„Autoarea acestei lucrări, preconizată să apară în trei volume (Învățământul primar și secundar din ținutul Neamț; Comunități didactice și autorități publice din ținutul Neamț; Înființarea instituțiilor școlare), prezintă și analizează o serie de subiecte netratate până în prezent în literatura de specialitate: statutul corpului profesoral, programele, manualele, comunitățile profesionale ale dascălilor, edificarea construcțiilor școlare din județul Neamț, relațiile de subordonare și supraordonare dintre școli, minister, revizorat și autoritățile locale, impactul efectiv al legislației școlare asupra sistemului de învățământ. Menționăm că toate aceste problematici sunt subsumate în principal perioadei interbelice.
Demersul științific al doamnei profesor Elena Preda se înscrie în cadrul unui deziderat constant al cercetătorilor istoriei învățământului românesc: reconstituirea istorică obiectivă și integrarea sa în europenitate, alături de decelarea filonului tradiției și continuității, regăsite după hiatusul impus de către perioada comunistă din istoria României. De asemenea, se simte acut nevoia întocmirii unor studii speciale solide, regionate geografic, referitoare la istoria învățământului românesc, pe baza cărora să poată fi întocmită o sinteză bazată pe o paradigmă de cercetare pertinentă, capabilă să integreze istoria învățământului din acest spațiu în cadrul istoriei învățământului european.”
Prof. univ. dr. Florin Pintescu
Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava
„Tulburătoare (și adevărată) este concluzia autoarei privitoare la o situație, prea des întâlnită – din păcate – și astăzi: „apostolatul învățătorilor părea a fi cea mai la îndemână soluție a statului pentru rezolvarea situațiilor apărute. Acest deziderat al apostolatului corpului didactic «lua» practic povara responsabilității totale de pe umerii statului și chiar o diminua, găsind vinovați pentru eventuale neajunsuri. Din perspectivă sociologică, apostolatul avea cu certitudine meritele sale, însă reprezenta și o formă de manipulare din partea autorităților. Dacă ar fi să aleg un singur cuvânt pentru a caracteriza viața profesională a corpului didactic din învățământul preuniversitar, pentru perioada 1918-1948, cu siguranță aș opta pentru cuvântul «apostolat»”.
Prof. univ. dr. Florin Pintescu
Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava
”Prima școală din Humulești a luat ființă în anul 1847, la inițiativa preotului Ioan Humulescu, în chilia de lângă Biserica veche „Sfântul Nicolae”. Despre primul învățător al școlii avem informații din cartea „Amintiri din copilărie” de Ion Creangă, prezentat de autor cu apelativul de „bădița Vasile”, sub numele lui adevărat Vasile Ailioaei, cel care în 1848 fusese luat la oaste, iar la redeschiderea școlii, în anul 1849, a fost înlocuit cu dascălul Iordache, până în anul 1852, când toți școlarii au fost transferați la Școala Domnească din Târgu-Neamț. Școala Primară de stat din Humulești a fost înființată oficial în data de 20 noiembrie 1883 și primul învățător a fost Vrânceanu Constantin.”
Elena Constantin - Preda, Înființarea instituțiilor școlare din Ținutul Neamț