Corneliu Coposu si exilul romanesc sub lupa Securitatii (documente si corespondenta)

ISBN: 978-606-28-0657-6

DOI: 10.5682/9786062806576

Anul publicării: 2017

Editia: I

Pagini: 310

Editura: Editura Universitara

Autor: Marin Pop

Cod Produs: 9786062806576 Ai nevoie de ajutor? 0745 200 718 / 0745 200 357
  • Descriere
  • Download
  • Autori
  • Cuprins
  • Cuvant inainte
  • Unde se gaseste
  • Review-uri (0)
Din galeria marilor personalitati pe care Tara Silvaniei le-a dat tarii face parte, indiscutabil, si Corneliu Coposu. In ordine cronologica, este a patra mare personalitate salajeana, dupa ideologul revolutiei pasoptiste din Transilvania, Simion Barnutiu, marele mecenat, memorandist, presedinte al Partidului National Roman si ctitor al Marii Uniri, Gheorghe Pop de Basesti si a mentorului sau, Iuliu Maniu, unul dintre principalii ctitori ai Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, presedinte al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, organul executiv provizoriu, prim-ministru al Romaniei in trei guverne si liderul opozitiei democratice din Romania in timpul regimurilor autoritare sau totalitare, impuse cu forta in tara noastra.
Corneliu Coposu s-a nascut pe data de 20 mai 1914 in localitatea Bobota, judetul Salaj. Tatal sau, Valentin Coposu, semnatar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, era preot greco-catolic in aceasta localitate, iar pe mama sa o chema Aurelia si era fiica protopopului greco-catolic, Iulian Anceanu. Asadar, aparitia lui pe scena politica romaneasca nu a fost una intamplatoare, deoarece Corneliu Coposu provenea dintr-o familie cu vechi traditii istorice. El avea ca inaintasi pe linie materna sapte preoti, iar pe cea paterna trei.
Format din punct de vedere profesional la scolile Blajului si Clujului, Corneliu Coposu a fost arestat in anul 1947, la varsta de 33 de ani, in plina ascensiune in plan profesional si politic, fiind ales in functia de secretar general adjunct al PartiduluiNationalTaranesc. A indurat calvarul inchisorilor comuniste nu mai putin de 17 ani, daca socotim si anii de domiciliu obligatoriu, respectiv 1962-1964. Dupa eliberare, a fost permanent sub lupa Securitatii, urmarit, arestat, anchetat si marginalizat, pana in anul 1990.
O tema de cercetare mai putin abordata de catre istoriografia romaneasca, este cea a exilului romanesc din perioada comunista. Propaganda oficiala comunista i-a infierat pe cei care au parasit tara, deoarece, odata ajunsi in lumea libera, in Occident, isi exprimau convingerile democratice, spunand adevarul despre ceea ce se intampla dincoace de Cortina de Fier, in Romania comunista, unde statul totalitar nu respecta cele mai elementare drepturi ale cetatenilor. Din pacate, propaganda comunista a reusit sa creeze o imagine negativa a celor care au fost nevoiti sa paraseasca tara in acei ani, imagine care s-a impregnat profund in constiinta romanilor ramasi in tara. Exemplul cel mai relevant, dupa parerea noastra, este cel al campaniei electorale din anul 1990, cand au aparut sloganuri cu mesajul ca cei plecati nu au mancat salam cu soia, la fel ca cei ramasi in tara, si au trait in huzur. Desigur ca aceste sloganuri au fost lansate de catre cei interesati sa nu piarda un electorat neinformat, dupa ce a fost tinut 45 de ani in intuneric, frig si foame. Realitatea este, insa, cu totul alta, motiv pentru care si noi ne-am propus sa demaram cercetarea acestei teme vaste, avand ca studiu de caz legaturile marelui om politic salajean, Corneliu Coposu, cu exilul romanesc.
La randul lui, Corneliu Coposu a fost acuzat ca a trait in „huzur” pe terasele Parisului si ca nu a stat in tara sa manance celebrul salam cu soia. Dupa cum sublinia marele om politic, el nu a parasit tara din anul 1938. De fapt, dupa cum se va putea observa din documentele pe care le publicam, nu a fost lasat sa treaca frontiera tarii nici pana in Bulgaria, in interes de serviciu. De asemenea, in „meniul” temnitelor comuniste nu credem ca era trecut nici macar acel salam cu soia, ci doar arpacas.
  • Corneliu Coposu si exilul romanesc sub lupa Securitatii

