Propuneri manuscrise: info@editurauniversitara.ro: 0745 204 115
Urmarire comenzi Persoane fizice / Vanzari: 0745 200 718 / 0745 200 357 / Comenzi Persoane juridice: 0721 722 783
RO 
Engleza
6359.png "Editura Universitara")
Anticiparea evolutiilor si adecvarea ofertei educationale la cererea pietei muncii - Cristina Mocanu
![Anticiparea evolutiilor si adecvarea ofertei educationale la cererea pietei muncii - Cristina Mocanu [1]](https://gomagcdn.ro/domains/editurauniversitara.ro/files/product/original/mocanu-anticiparea-3072-4610.jpg "Anticiparea evolutiilor si adecvarea ofertei educationale la cererea pietei muncii - Cristina Mocanu [1]")
Editura: Editura Universitara
Autor: Cristina Mocanu
ISBN: 978-606-28-1194-5
DOI: https://doi.org/10.5682/9786062811945
Editia: I
Pagini: 218
Anul publicării: 2020
Cod Produs:
9786062811945
Ai nevoie de ajutor?
0745 200 718
/
0745 200 357
- Descriere
- Download (1)
- Autori
- Cuprins
- Cuvant inainte
- Unde se gaseste
- Review-uri (0)
Se vorbeste din ce in ce mai mult de necesitatea corelarii sistemelor de educatiei la cerintele pietei muncii, aceasta fiind nu doar o prioritate de politica nationala, ci si una europeana si globala. Criza economica si financiara a anilor 2007-2008 a lasat la nivel european urme adanci in ceea ce priveste ratele de somaj si inactivitate ale tinerilor, iar aceste urme par a nu se fi sters nici pana in momentul de fata.
Masura in care educatia initiala conduce la ocuparea tinerilor si mai ales la ocuparea adecvata a acestora a devenit una dintre dimensiunile calitatii sistemelor de educatie. Obtinerea unei calificari cerute de piata muncii, care sa conduca la o ocupare rapida si (in mod ideal) adecvata este promovata ca o solutie la cresterea dificultatilor si obstacolelor cu care tinerii se confrunta in tranzitia de la scoala la munca.
Piata muncii cunoaste un ritm foarte rapid de dezvoltare si schimbare, in acord cu dinamica dezvoltarii economice. Sub impactul globalizarii si utilizarii extensive a noilor tehnologii, care se schimba intr-un ritm din ce in ce mai ridicat, apar ocupatii noi, iar cele vechi, traditionale isi schimba continutul intr-un ritm alert. Aceste schimbari si mai ales ritmul cu care se produc cer sistemelor de educatie sa anticipeze ceea ce piata muncii va cere la momentul la care noii absolventi vor parasi sistemul de educatie si vor intra pe piata muncii. Pe masura insa ce ritmul schimbarilor creste, anticiparea evolutiilor se realizeaza pe orizonturi de timp mai scurte (3-5 ani), uneori insuficiente proiectiei unui ciclu educational, iar aceste proiectii pot avea un nivel mai ridicat sau mai scazut de incredere.
Formarea profesionala nu se incheie la finalizarea educatiei initiale, devenind necesara dezvoltarea unor sisteme de formare profesionala continua care sa sustina formarea adultilor pe tot parcursul vietii, sa le creasca angajabilitatea (engl. employability) si adaptabilitatea la schimbarile rapide din continutul ocupatiilor si in genere de pe piata muncii.
Politicile de educatie, ocupare si protectie sociala functioneaza in acelasi context macroeconomic si in acelasi context socio-cultural. Diferitele contexte macro-economice si experientele (inclusiv istorice si politice) ale unei natiuni conduc la economii diferite, caracterizate de nivele diferite ale productivitatii, valorii adaugate si inovarii, de mecanisme diferite de functionare a dialogului si parteneriatului social, de caracteristici diferite ale cererii de forta de munca in termeni de cunostinte si competente si nu in ultimul rand de decizii de politica diferite cu privire la reformele din educatie, piata muncii si protectie sociala.
Nevoia cresterii relevantei formarii initiale la cerintele pietei muncii este practic generata de nevoia cresterii productivitatii si bunastarii. O forta de munca bine instruita si in acord cu ceea ce cere economia este o forta de munca productiva, ce poate sustine dezvoltarea unei economii competitive si diversificate (ILO, 2011) si implicit sisteme de protectie sociala sustenabile. Rezolvarea tuturor problemelor nu se afla insa la nivelul sistemului de educatie. Și institutiile pietei muncii trebuie sa fie adecvat dezvoltate si toti actorii sa conlucreze la crearea unor mecanisme adecvate de generare a bunastarii. Spre exemplu, chiar daca forta de munca tanara care paraseste sistemul de educatie este adecvat pregatita, daca legislatia ocuparii este mult prea protectiva, franand intrarea outsideri-lor pe piata muncii, atunci pierderile de capital uman sunt inerente, iar beneficiile unei educatii adecvate sunt exploatate doar partial. De asemenea serviciul public de ocupare trebuie sa fie eficient, tocmai pentru a facilita o cat mai buna si cat mai rapida intalnire a cererii cu oferta, mai ales la nivelul grupurilor de tineri care au nivele de angajabilitate mai scazute.
