Alaturi de argumentele si explicatiile autorilor privind impactul Legii Serviciului Social asupra tinerilor si a societatii romane, lucrarea cuprinde legile reeditate ale Serviciului Social si texte din presa vremii, cu scopul de a evidentia amploarea institutionala a proiectului de control si disciplinare al tineretului, precum si viziunea societala, de ansamblu, a acestui tip de serviciu.
Cum a luat nastere obligativitatea muncii culturale in Romania anilor '30 si ce impact a avut asupra tinerilor si a societatii? Potrivit lui Zoltán Rostás: „Aparitia in 1938 a Legii Serviciului Social, elaborata de Dimitrie Gusti si de sociologii monografisti afiliati Fundatiei Culturale Regale „Principele Carol”, Henri H. Stahl si Octavian Neamtu, a socat prin obligativitatea generalizata a serviciului pentru toti tinerii care terminau o facultate sau o scoala superioara.Nu se poate intelege acest demers fara a lua in calcul contextul european. Dupa Primul Razboi Mondial, in foarte multe tari au aparut organizatii si initiative de munca voluntara sau in folosul comunitatii pentru a atenua efectele somajului si saraciei care afectau nu doar paturile sociale largi, ci si tineretul. Asemenea miscari nu au aparut numai in tari devastate de razboi, dar si in cele nebeligerante, cu democratie consolidata. Este de remarcat faptul ca, in Europa secolului XX, prima data munca obsteasca, implicand tineretul, a aparut in Danemarca, in 1917, iar dupa razboi, in 1920 in Anglia, Suedia si Bulgaria, in 1922 in Norvegia, iar in 1925 in Elvetia, unde s-a impus ca cea mai viabila solutie. In state ca Germania, Cehoslovacia, Polonia, Romania, Estonia, Letonia Belgia, Ungaria si Grecia dupa 1930 au aparut, rand pe rand, tabere de munca ale tineretului”.
Zoltán Rostás
Absolvent al Facultatii de Filosofie, specializarea Sociologie, la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj, a obtinut titlul de doctor al aceleiasi institutii. Din 1968 a lucrat in presa, pentru publicatii de limba maghiara si romana, realizand inclusiv emisiuni radiofonice, iar dupa 1991, si-a inceput cariera in invatamantul superior. Profesor la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, Profesor Conducator de doctorat la Facultatea de Sociologie (Universitatea Bucuresti).
Dragos Sdrobis este doctor in istorie ( din 2014) si scriitor.
A realizat lucrarea „Limitele meritocratiei intr-o societate agrara. Somaj intelectual si radicalizare politica a tineretului in Romania interbelica” (Polirom, 2015).
Alaturi de argumentele si explicatiile autorilor privind impactul Legii Serviciului Social asupra tinerilor si a societatii romane, lucrarea cuprinde legile reeditate ale Serviciului Social si texte din presa vremii, cu scopul de a evidentia amploarea institutionala a proiectului de control si disciplinare al tineretului, precum si viziunea societala, de ansamblu, a acestui tip de serviciu.
Cum a luat nastere obligativitatea muncii culturale in Romania anilor '30 si ce impact a avut asupra tinerilor si a societatii? Potrivit lui Zoltán Rostás: „Aparitia in 1938 a Legii Serviciului Social, elaborata de Dimitrie Gusti si de sociologii monografisti afiliati Fundatiei Culturale Regale „Principele Carol”, Henri H. Stahl si Octavian Neamtu, a socat prin obligativitatea generalizata a serviciului pentru toti tinerii care terminau o facultate sau o scoala superioara.Nu se poate intelege acest demers fara a lua in calcul contextul european. Dupa Primul Razboi Mondial, in foarte multe tari au aparut organizatii si initiative de munca voluntara sau in folosul comunitatii pentru a atenua efectele somajului si saraciei care afectau nu doar paturile sociale largi, ci si tineretul. Asemenea miscari nu au aparut numai in tari devastate de razboi, dar si in cele nebeligerante, cu democratie consolidata. Este de remarcat faptul ca, in Europa secolului XX, prima data munca obsteasca, implicand tineretul, a aparut in Danemarca, in 1917, iar dupa razboi, in 1920 in Anglia, Suedia si Bulgaria, in 1922 in Norvegia, iar in 1925 in Elvetia, unde s-a impus ca cea mai viabila solutie. In state ca Germania, Cehoslovacia, Polonia, Romania, Estonia, Letonia Belgia, Ungaria si Grecia dupa 1930 au aparut, rand pe rand, tabere de munca ale tineretului”.