    Descarca
MARIN POP

Cuvant inainte / 7

Studiu introductiv / 11

I. Documente / 30
I.1. Lista documentelor / 31
I.2. Documente / 35

II. Corespondenta / 199
II.1. Lista scrisorilor / 204
II.2. Corespondenta / 206

Din galeria marilor personalitati pe care Tara Silvaniei le-a dat tarii face parte, indiscutabil, si Corneliu Coposu. In ordine cronologica, este a patra mare personalitate salajeana, dupa ideologul revolutiei pasoptiste din Transilvania, Simion Barnutiu, marele mecenat, memorandist, presedinte al Partidului National Roman si ctitor al Marii Uniri, Gheorghe Pop de Basesti si a mentorului sau, Iuliu Maniu, unul dintre principalii ctitori ai Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, presedinte al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, organul executiv provizoriu, prim-ministru al Romaniei in trei guverne si liderul opozitiei democratice din Romania in timpul regimurilor autoritare sau totalitare, impuse cu forta in tara noastra.
Corneliu Coposu s-a nascut pe data de 20 mai 1914 in localitatea Bobota, judetul Salaj. Tatal sau, Valentin Coposu, semnatar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, era preot greco-catolic in aceasta localitate, iar pe mama sa o chema Aurelia si era fiica protopopului greco-catolic, Iulian Anceanu. Asadar, aparitia lui pe scena politica romaneasca nu a fost una intamplatoare, deoarece Corneliu Coposu provenea dintr-o familie cu vechi traditii istorice. El avea ca inaintasi pe linie materna sapte preoti, iar pe cea paterna trei.
Format din punct de vedere profesional la scolile Blajului si Clujului, Corneliu Coposu a fost arestat in anul 1947, la varsta de 33 de ani, in plina ascensiune in plan profesional si politic, fiind ales in functia de secretar general adjunct al PartiduluiNationalTaranesc. A indurat calvarul inchisorilor comuniste nu mai putin de 17 ani, daca socotim si anii de domiciliu obligatoriu, respectiv 1962-1964. Dupa eliberare, a fost permanent sub lupa Securitatii, urmarit, arestat, anchetat si marginalizat, pana in anul 1990.
O tema de cercetare mai putin abordata de catre istoriografia romaneasca, credem noi, este cea a exilului romanesc din perioada comunista. Propaganda oficiala comunista i-a infierat pe cei care au parasit tara, deoarece, odata ajunsi in lumea libera, in Occident, isi exprimau convingerile democratice, spunand adevarul despre ceea ce se intampla dincoace de Cortina de Fier, in Romania comunista, unde statul totalitar nu respecta cele mai elementare drepturi ale cetatenilor. Din pacate, propaganda comunista a reusit sa creeze o imagine negativa a celor care au fost nevoiti sa paraseasca tara in acei ani, imagine care s-a impregnat profund in constiinta romanilor ramasi in tara. Exemplul cel mai relevant, dupa parerea noastra, este cel al campaniei electorale din anul 1990, cand au aparut sloganuri cu mesajul ca cei plecati nu au mancat salam cu soia, la fel ca cei ramasi in tara, si au trait in huzur. Desigur ca aceste sloganuri au fost lansate de catre cei interesati sa nu piarda un electorat neinformat, dupa ce a fost tinut 45 de ani in intuneric, frig si foame. Realitatea este, insa, cu totul alta, motiv pentru care si noi ne-am propus sa demaram cercetarea acestei teme vaste, avand ca studiu de caz legaturile marelui om politic salajean, Corneliu Coposu, cu exilul romanesc.
La randul lui, Corneliu Coposu a fost acuzat ca a trait in „huzur” pe terasele Parisului si ca nu a stat in tara sa manance celebrul salam cu soia. Dupa cum sublinia marele om politic, el nu a parasit tara din anul 1938. De fapt, dupa cum se va putea observa din documentele pe care le publicam, nu a fost lasat sa treaca frontiera tarii nici pana in Bulgaria, in interes de serviciu. De asemenea, in „meniul” temnitelor comuniste nu credem ca era trecut nici macar acel salam cu soia, ci doar arpacas.
Cu toate ca nu a parasit tara in timpul regimului comunist, Corneliu Coposu a reusit sa pastreze legaturile cu romanii plecati in exil, in special cu fostii colegi de partid, dupa cum se va putea observa din documentele pe care le publicam in prezentul volum. Asadar, lucrarea de fata isi propune sa introduca in circuitul stiintific, informatii inedite referitoare la legaturile lui Corneliu Coposu cu exilul romanesc, aflate in permanenta sub supravegherea stricta a Securitatii Statului din Romania.
Structurat pe doua mari capitole, demersul nostru stiintific are la baza informatiile studiate in arhiva Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, respectiv Dosarul de Urmarire Informativa (38 volume) si unele dosare din Fondul Documentar, care fac referire la legaturile lui Corneliu Coposu cu exilul romanesc.