Tema lucrarii de fata este profund interdisciplinara, prioritizata in discursul public cu precadere de decidentii de politica, si, promovata ca panaceu la mare parte din problemele sistemului de educatie sau ale insertiei tinerilor pe piata muncii. Este o tema care se bazeaza in principal pe date/abordari empirice, desi exista si cadre teoretice dezvoltate in ultimele decenii, cadre neintegrate insa intr-o abordare unitara. Exista cadre teoretice si metodologice dezvoltate atat in economie, dar si in sociologie, management, marketing etc.
Necorelarea este intrinseca modului in care functioneaza economiile, insa nu exista studii care sa conchida asupra nivelului de dezechilibru care ar putea fi considerat firesc, benign, si care este acel nivel de dezechilibru de la care economia, indivizii (firme sau persoane) sau comunitatile sunt afectate de consecintele negative ale acestuia.
Masura in care educatia initiala conduce la ocuparea tinerilor si mai ales la ocuparea adecvata a acestora a devenit una dintre dimensiunile calitatii sistemelor de educatie. Obtinerea unei calificari cerute de piata muncii, care sa conduca la o ocupare rapida si (in mod ideal) adecvata este promovata ca o solutie la cresterea dificultatilor si obstacolelor cu care tinerii se confrunta in tranzitia de la scoala la munca.
Piata muncii cunoaste un ritm foarte rapid de dezvoltare si schimbare, in acord cu dinamica dezvoltarii economice. Sub impactul globalizarii si utilizarii extensive a noilor tehnologii, care se schimba intr-un ritm din ce in ce mai ridicat, apar ocupatii noi, iar cele vechi, traditionale isi schimba continutul intr-un ritm alert. Aceste schimbari si mai ales ritmul cu care se produc cer sistemelor de educatie sa anticipeze ceea ce piata muncii va cere la momentul la care noii absolventi vor parasi sistemul de educatie si vor intra pe piata muncii. Pe masura insa ce ritmul schimbarilor creste, anticiparea evolutiilor se realizeaza pe orizonturi de timp mai scurte (3-5 ani), uneori insuficiente proiectiei unui ciclu educational, iar aceste proiectii pot avea un nivel mai ridicat sau mai scazut de incredere.
Formarea profesionala nu se incheie la finalizarea educatiei initiale, devenind necesara dezvoltarea unor sisteme de formare profesionala continua care sa sustina formarea adultilor pe tot parcursul vietii, sa le creasca angajabilitatea (engl. employability) si adaptabilitatea la schimbarile rapide din continutul ocupatiilor si in genere de pe piata muncii.
Politicile de educatie, ocupare si protectie sociala functioneaza in acelasi context macroeconomic si in acelasi context socio-cultural. Diferitele contexte macro-economice si experientele (inclusiv istorice si politice) ale unei natiuni conduc la economii diferite, caracterizate de nivele diferite ale productivitatii, valorii adaugate si inovarii, de mecanisme diferite de functionare a dialogului si parteneriatului social, de caracteristici diferite ale cererii de forta de munca in termeni de cunostinte si competente si nu in ultimul rand de decizii de politica diferite cu privire la reformele din educatie, piata muncii si protectie sociala.
Nevoia cresterii relevantei formarii initiale la cerintele pietei muncii este practic generata de nevoia cresterii productivitatii si bunastarii. O forta de munca bine instruita si in acord cu ceea ce cere economia este o forta de munca productiva, ce poate sustine dezvoltarea unei economii competitive si diversificate (ILO, 2011) si implicit sisteme de protectie sociala sustenabile. Rezolvarea tuturor problemelor nu se afla insa la nivelul sistemului de educatie. Și institutiile pietei muncii trebuie sa fie adecvat dezvoltate si toti actorii sa conlucreze la crearea unor mecanisme adecvate de generare a bunastarii. Spre exemplu, chiar daca forta de munca tanara care paraseste sistemul de educatie este adecvat pregatita, daca legislatia ocuparii este mult prea protectiva, franand intrarea outsideri-lor pe piata muncii, atunci pierderile de capital uman sunt inerente, iar beneficiile unei educatii adecvate sunt exploatate doar partial. De asemenea serviciul public de ocupare trebuie sa fie eficient, tocmai pentru a facilita o cat mai buna si cat mai rapida intalnire a cererii cu oferta, mai ales la nivelul grupurilor de tineri care au nivele de angajabilitate mai scazute.
