatenii lumii. Este esential ca dezvoltarea sa fie realizata intr‑un mod echilibrat, astfel incat niciun individ sau comunitate sa nu fie lasate in urma.
Intr‑o era in care interdependenta si interconectivitatea globala sunt tot mai evidente, abordarea sustenabilitatii este esentiala pentru a construi un viitor durabil. Fara o abordare responsabila si integrata a provocarilor socio‑ambientale, putem pune in pericol atat resursele noastre naturale pretioase, cat si bunastarea societatii umane. Prin urmare, este imperativ sa acordam o atentie sporita sustenabilitatii in toate aspectele vietii noastre, de la luarea deciziilor individuale si pana la politicile guvernamentale si actiunile la nivel global.
Sustenabilitatea, ca o chestiune de interes global, a inceput sa castige atentie in a doua parte a secolului XX, ca urmare a cresterii constientizarii asupra impactului negativ al dezvoltarii economice asupra mediului si sanatatii umane. Acest concept se refera la capacitatea unui sistem, organ sau produs uman de a rezista pe termen lung. Acesta a luat nastere din „dezvoltare durabila”, un termen creat in 1987 de raportul esential al Comisiei Mondiale pentru Mediu si Dezvoltare, coordonat de premierul norvegian Gro Harlem Brundtland, sub patronajul Natiunilor Unite. Raportul defineste dezvoltarea durabila ca fiind aceea care realizeaza un echilibru intre indeplinirea nevoilor prezentului fara a pune in pericol capacitatea generatiilor viitoare de a‑si indeplini propriile nevoi. Concepte similare subliniaza necesitatea de a proteja valorile si bunurile comune fundamentale, asa cum este exemplificat in „societatea durabila”, adica o societate in care cresterea economica este compatibila cu limitele planetare si distribuita in mod echitabil intre cetateni.
Dezvoltarea durabila este o tinta principala a Uniunii Europene si o problema de credibilitate internationala. Este garantata in articolul 3.3 din Tratatul privind Uniunea Europeana (TUE), care stipuleaza ca „Uniunea […] se straduieste pentru dezvoltarea durabila a Europei bazata pe o crestere economica echilibrata si stabilitatea preturilor, pe o economie de piata sociala extrem de competitiva, care urmareste ocuparea fortei de munca si progresul social, precum si un nivel ridicat de protectie si imbunatatire a calitatii mediului”.
Recent, un interes crescand in randul comunitatii academice si a societatii in general a fost detectat in ceea ce priveste problemele fundamentale economice si sociale, cu un accent deosebit pe durabilitatea ecologica a vietii si a activitatilor umane. Studiile curente sustin faptul ca economia nu este un sistem independent si auto‑reglabil, ci mai degraba un subsistem al sistemelor sociale, care sunt la randul lor subsisteme ale sistemelor naturale care permit existenta acestora (Van Griethuysen, 2002).
Dacă dorești să iți exprimi părerea despre acest produs poți adăuga un review.
Scrie un review
Produse similare
Planul de conturi general 2024. Conform OMF 2649 / 2023
Matematici aplicate in economie. Caiet de seminar
Matematici aplicate in economie
Managementul resurselor umane - Intrebari de control si teste grila
Tehnici promotionale. Abordari teoretice si practice - Camelia Pavel