Primul capitol cuprinde 97 de documente inedite, descoperite de noi in arhivele CNSAS, selectate dintre zecile de mii de file care se refera la Corneliu Coposu. Documentele, incadrate cronologic intre anii 1968-1989, sunt note, note-raport, note de stadiu, note de analiza si note informative privind activitatea lui Corneliu Coposu si legaturile lui cu exilul romanesc. De asemenea, sunt rapoarte ale inspectoratelor judetene ale Securitatii Statului, ale Securitatii Municipiului Bucuresti sau Directiei I a Securitatii. Cele mai multe dintre documente au fost inaintate Directiei I a Securitatii Statului, apoi Inspectoratului de Securitate al judetului Cluj, Unitatii Speciale „S” si Serviciului Independent „D”.
Dintre cele mai importante documente, le amintim pe cele care se refera la incercarea de scoatere din tara a lui Corneliu Coposu in anul 1969 pentru a revitaliza activitatea exilului romanesc, Nota de stadiu in dosarul de urmarire informativa „Utopicul” (Corneliu Coposu), Nota privind modul de actiune in cazul „HIMERELE”, Nota-extras privind unele aspecte ale emigratiei romane, adresa Directiei I a Securitatii Statului catre Directia pentru Pasapoarte Evidenta Strainilor si Controlul Trecerii Frontierei, prin care i se interzice lui Corneliu Coposu sa paraseasca tara, invocandu-se un motiv incredibil si anume ca era implicat intr-un furt de tablouri de la Muzeul Brukental. De asemenea, credem ca este important documentul din 30 noiembrie 1988 al Directiei I a Securitatii Statului, „sinteza a opiniei numitului Coposu Cornel, fost secretar general-adjunct al PNT, despre situatia emigratiei romanesti” si Cartea Memorandului, Ed. Acarda, Londra, 1979, primita clandestin de Corneliu Coposu din Occident, prin intermediul unui reputat academician, prieten cu Corneliu Coposu, in care regasim informatii inedite referitoare la activitatea exilului romanesc.
In cel de-al doilea capitol, publicam o vasta corespondenta intretinuta de Corneliu Coposu cu reprezentanti de marca ai exilului romanesc. Este vorba de 75 de scrisori care se pastreaza in arhiva CNSAS, in special in fondul Documentar. Ele au fost copiate de catre Securitate si reintroduse in circuitul postal, conform „uzantelor” epocii. Cronologic, corespondenta este cuprinsa intre anii 1964-1989.
Corneliu Coposu a corespondat cu personalitati marcante ale exilului romanesc precum Emil Ghilezan (Italia), Ion Ratiu (Anglia), Georges Serdici (Geneva sau Londra), Lotte Thus (Oslo, Norvegia) pe care o cunostea din perioada anilor 1945-1946 ca atasata de presa a anglo-americanilor la Bucuresti si care ii trimitea diferite reviste si carti, Liviu J. Gatterburg, zis Contele, stabilit in Elvetia, Augustin Hila, stabilit in Brazilia, Costel Mares (Germania), George Beza si sotia (Paris, Franta), Dean Milhovan (SUA), Vasile Macarescu (Koln, Germania). De asemenea, se pastreaza corespondenta cu rudeniile sale, dintre care noi o publicam pe cea cu nepotii Fulger Daniela si Cristian, fiii cumnatei sale, Antoinette, sora lui Arlette, stabiliti Offenbach in Republica Federala Germania si cu familia finului sau, Pop Ilie, emigrat in SUA.
Tematica scrisorilor este diversa, de la probleme de familie la cele politice, la activitatea diverselor grupari romanesti din exil. Aceasta nu scapa ochilor vigilenti ai Securitatii care l-a „invitat” la numeroase anchete, in urma diferitelor scrisori trimise sau primite. Tocmai din aceasta cauza, de multe ori incerca sa trimita mesaje verbale, pe care „intermediarii” sai care se deplasau in Occident, le invatau pe de rost si astfel multe din aceste informatii nu ajungeau la „urechile Securitatii” sau ajungeau mult mai tarziu prin intermediul unor delatori.
Atat din cuprinsul documentelor cat si din corespondenta reiese in mod clar ca reprezentantii national-taranisti aflati in Occident vedeau in Corneliu Coposu pe urmasul firesc al mentorului sau, Iuliu Maniu, in fruntea Partidului National Taranesc si asteptau un context extern si intern favorabil pentru repunerea lui in legalitate, ceea ce s-a intamplat pe data de 8 ianuarie 1990, PNT fiind primul partid politic reinfiintat dupa 1989.
Subliniem faptul ca, in prezentul volum, pentru o mai buna intelegere a epocii, am pastrat forma originala a documentelor si corespondentei pe care am descoperit-o in arhiva CNSAS, inclusiv greselile celor care le-au redactat, in afara de aducerea la zi a ortografiei („i” din „a”, „sunt” si nu „sint” etc.)
In concluzie, noi credem ca prezentul volum poate constitui un instrument util pentru cei care doresc sa aprofundeze istoria recenta, inca neasezata si asumata, prin prisma legaturilor lui Corneliu Coposu cu exilul romanesc.

 

www.editurauniversitara.ro

Scrie un review


Suport clienti Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00

0745 200 718 0745 200 357 comenzi@editurauniversitara.ro
close

Comparare

Trebuie sa mai adaugi cel putin un produs pentru a compara produse.

close

A fost adaugat in wishlist!

A fost sters din wishlist!