Tema lucrarii de fata este profund interdisciplinara, prioritizata in discursul public cu precadere de decidentii de politica, si, promovata ca panaceu la mare parte din problemele sistemului de educatie sau ale insertiei tinerilor pe piata muncii. Este o tema care se bazeaza in principal pe date/abordari empirice, desi exista si cadre teoretice dezvoltate in ultimele decenii, cadre neintegrate insa intr-o abordare unitara. Exista cadre teoretice si metodologice dezvoltate atat in economie, dar si in sociologie, management, marketing etc.
Necorelarea este intrinseca modului in care functioneaza economiile, insa nu exista studii care sa conchida asupra nivelului de dezechilibru care ar putea fi considerat firesc, benign, si care este acel nivel de dezechilibru de la care economia, indivizii (firme sau persoane) sau comunitatile sunt afectate de consecintele negative ale acestuia.
-
Anticiparea evolutiilor si adecvarea ofertei educationale la cererea pietei muncii
Descarca
CRISTINA MOCANU
Lista de figuri / 7
Lista de tabele / 8
Introducere / 11
Capitolul 1. Factori care influenteaza sistemul de educatie si piata muncii / 17
Capitolul 2. Corelarea intre oferta educationala si cererea de pe piata muncii / 36
2.1. Un puzzle de teorii economice si sociologice / 36
2.2. Anticiparea evolutiilor pentru o mai buna corelare / 41
2.3. Glosar cu termenii corelarii intre cerere si oferta / 45
2.4. Un puzzle de metode economice si sociologice / 53
2.4.1. Metode utilizate in analiza corelarii dintre cerere si oferta / 55
2.4.2. Posibile surse de date / 63
2.4.3. Exemple de studii realizate in Romania / 65
Capitolul 3. O abordare sociologica comparata / 73
3.1. Tipologii ale regimurilor educationale si relevanta pentru piata muncii / 73
3.1.1. Tipologii ale regimurilor educationale / 75
3.1.2. Regimuri educationale in statele central si est-europene / 90
3.1.3. Caracteristici ale regimurilor educationale si legatura cu piata muncii / 96
3.2. Caracteristici ale sistemului de educatie romanesc, rezultate educationale si de piata muncii. Analiza comparativa cu statele europene / 107
3.2.1. Modelul conceptual al legaturilor dintre sistemul educational, piata muncii si sistemul de protectie sociala / 108
3.2.2. Cererea si oferta de educatie / 115
3.2.3. Rezultatele educatiei: cantitate si calitate / 143
3.2.4. Rezultate ale educatiei: ocupare, somaj si tranzitie de la scoala la munca / 154
3.2.5. Alti indicatori relevanti / 167
3.2.6. Rolul protectiei sociale: Instrumente de suport pentru someri si familie / 171
3.3. Analiza cluster a regimurilor educationale din 28 de tari europene / 177
3.3.1. Dimensiuni conceptuale si indicatori utilizati in alte analize comparative / 178
3.3.2. Analiza cluster a sistemelor educationale si de formare pe tot parcursul vietii din 28 de state europene: indicatori, metoda, rezultate / 182
3.3.3. Analiza tipologiei din perspectiva regimurilor bunastarii / 189
Concluzii / 191
Bibliografie / 200
Anexe / 216
Anexa 1 / 216
Lista de tabele / 8
Introducere / 11
Capitolul 1. Factori care influenteaza sistemul de educatie si piata muncii / 17
Capitolul 2. Corelarea intre oferta educationala si cererea de pe piata muncii / 36
2.1. Un puzzle de teorii economice si sociologice / 36
2.2. Anticiparea evolutiilor pentru o mai buna corelare / 41
2.3. Glosar cu termenii corelarii intre cerere si oferta / 45
2.4. Un puzzle de metode economice si sociologice / 53
2.4.1. Metode utilizate in analiza corelarii dintre cerere si oferta / 55
2.4.2. Posibile surse de date / 63
2.4.3. Exemple de studii realizate in Romania / 65
Capitolul 3. O abordare sociologica comparata / 73
3.1. Tipologii ale regimurilor educationale si relevanta pentru piata muncii / 73
3.1.1. Tipologii ale regimurilor educationale / 75
3.1.2. Regimuri educationale in statele central si est-europene / 90
3.1.3. Caracteristici ale regimurilor educationale si legatura cu piata muncii / 96
3.2. Caracteristici ale sistemului de educatie romanesc, rezultate educationale si de piata muncii. Analiza comparativa cu statele europene / 107
3.2.1. Modelul conceptual al legaturilor dintre sistemul educational, piata muncii si sistemul de protectie sociala / 108
3.2.2. Cererea si oferta de educatie / 115
3.2.3. Rezultatele educatiei: cantitate si calitate / 143
3.2.4. Rezultate ale educatiei: ocupare, somaj si tranzitie de la scoala la munca / 154
3.2.5. Alti indicatori relevanti / 167
3.2.6. Rolul protectiei sociale: Instrumente de suport pentru someri si familie / 171
3.3. Analiza cluster a regimurilor educationale din 28 de tari europene / 177
3.3.1. Dimensiuni conceptuale si indicatori utilizati in alte analize comparative / 178
3.3.2. Analiza cluster a sistemelor educationale si de formare pe tot parcursul vietii din 28 de state europene: indicatori, metoda, rezultate / 182
3.3.3. Analiza tipologiei din perspectiva regimurilor bunastarii / 189
Concluzii / 191
Bibliografie / 200
Anexe / 216
Anexa 1 / 216
Se vorbeste din ce in ce mai mult de necesitatea corelarii sistemelor de educatiei la cerintele pietei muncii, aceasta fiind nu doar o prioritate de politica nationala, ci si una europeana si globala. Criza economica si financiara a anilor 2007-2008 a lasat la nivel european urme adanci in ceea ce priveste ratele de somaj si inactivitate ale tinerilor, iar aceste urme par a nu se fi sters nici pana in momentul de fata.
