Trebuie sa recunosc ca dupa peste 15 ani de activitate, a citi inca o carte despre leadership ar putea parea inutil sau o utilizare ineficienta a timpului si asa nerabdator cu noi. Insa, cei care au multiple experiente profesionale, realizeaza cat de imbucurator este ca dupa atatea carti, cursuri, discutii si ganduri, sa dai peste un scris atat de usor, pe inteles, si totusi atat de cuprinzator si de inalt academic.
In cartea sa, Jan Ketil Arnulf pare ca sta cu noi la o sueta, facand o incursiune ampla in multiplele fatete ale conceptului de leadership si punand pe tapet intrebarile la care toti ne gandim in interactiunea cu cei din jurul nostru, din postura de traineri, manageri sau antreprenori: Ce inseamna pana la urma leadership? Si ce inseamna rezultatele unui lider? Chiar avem nevoie sa imprumutam, sa intelegem si sa aplicam acest termen, sau este doar o gaselnita? Aceasta carte va poate fi de folos in a va schita niste raspunsuri fundamentate.
Dupa ani intregi in care piata emergenta ne-a dat viteza si ne-a obligat sa luam decizii instinctive, bazate pe cateva principii si sa invatam mai mult din „trial and error” (metoda invatarii prin „incercare si esec”), mediul de afaceri romanesc si noile generatii de profesionisti care vin au posibilitatea de a se intoarce la teorii, la carti de impact, in asa fel incat comportamentul de business al liderilor si al angajatilor sa fie cat mai fundamentat.
Piata anilor 2000 nu ne permitea aceasta abordare, si, precum un pendul, a trebuit sa ajungem intr-o extrema de pragmatism si actiune ca sa recunoastem ca avem nevoie si de teorii bine fundamentate.
Este si un indemn de-al meu personal pentru profesionistii in devenire, sa nu se lase amagiti de invelisul pragmatic al povestilor de succes. In istoria oricarui om de business sunt ore de cautari de raspunsuri la intrebari, carti pe noptiera sau in geanta, discutii si desene pe servetele de cafenea, in cautarea intelegerii rotilor deja existente.
„Sa nu reinventam roata” poate sa insemne o carte, ca cea de fata, in care din multitudinea de informatii existente ni se prezinta un punct de vedere, o structurare a conceptelor care ne poate deschide o usa si ne poate scuti de la a parcurge mii de pagini scrise pana acum. Un punct de vedere care bineinteles trebuie privit critic, trecut prin filtrul gandirii personale si comparat, discutat, insa in cele din urma aplicat, sau nu. Pentru ca menirea oricarei carti si a oricarei discutii este sa produca o schimbare in gandire, insa in cele din urma in comportament.
Si cum „despre leadership este mai usor de vorbit decat de facut” (pg 18) de multe ori aici se vede diferenta intre cei care isi trec un titlu la „reading list” sau si schimba ceva!
Ca antreprenor de peste 10 ani, imaginea autorului asupra antreprenorilor mi s-a parut cel putin amuzanta. Cu imaginea de lider eroic, antreprenorul este mai intai definit drept un privitor in viitor (capacitatea de a avea o viziune total diferita si de a o crea, ex. Steve Jobs), apoi drept un ciudat, un neadaptat, ce capata ulterior un sens de elita elitelor (ex. Richard Branson, Oprah) cu doua valente: fie cea de lideri-erou, fie cea de modele de inspiratie. Insa, tocmai aceasta abordare poate explica de ce cursantii si angajatii atribuie cuvantul „carisma” ca fiind definitoriu pentru lideri si de ce antreprenorul este de cele mai multe ori si liderul in afacerea sa (termen explicat pe larg de la pag. 43). Incursiunea in mitologie, in povestile Marelui Om, ale regelui sumerian Ghilgames, creeaza o legatura interesanta intre originile acestui cuvant si aplicarea conceptului de leadership din ziua de azi. Prin expunerea concluziilor lui Carlyle, si anume ca „societatea este bazata pe cultul eroilor”, intelegem de ce sunt mediatizate atat de mult anumite exemple de succes, de ce este prezentat liderul cu aceasta aura. Si in ce masura, existenta acestor asteptari iluzorii pot duce la comportamente periculoase atat din partea liderilor cat si din partea angajatilor.
„Omul are nevoie de un sens in viata”, spunea Jung. Iar daca acest sens este dat de o poveste, povestea poate fi creata de oameni pentru oameni. Si atunci vietile noastre devin mai frumoase, mai pline. Si uite asa ajungem la liderul care creeaza povestea si ceilalti care asteapta de la el acest lucru!
Liderul drept persoana eroica, este o paradigma atat de raspandita si atat de imbratisata (mai ales de angajati) incat parca nu vrem sa vedem ce ne arata studiile si cercetarile academice: leadership-ul pare mai mult un fenomen de grup. Este teoria de leadership post-eroic, in care liderul nu mai este vazut drept un erou, unicul responsabil de buna desfasurare a lucrurilor, ci mai degraba ca facand parte dintr-o echipa.
In realitatea de business de astazi, in care se vorbeste de echipe de lucru inca din sistemul scolar formal, ar trebui aprofundat si inteles mai mult acest concept de leadership posteroic, si facuta diferenta intre dezvoltarea de leadership si dezvoltarea de lideri, intre responsabilitatea fiecarui om din organizatie si crearea unor cercuri de actiune, in locul unor ierarhii si organigrame.
Putem capata un nou sens, in asa fel incat povestile sa fie scrise in cerc, neasteptand sa apara un Fat-Frumos pe cal alb care sa ne salveze si sa ne zica directia, ci sa ne asumam faptul ca, fiind parte a povestii, avem fiecare are un rol in scrierea ei, putand fi, fiecare din noi, liderul unei file din poveste.
Oana Calin
Doctorand la Scoala Doctorala de Stiinte ale Comunicarii din cadrul Universitatii Bucuresti