Societatea cunoasterii experientiaza evolutia catre o societate a invatarii (en. learning society) in care co‑participarea la invatare, managementul colaborativ al cunoasterii si diseminarea informatiei sunt vectori esentiali ai succesului. In acest peisaj global caracterizat de competitivitate si schimbare, invatamantul superior are nevoie de relevanta, atractivitate si accesibilitate. In acest context, universitatile joaca un rol esential in a‑i pregati pe studenti pentru o piata a muncii care este din ce in ce mai mult orientata catre tranzitia la societatea invatarii, in care abilitatile de inovare vor reprezenta resurse‑cheie ale absolventilor (Kamp, 2019a). Perspectiva asupra cunostintelor si competentelor necesar a fi formate poate suporta ameliorari pentru a pregati tinerele generatii pentru societatea care invata si pentru competentele secolului XXI, transversale si transformatoare in esenta. Aceasta dinamica, pe care o putem remarca la nivelul mai multor sisteme educationale, a resuscitat interesul pentru inovarea in designul programelor de formare universitara si in pedagogia invatamantului superior. Exista, de asemenea, o recunoastere din ce in ce mai larga a faptului ca nu este necesar doar sa ne apropiem de nucleul predarii si al invatarii, ci ca ar trebui sa existe o disponibilitate larg raspandita de a inova. Invatarea profunda si transversala trebuie realizata pentru a permite tinerilor absolventi sa se adapteze in mod optim la problemele si circumstantele in schimbare care definesc societatile contemporane. Analize internationale sugereaza un imperativ de a orienta predarea si invatarea catre viitor. Inovarea in pedagogie este un pilon esential al inovarii in invatamantul superior. Cu toate acestea, in ciuda discutiilor vii privind inovarea in pedagogie, institutiile de invatamant superior nu au integrat inca practici coerente care sa sustina acest demers. In acest context, schimbari profunde si rapide sunt necesare in procesul de predare si invatare.
Lucrarea de fata, o colectie de activitati cu rol de stimulare cognitiva, emotional‑afectiva, sociala si actionala, prezinta o suita de activitati de invatare organizate tematic, care pot fi utilizate in cadrul programelor de formare initiala si continua a profesorilor.
Premisa pe care se construieste acest material este nevoia de a initia o pedagogie a co‑crearii, in care empatia si sinergiile profesor‑elev creeaza cadrul pentru designul experientelor de invatare. Cuplul predare‑invatare exista si are sens atunci cand cele doua componente se genereaza reciproc, se alimenteaza si se modeleaza, spunand povestea unei perechi care se redefineste la fiecare intalnire si care are potentialul de a transcede spatiul scolii.
Pedagogia co‑crearii se construieste pe o abordare relationala, in care profesorul si cursantii colaboreaza pentru a realiza designul experientelor de invatare si reprezinta una dintre cele 6 idei‑cheie ale invatarii in invatamantul superior (Ryan & Tilbury, 2013). Pornind de la abordarile prezente in literatura stiintifica relativa la pedagogia co‑crearii (Kunnari et al., 2019; Temple Clothier & Matheson, 2019), lucrarea prezinta o suita de activitati de invatare si instrumente care au potentialul de a ne orienta spre forme si niveluri mai angajante ale predarii si invatarii in educatia tertiara. Aceasta pedagogie redescopera centricitatea celor doi actori in diada profesor‑elev, regandeste distanta sociala intre polii predarii si invatarii, stimuleaza incluziunea si creste relevanta invatarii (Bovill, 2020), contribuind la tranzitia catre o societate a invatarii.
Organizarea tematica a activitatilor de invatare invita la o calatorie care debuteaza activitati si instrumente cu rol de initiere in Pregatirea pentru cariera didactica. Introducem conceptul de profesionalism cu valente centrale si organizatoare in relatie cu domeniile de competenta, rolurile si responsabilitatile cadrelor didactice. Sectiunea Domenii de competenta, roluri si responsabilitati ale profesorului invita la co‑creare prin antrenarea cursantilor in activitati de re(definire) a rolurilor si responsabilitatilor cadrelor didactice, precum si orientarea acestora catre rezolvarea unor provocari societale complexe.
Pedagogia co‑crearii este reflectata in cea de‑a doua sectiune – Rolul scolii ca actor al comunitatii educationale si al ecosistemelor sociale – atat prin natura activitatilor propuse, cat si prin continutul abordat. Competentele, definite ca o rezultanta coerenta si cu impact a cunostintelor, abilitatilor si atitudinilor, reprezinta contributia esentiala a individului la dezvoltarea personala si a societatii al carei actor este. Pe cale de consecinta, este nevoie de o abordare sistemica si complexa a organizatiilor scolare, care sa asigure racordarea la ecosisteme cu parteneri multipli: angajatori, guverne, furnizori de educatie, organizatii neguvernamentale (ONG‑uri), parteneri sociali si alte parti interesate. Aceasta sectiune include mesaje‑cheie pentru fundamentarea rolului scolilor ca vectori ai inovarii in dinamica ecosistemelor sociale.
Relatia cu comunitatea este specific abordata in capitolul intitulat Oportunitati de co‑creare cu comunitatea: invatarea prin servicii, in care propunem o abordare mai putin concretizata in spatiul romanesc, invatarea prin servicii (en. service‑learning). Invatarea prin si pentru comunitate este o modalitate de a valoriza cunoasterea si competentele pentru a raspunde unor nevoi concrete si directe care dau sens si profunzime rezultatelor invatarii.
Construind pe nevoia de a genera experiente de invatare cu impact, introducem conceptele de pattern de invatare si storyboarding al invatarii cu rol de a sublinia dimensiunea colaborativa in diada predare‑invatare in capitolul Focus pe designul experientelor de invatare. Calatoria cititorului nostru va fi una complexa, cu rol exploratoriu, constructiv si reflectiv, fiind in postura de a co‑crea experiente de invatare prin integrarea ideilor si activitatilor din cuprinsul acestei sectiuni.
Liantul pedagogiilor bazate pe co‑creare este evaluarea formativa, al carei design este in mod natural participativ. Metode si tehnici sunt cuprinse in sectiunea Evaluare formativa – tehnici, activitati, instrumente.
Organizarea activitatii de practica pedagogica este dedicata prezentarii unor instrumente traditional asociate acestui demers (e.g., fisa de observare a lectiei sau proiectul de lectie) sau nou propuse pentru a stimula co‑crearea si a angaja studentii intr‑un demers de profunzime.
Calatoria noastra se incheie cu capitolul Reflectivitate si intercunoastere pentru co‑crearea experientelor de invatare, care prezinta activitati menite sa stimuleze starea de bine si capacitate de reflectie a cititorilor nostri, propunand abordari de explorare intra‑ si interindividuala, prin tehnici reflexive.
Inainte de a lasa deschisa invitatia la lectura, lansam o ultima provocare care, probabil, a generat deja o vaga curiozitate cititorilor. Textul tocmai lecturat marcheaza diferit literele cu care incepe fiecare cuvant al fiecarui capitol, alcatuind ratiunea si dezideratul acestei lucrari: PROFESOR. In fapt, aceia dintre dumneavoastra care au scrutat deja pagina in cautarea unei confirmari au constatat remarcabila absenta a literei S. Litera S este a dumneavoastra, a cititorilor care s‑au angajat deja intr‑un demers de co‑creare! Litera S este a celor care imbratiseaza cu adevarat aceasta profesie si schimba lumea in fiecare zi, care vor scrie propriile lor scenarii, vor spune povesti si vor juca sotron chiar si in zilele toride de vara!