Masura in care educatia initiala conduce la ocuparea tinerilor si mai ales la ocuparea adecvata a acestora a devenit una dintre dimensiunile calitatii sistemelor de educatie. Obtinerea unei calificari cerute de piata muncii, care sa conduca la o ocupare rapida si (in mod ideal) adecvata este promovata ca o solutie la cresterea dificultatilor si obstacolelor cu care tinerii se confrunta in tranzitia de la scoala la munca.
Piata muncii cunoaste un ritm foarte rapid de dezvoltare si schimbare, in acord cu dinamica dezvoltarii economice. Sub impactul globalizarii si utilizarii extensive a noilor tehnologii, care se schimba intr-un ritm din ce in ce mai ridicat, apar ocupatii noi, iar cele vechi, traditionale isi schimba continutul intr-un ritm alert. Aceste schimbari si mai ales ritmul cu care se produc cer sistemelor de educatie sa anticipeze ceea ce piata muncii va cere la momentul la care noii absolventi vor parasi sistemul de educatie si vor intra pe piata muncii. Pe masura insa ce ritmul schimbarilor creste, anticiparea evolutiilor se realizeaza pe orizonturi de timp mai scurte (3-5 ani), uneori insuficiente proiectiei unui ciclu educational, iar aceste proiectii pot avea un nivel mai ridicat sau mai scazut de incredere.
Formarea profesionala nu se incheie la finalizarea educatiei initiale, devenind necesara dezvoltarea unor sisteme de formare profesionala continua care sa sustina formarea adultilor pe tot parcursul vietii, sa le creasca angajabilitatea (engl. employability) si adaptabilitatea la schimbarile rapide din continutul ocupatiilor si in genere de pe piata muncii.
Politicile de educatie, ocupare si protectie sociala functioneaza in acelasi context macroeconomic si in acelasi context socio-cultural. Diferitele contexte macro-economice si experientele (inclusiv istorice si politice) ale unei natiuni conduc la economii diferite, caracterizate de nivele diferite ale productivitatii, valorii adaugate si inovarii, de mecanisme diferite de functionare a dialogului si parteneriatului social, de caracteristici diferite ale cererii de forta de munca in termeni de cunostinte si competente si nu in ultimul rand de decizii de politica diferite cu privire la reformele din educatie, piata muncii si protectie sociala.
Nevoia cresterii relevantei formarii initiale la cerintele pietei muncii este practic generata de nevoia cresterii productivitatii si bunastarii. O forta de munca bine instruita si in acord cu ceea ce cere economia este o forta de munca productiva, ce poate sustine dezvoltarea unei economii competitive si diversificate (ILO, 2011) si implicit sisteme de protectie sociala sustenabile. Rezolvarea tuturor problemelor nu se afla insa la nivelul sistemului de educatie. Și institutiile pietei muncii trebuie sa fie adecvat dezvoltate si toti actorii sa conlucreze la crearea unor mecanisme adecvate de generare a bunastarii. Spre exemplu, chiar daca forta de munca tanara care paraseste sistemul de educatie este adecvat pregatita, daca legislatia ocuparii este mult prea protectiva, franand intrarea outsideri-lor pe piata muncii, atunci pierderile de capital uman sunt inerente, iar beneficiile unei educatii adecvate sunt exploatate doar partial. De asemenea serviciul public de ocupare trebuie sa fie eficient, tocmai pentru a facilita o cat mai buna si cat mai rapida intalnire a cererii cu oferta, mai ales la nivelul grupurilor de tineri care au nivele de angajabilitate mai scazute.
Tema lucrarii de fata este profund interdisciplinara, prioritizata in discursul public cu precadere de decidentii de politica, si, promovata ca panaceu la mare parte din problemele sistemului de educatie sau ale insertiei tinerilor pe piata muncii. Este o tema care se bazeaza in principal pe date/abordari empirice, desi exista si cadre teoretice dezvoltate in ultimele decenii, cadre neintegrate insa intr-o abordare unitara. Exista cadre teoretice si metodologice dezvoltate atat in economie, dar si in sociologie, management, marketing etc.
