Disciplina Asigurari si reasigurari corespunde unui important domeniu teoretico-aplicativ responsabil de investigarea conditiilor necesare pentru asigurarea eficientei maxime a functiei de identificare, control si gestiune a riscurilor din variate domenii social – economice. Aceasta disciplina face parte din familia stiintelor ce studiaza fenomenele si procesele financiare, abordandu-le, totusi, dintr-un unghi specific si anume cel al modalitatilor de evaluare, prevenire si acoperire, pe baza unor resurse financiare constituite anticipat si in moduri adecvate, a diferitelor situatii potential – provocatoare de pierderi materiale si/sau de alta natura. Din aceasta perspectiva, unul dintre obiectivele primordiale ale asigurarilor si reasigurarilor ca domeniu teoretic, dar si ca practica economica este determinarea si analiza corecta a probabilitatilor si posibilitatilor de aparitie a situatiilor de acest gen. Trebuie mentionat ca, pe masura ce creste gradul de complexitate si sofisticare a sistemelor micro si macroeconomice moderne, se amplifica si expunerea lor fata de riscuri, crize si diverse fluctuatii atipice. Aceasta crestere a sensibilitatii si vulnerabilitatii in aria de actiune economica si sociala accentueaza importanta asigurarilor si reasigurarilor.
In aceasta lucrare, asigurarile sunt abordate, in mod fundamental, ca masuri de prevedere, de natura financiara, pentru conservarea anumitor bunuri, recuperarea unor pagube, protejarea unor interese economice, ocrotirea persoanelor fizice etc. Ca proces economic, asigurarile vizeaza constituirea in comun de catre persoanele fizice si juridice, prin contributii specifice, sub forma primelor de asigurare, a unor fonduri financiare destinate acoperirii daunelor ce pot surveni ca urmare a producerii unor evenimente nesigure, dar posibile. Principala motivatie a asigurarilor consta in existenta obiectiva a unor riscuri ce se pot manifesta in viitor (evenimente probabile), cu potential de cauzare a unor prejudicii. Asigurarea intervine intre asigurat si asigurator, de regula o institutie specializata, care se obliga ca in schimbul primelor de asigurare, platite periodic de asigurat, sa-l despagubeasca in cazul producerii evenimentului (riscului). Primele de asigurare platite de asigurat depind de marimea sumei asigurate si de natura riscului. Relatiile de asigurare ce intervin intre agentii economici devin tot mai complexe pe masura ce se extinde aria si genul riscurilor asigurate.
Intrucat activitatea de asigurare si reasigurare urmareste sa ofere mecanisme de protectie financiara impotriva unei vaste game de pericole potentiale, demersul de identificare, analiza, cuantificare si evaluare a riscurilor reprezinta o componenta esentiala a acestui domeniu de afaceri. Studiul riscurilor furnizeaza suportul analitic si informational pentru proiectarea produselor de asigurare si a politicilor promovate de societatile de asigurare. Oferta si strategiile companiilor din domeniul asigurarilor rezulta direct din studiul temeinic, riguros si sistematic al intregii palete de riscuri posibile ce pot afecta activitatea si integritatea diferitor segmente de clienti. In felul acesta, managementul riscurilor constituie nucleul conceptual si metodologic pe care se fundamenteaza operatiunile derulate in sectorul asigurarilor.
Afacerile de asigurare si reasigurare reprezenta sectorul economic caruia, printre altele, ii revine dificila functie de preluare si absorbtie a riscurilor din celelalte zone ale economicului. O alta functie de maxima importanta asumata de asigurari si reasigurari se refera la atenuarea discrepantelor si incongruentelor prea accentuate ce apar periodic intre ciclurile economice reale si ciclurile financiare. In cadrul acestui sector se exteriorizeaza tendintele „subterane“, ascunse observarii superficiale sau formale, de conturare a principalelor riscuri economice, financiare sau de alta natura. Rezulta ca asigurarile, in calitate de „captator al riscurilor“, formeaza un mecanism- suport absolut indispensabil pentru functionarea normala a economiei de piata. Eficienta asigurarilor si reasigurarilor este expresia directa a nivelului de incertitudine ce caracterizeaza economia, manifestand un grad ridicat de sensibilitate la variatiile fenomenelor aleatorii si imprevizibile.