Necorelarea este intrinseca modului in care functioneaza economiile, insa nu exista studii care sa conchida asupra nivelului de dezechilibru care ar putea fi considerat firesc, benign, si care este acel nivel de dezechilibru de la care economia, indivizii (firme sau persoane) sau comunitatile sunt afectate de consecintele negative ale acestuia.
Corelarea intre oferta educationala si cererea pietei muncii este diferit abordata in functie de nivelul de studii avut in vedere: nivel mediu – invatamant profesional si tehnic si nivel tertiar. Daca atunci cand vorbim de corelare la nivelul studiilor medii exista consens in ceea ce priveste modul de abordare si importanta tematicii, la nivel tertiar problema este inca destul de disputata: transforma obiectivul corelarii universitatile in simpli furnizori de formare profesionala pentru angajatori (Harvey, 1999).
Țin sa subliniez faptul ca pozitia mea fata de problema corelarii intre cerere si oferta nu concorda cu necesitatea ca institutiile de invatamant, de orice nivel ar fi, sa isi propuna sa livreze doar competente specifice. Contextele economice se schimba, si se schimba cu rapiditate, astfel incat ceea ce azi faciliteaza o insertie rapida pe piata muncii, intr-un orizont foarte scurt de timp va conduce la inadecvare si eventual disponibilizare. Sustin insa necesitatea cooperarii intre institutiile de invatamant, furnizorii de formare si partenerii sociali astfel incat fiecare sa isi cunoasca foarte bine rolul si responsabilitatile in procesul de furnizare a unei educatii de calitate, dar si utile, facilitand o insertie rapida pe piata muncii si adaptarea ulterioara la contexte de munca cat mai diverse.
Care sunt beneficiarii unui proces/mecanism adecvat de corelare intre cerere si oferta? Analizele despre corelarea intre oferta educationala si cererea pietei muncii se subscriu unui demers mai amplu de a furniza informatii reale si credibile tuturor actorilor interesati, astfel incat acestia sa poata realiza diferite alegeri. Daca informatiile sunt reale si ajung la cei interesati, atunci si alegerile acestora vor fi rationale si vor putea sustine o economie productiva, care poate genera bunastare (ETF, CEDEFOP, ILO, vol.1., 2015).
Parintii, spre exemplu, vor putea sti cat dureaza calificarea intr-o meserie, dar si unde sau cat este de cautata, pentru a putea astfel sa recomande un traseu profesional adecvat asteptarilor si profilului copilului lor, atunci cand acesta trebuie sa-si aleaga specializarea. Adultii, de asemenea, vor putea sti care dintre meseriile inrudite cu cea detinuta sunt cele care au o mai mare cautare pe piata muncii, informatie extrem de necesara mai ales in perioadele de somaj si reconversie profesionala.
Companiile, pe de alta parte, vor sti care este profilul absolventului care ar putea sa le raspunda cel mai bine nevoii de calificari, sau, atunci cand vizeaza delocalizarea, daca in regiunea de destinatie vor avea forta de munca adecvat calificata si pe care sa o poata recruta.
Institutiile de invatamant si-ar putea stabili adecvat cifrele de scolarizare, dar si oferta educationala, astfel incat sa poata raspunda cerintelor unor nise noi de pe piata, sau neacoperite adecvat de oferta educationala deja existenta. Serviciile de consiliere si orientare profesionala, daca ar avea informatiile necesare, ar putea indruma cu mai mare acuratete copiii si tinerii catre diferite meserii, profesii, filiere, etc.
Serviciile publice de ocupare, si cele de formare profesionala si-ar putea elabora planuri si strategii cu o mai mare relevanta pentru nevoile existente si pentru ca, astfel, cei formati sa aiba ulterior sanse mai bune de (re)integrare pe piata muncii.
Informatiile despre piata muncii si despre beneficiile educatiei pe piata muncii pot contribui la o mai buna alocare a fortei de munca, si astfel, se poate presupune, la o economie mai productiva, la o fructificare mai eficienta a investitiei publice in educatie, si de ce nu, la alegeri mai informate ale fortei de munca, la reducerea riscului de abandon sau de descurajare atat in raport cu educatia, cat si cu piata muncii.
De ce avem nevoie de corelare intre cerere si oferta? Fiecare dintre factorii pe care ii discut in primul capitol constituie un argument pentru necesitatea unei mai mari relevante a ofertei educationale la cerintele pietei muncii. Sunt acei factori care impun permanenta adecvare a institutiilor de invatamant si a pietei muncii la o realitate economica si sociala de asemenea in permanenta si rapida schimbare.
Desi este o tematica interdisciplinara, totusi trebuie mentionat ca stiintele economice sunt mai vizibile ca si contributie la nivelul acesteia (Kucel, 2010).
De ce este aceasta tematica relevanta pentru mine? Lucrez din 2002 ca socioloaga in Institutul National de Cercetare Știintifica in domeniul Muncii si Protectiei Sociale – INCSMPS, iar incepand cu anul 2012 fac parte din departamentul „Educatie, formare profesionala si legatura cu piata muncii”. Este parte din eforturile mele de dezvoltare a carierei in cercetarea stiintifica si sper ca prin parcurgerea etapelor programelor doctorale si postdoctorale sa fi devenit mai buna in ceea ce fac. Prin urmare, obiectivele mele prin participarea la acest program si prin alegerea acestei teme sunt strans legate de obiectivele de cariera pe care le pentru viitor.
Intrebarile de cercetare ale lucrarii, la care raspund pe larg in capitolele 3 si 4, fiecare dintre ele fiind constitute din abordari teoretice si empirice, pot fi sumarizate, dupa cum urmeaza:
- Exista o legatura intre configuratiile institutionale ale unui anumit regim educational si traseul educational si de cariera al indivizilor, ulterior parasirii educatiei?
- Cum au evoluat statele post-comuniste din perspectiva regimurilor educationale? Carei tipologii de regim educational si formare pe tot parcursul vietii ii apartine Romania?
Intrebarile de cercetare au fost elaborate pe parcursul programului doctorat, ele generandu-se treptat una pe cealalta. Prima intrebare de cercetare este cea care mi-a ghidat procesul destul de anevoios de identificare a unui cadru teoretic, pe care l-am dorit prin excelenta sociologic, cadru teoretic care sa ma ajute sa construiesc un aparat metodologic de analiza a modului in care este construita oferta educationala. Cea de a doua intrebare de cercetare insa a venit firesc prin parcurgerea literaturii stiintifice, Romania, ca si multe alte state post-comuniste lipsind din aceasta.
Modul in care am cautat sa raspund acestor intrebari de cercetare, pe cat de generoase, intr-atat de dificile este influentat de experienta mea in domeniu, lucrand de mai mult de 10 ani in institut, dar si de oportunitatea de a sustine seminarii pentru cursul de politici sociale, activitate care mi-a prilejuit reflectii cu privire la legatura intre competente generale, academice si specifice. Faptul ca insist atat de mult in lucrare pe importanta competentelor generale de nivel inalt ca baza pentru dezvoltarea unor competente specifice de nivel inalt, aceasta fiind practic ideea centrala a lucrarii mele si pe care incerc sa o argumentez din diferite perspective, atat teoretic cat si empiric, este o consecinta directa a experientei de seminar prilejuita de programul doctoral.
Masura in care educatia initiala conduce la ocuparea tinerilor si mai ales la ocuparea adecvata a acestora a devenit una dintre dimensiunile calitatii sistemelor de educatie. Obtinerea unei calificari cerute de piata muncii, care sa conduca la o ocupare rapida si (in mod ideal) adecvata este promovata ca o solutie la cresterea dificultatilor si obstacolelor cu care tinerii se confrunta in tranzitia de la scoala la munca.
Piata muncii cunoaste un ritm foarte rapid de dezvoltare si schimbare, in acord cu dinamica dezvoltarii economice. Sub impactul globalizarii si utilizarii extensive a noilor tehnologii, care se schimba intr-un ritm din ce in ce mai ridicat, apar ocupatii noi, iar cele vechi, traditionale isi schimba continutul intr-un ritm alert. Aceste schimbari si mai ales ritmul cu care se produc cer sistemelor de educatie sa anticipeze ceea ce piata muncii va cere la momentul la care noii absolventi vor parasi sistemul de educatie si vor intra pe piata muncii. Pe masura insa ce ritmul schimbarilor creste, anticiparea evolutiilor se realizeaza pe orizonturi de timp mai scurte (3-5 ani), uneori insuficiente proiectiei unui ciclu educational, iar aceste proiectii pot avea un nivel mai ridicat sau mai scazut de incredere.
Formarea profesionala nu se incheie la finalizarea educatiei initiale, devenind necesara dezvoltarea unor sisteme de formare profesionala continua care sa sustina formarea adultilor pe tot parcursul vietii, sa le creasca angajabilitatea (engl. employability) si adaptabilitatea la schimbarile rapide din continutul ocupatiilor si in genere de pe piata muncii.
Politicile de educatie, ocupare si protectie sociala functioneaza in acelasi context macroeconomic si in acelasi context socio-cultural. Diferitele contexte macro-economice si experientele (inclusiv istorice si politice) ale unei natiuni conduc la economii diferite, caracterizate de nivele diferite ale productivitatii, valorii adaugate si inovarii, de mecanisme diferite de functionare a dialogului si parteneriatului social, de caracteristici diferite ale cererii de forta de munca in termeni de cunostinte si competente si nu in ultimul rand de decizii de politica diferite cu privire la reformele din educatie, piata muncii si protectie sociala.