Domeniul asigurarilor este strans intercorelat cu cel investitional, intrucat colectarea unor substantiale fonduri financiare in vederea protejarii impotriva unor pericole prezumptive impune, prin respectarea principiului rationalitatii, utilizarea alternativa a acestor mijloace banesti ca urmare a valorificarii judicioase a oportunitatilor beneficiare identificate pe pietele financiare. De asemenea, asigurarile moderne sunt caracterizate printr-o reglementare juridica minutioasa si printr-o gama extrem de larga de produse si servicii. Ultimele doua aspecte transforma asigurarile si reasigurarile intr-un domeniu de cunoastere sistematica si riguroasa, cu propriul arsenal metodologic.
Profundele schimbari structurale survenite in economia mondiala, precum si in cea nationala – globalizarea, dematerializarea, dereglementarea, reasezarile sectoriale, aprofundarea crizei, etc – ne indeamna sa privim critic nu numai practicile decizionale de pe diferite nivele organizatorice ale economicului, ci si esafodajul teoretic care le-a inspirat. Aceste mutatii exercita efecte deosebit de presante in sensul reexaminarii conceptelor si modelelor teoretice din majoritatea stiintelor financiare. Asigurarile si reasigurarile nu numai ca nu reprezinta o exceptie, ci, dimpotriva, se situeaza in avangarda acestei innoiri conceptuale, intrucat este domeniul care si-a asumat misiunea de a raspunde la cateva intrebari fundamentale:
Ce reprezinta in prezent riscul si, in consecinta, fezabilitatea unei constructii economice, sociale sau personale?
Care sunt principalii factori (inductori) ai riscurilor in societatea moderna?
Care sunt mijloacele de protejare impotriva tendintei de multiplicare a riscurilor?
Desigur, problematica asigurarilor si reasigurarilor este mult mai complexa, insa trebuie sa recunoastem ca celelalte preocupari sunt, in mod direct sau indirect, doar niste derivate subordonate acestor trei aspecte cruciale, iar acuitatea crizei economice ne obliga sa revizuim, uneori chiar radical, opticile traditionale asupra lor.
Intentionam ca lucrarea pe care am elaborat-o sa se constituie fie si numai intr- o modesta contributie la explorarea acestei problematici pe cat de bogata, pe atat de importanta pentru competitivitatea si consistenta economica a unei tari.
Lucrarea de fata isi propune ca obiectiv major sa prezinte studentilor si masteranzilor principalele notiuni teoretice si instrumente practice privind tipurile si contractele de asigurare, functionarea pietei de asigurari, supravegherea domeniului de asigurari, estimarea si gestiunea riscurilor asociate asigurarilor, managementul companiilor de asigurari. Unul dintre obiectivele subordonate este informarea completa a studentilor si masteranzilor privind modul de comunicare si mecanismele de integrare a pietei autohtone de asigurari in pietele internationale. In aceeasi ordine de idei, se va urmari familiarizarea cititorilor cu principalele reglementari nationale si internationale in materie de asigurari si reasigurari. Insusirea modelelor si tehnicilor de analiza si gestiune specifice domeniului asigurarilor si reasigurarilor constituie un alt punct de maxim interes tintit de autori. Lucrarea se axeaza pe o expunere sistematica si de factura interdisciplinara a aspectelor conceptuale si metodologice fundamentale care configureaza domeniul asigurarilor si reasigurarilor moderne.
Conf. univ. dr. Roxana Arabela Dumitrascu
Scrie un review