Nevoia cresterii relevantei formarii initiale la cerintele pietei muncii este practic generata de nevoia cresterii productivitatii si bunastarii. O forta de munca bine instruita si in acord cu ceea ce cere economia este o forta de munca productiva, ce poate sustine dezvoltarea unei economii competitive si diversificate (ILO, 2011) si implicit sisteme de protectie sociala sustenabile. Rezolvarea tuturor problemelor nu se afla insa la nivelul sistemului de educatie. Și institutiile pietei muncii trebuie sa fie adecvat dezvoltate si toti actorii sa conlucreze la crearea unor mecanisme adecvate de generare a bunastarii. Spre exemplu, chiar daca forta de munca tanara care paraseste sistemul de educatie este adecvat pregatita, daca legislatia ocuparii este mult prea protectiva, franand intrarea outsideri-lor pe piata muncii, atunci pierderile de capital uman sunt inerente, iar beneficiile unei educatii adecvate sunt exploatate doar partial. De asemenea serviciul public de ocupare trebuie sa fie eficient, tocmai pentru a facilita o cat mai buna si cat mai rapida intalnire a cererii cu oferta, mai ales la nivelul grupurilor de tineri care au nivele de angajabilitate mai scazute.
Tema lucrarii de fata este profund interdisciplinara, prioritizata in discursul public cu precadere de decidentii de politica, si, promovata ca panaceu la mare parte din problemele sistemului de educatie sau ale insertiei tinerilor pe piata muncii. Este o tema care se bazeaza in principal pe date/abordari empirice, desi exista si cadre teoretice dezvoltate in ultimele decenii, cadre neintegrate insa intr-o abordare unitara. Exista cadre teoretice si metodologice dezvoltate atat in economie, dar si in sociologie, management, marketing etc.
Necorelarea este intrinseca modului in care functioneaza economiile, insa nu exista studii care sa conchida asupra nivelului de dezechilibru care ar putea fi considerat firesc, benign, si care este acel nivel de dezechilibru de la care economia, indivizii (firme sau persoane) sau comunitatile sunt afectate de consecintele negative ale acestuia.
Corelarea intre oferta educationala si cererea pietei muncii este diferit abordata in functie de nivelul de studii avut in vedere: nivel mediu – invatamant profesional si tehnic si nivel tertiar. Daca atunci cand vorbim de corelare la nivelul studiilor medii exista consens in ceea ce priveste modul de abordare si importanta tematicii, la nivel tertiar problema este inca destul de disputata: transforma obiectivul corelarii universitatile in simpli furnizori de formare profesionala pentru angajatori (Harvey, 1999).
Țin sa subliniez faptul ca pozitia mea fata de problema corelarii intre cerere si oferta nu concorda cu necesitatea ca institutiile de invatamant, de orice nivel ar fi, sa isi propuna sa livreze doar competente specifice. Contextele economice se schimba, si se schimba cu rapiditate, astfel incat ceea ce azi faciliteaza o insertie rapida pe piata muncii, intr-un orizont foarte scurt de timp va conduce la inadecvare si eventual disponibilizare. Sustin insa necesitatea cooperarii intre institutiile de invatamant, furnizorii de formare si partenerii sociali astfel incat fiecare sa isi cunoasca foarte bine rolul si responsabilitatile in procesul de furnizare a unei educatii de calitate, dar si utile, facilitand o insertie rapida pe piata muncii si adaptarea ulterioara la contexte de munca cat mai diverse.
Care sunt beneficiarii unui proces/mecanism adecvat de corelare intre cerere si oferta? Analizele despre corelarea intre oferta educationala si cererea pietei muncii se subscriu unui demers mai amplu de a furniza informatii reale si credibile tuturor actorilor interesati, astfel incat acestia sa poata realiza diferite alegeri. Daca informatiile sunt reale si ajung la cei interesati, atunci si alegerile acestora vor fi rationale si vor putea sustine o economie productiva, care poate genera bunastare (ETF, CEDEFOP, ILO, vol.1., 2015).
Parintii, spre exemplu, vor putea sti cat dureaza calificarea intr-o meserie, dar si unde sau cat este de cautata, pentru a putea astfel sa recomande un traseu profesional adecvat asteptarilor si profilului copilului lor, atunci cand acesta trebuie sa-si aleaga specializarea. Adultii, de asemenea, vor putea sti care dintre meseriile inrudite cu cea detinuta sunt cele care au o mai mare cautare pe piata muncii, informatie extrem de necesara mai ales in perioadele de somaj si reconversie profesionala.
Companiile, pe de alta parte, vor sti care este profilul absolventului care ar putea sa le raspunda cel mai bine nevoii de calificari, sau, atunci cand vizeaza delocalizarea, daca in regiunea de destinatie vor avea forta de munca adecvat calificata si pe care sa o poata recruta.
Institutiile de invatamant si-ar putea stabili adecvat cifrele de scolarizare, dar si oferta educationala, astfel incat sa poata raspunda cerintelor unor nise noi de pe piata, sau neacoperite adecvat de oferta educationala deja existenta. Serviciile de consiliere si orientare profesionala, daca ar avea informatiile necesare, ar putea indruma cu mai mare acuratete copiii si tinerii catre diferite meserii, profesii, filiere, etc.
Serviciile publice de ocupare, si cele de formare profesionala si-ar putea elabora planuri si strategii cu o mai mare relevanta pentru nevoile existente si pentru ca, astfel, cei formati sa aiba ulterior sanse mai bune de (re)integrare pe piata muncii.
Informatiile despre piata muncii si despre beneficiile educatiei pe piata muncii pot contribui la o mai buna alocare a fortei de munca, si astfel, se poate presupune, la o economie mai productiva, la o fructificare mai eficienta a investitiei publice in educatie, si de ce nu, la alegeri mai informate ale fortei de munca, la reducerea riscului de abandon sau de descurajare atat in raport cu educatia, cat si cu piata muncii.
De ce avem nevoie de corelare intre cerere si oferta? Fiecare dintre factorii pe care ii discut in primul capitol constituie un argument pentru necesitatea unei mai mari relevante a ofertei educationale la cerintele pietei muncii. Sunt acei factori care impun permanenta adecvare a institutiilor de invatamant si a pietei muncii la o realitate economica si sociala de asemenea in permanenta si rapida schimbare.
Desi este o tematica interdisciplinara, totusi trebuie mentionat ca stiintele economice sunt mai vizibile ca si contributie la nivelul acesteia (Kucel, 2010).
De ce este aceasta tematica relevanta pentru mine? Lucrez din 2002 ca socioloaga in Institutul National de Cercetare Știintifica in domeniul Muncii si Protectiei Sociale – INCSMPS, iar incepand cu anul 2012 fac parte din departamentul „Educatie, formare profesionala si legatura cu piata muncii”. Este parte din eforturile mele de dezvoltare a carierei in cercetarea stiintifica si sper ca prin parcurgerea etapelor programelor doctorale si postdoctorale sa fi devenit mai buna in ceea ce fac. Prin urmare, obiectivele mele prin participarea la acest program si prin alegerea acestei teme sunt strans legate de obiectivele de cariera pe care le pentru viitor.
Intrebarile de cercetare ale lucrarii, la care raspund pe larg in capitolele 3 si 4, fiecare dintre ele fiind constitute din abordari teoretice si empirice, pot fi sumarizate, dupa cum urmeaza:
- Exista o legatura intre configuratiile institutionale ale unui anumit regim educational si traseul educational si de cariera al indivizilor, ulterior parasirii educatiei?
- Cum au evoluat statele post-comuniste din perspectiva regimurilor educationale? Carei tipologii de regim educational si formare pe tot parcursul vietii ii apartine Romania?
Intrebarile de cercetare au fost elaborate pe parcursul programului doctorat, ele generandu-se treptat una pe cealalta. Prima intrebare de cercetare este cea care mi-a ghidat procesul destul de anevoios de identificare a unui cadru teoretic, pe care l-am dorit prin excelenta sociologic, cadru teoretic care sa ma ajute sa construiesc un aparat metodologic de analiza a modului in care este construita oferta educationala. Cea de a doua intrebare de cercetare insa a venit firesc prin parcurgerea literaturii stiintifice, Romania, ca si multe alte state post-comuniste lipsind din aceasta.
Modul in care am cautat sa raspund acestor intrebari de cercetare, pe cat de generoase, intr-atat de dificile este influentat de experienta mea in domeniu, lucrand de mai mult de 10 ani in institut, dar si de oportunitatea de a sustine seminarii pentru cursul de politici sociale, activitate care mi-a prilejuit reflectii cu privire la legatura intre competente generale, academice si specifice. Faptul ca insist atat de mult in lucrare pe importanta competentelor generale de nivel inalt ca baza pentru dezvoltarea unor competente specifice de nivel inalt, aceasta fiind practic ideea centrala a lucrarii mele si pe care incerc sa o argumentez din diferite perspective, atat teoretic cat si empiric, este o consecinta directa a experientei de seminar prilejuita de programul doctoral.
www.editurauniversitara.ro
Daca doresti sa iti exprimi parerea despre acest produs poti adauga un review.
Scrie un review
Produse similare
Cum vorbim in public. Exercitii de oratorie
Emotiile morale in viata de zi cu zi - Septimiu Chelcea
Sfarsitul istoriei si ultimul Om - Francis Fukuyama
Abordari ale eticii comunicarii in relatiile publice - Cecilia Tohaneanu
Psychosocial Characteristics of Images of Power in Mass Communication
Psihosociologia publicitatii. Despre reclamele vizuale - Septimiu Chelcea
Ghidul de buzunar pentru parinti. Sfaturi utile - Zinaida Soroceanu
Suport clienti Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00
0745 200 718 0745 200 357 comenzi@editurauniversitara.ro