Propuneri manuscrise: info@editurauniversitara.ro: 0745 204 115
Urmărire comenzi Persoane fizice / Vânzări: 0745 200 718 / 0745 200 357 / Comenzi Persoane juridice: 0721 722 783
RO 
Engleza
Umorul poporului roman in faza terminala a socialismului 1979-1989 - Calin Bogdan Stefanescu
![Umorul poporului roman in faza terminala a socialismului 1979-1989 - Calin Bogdan Stefanescu [1]](https://gomagcdn.ro/domains/editurauniversitara.ro/files/product/original/707950.jpg "Umorul poporului roman in faza terminala a socialismului 1979-1989 - Calin Bogdan Stefanescu [1]")
Editura: Paideia
Autor: Calin Bogdan Stefanescu
Pagini: 266
Anul publicării: 2021
ISBN: 978-606-748-448-9
Cod Produs:
9786067484489
Ai nevoie de ajutor?
0745 200 718
/
0745 200 357
- Descriere
- Download (1)
- Autori
- Cuvânt înainte
- Review-uri (0)
Frica, foamea si frigul – consecinte directe ale dictaturii ceausiste – au pus stapanire asupra Romaniei comuniste. Neavand posibilitatea sa-si comunice liber nemultumirile, natura dictaturii a „constrans” societatea acelor timpuri sa dezvolte un dublu limbaj si sa-si exprime prin umor, frustarile. Alternativa oamenilor – dornici sa-si creeze propriul spatiu de libertate informationala – a fost bancul cu caracter politic.
La sfirsitul deceniului opt, bancul politic incepuse sa se raspindeasca din ce in ce mai mult. Nu mai era o simpla moda, devenise o necesitate sa spui si sa asculti astfel de bancuri si, pe masura ce „inaintam victoriosi pe drumul construirii societatii socialiste multilateral dezvoltate”, acest sentiment se accentua pentru fiecare dintre noi si pentru toti laolalta. Circulau – cum s-ar fi putut altfel – si bancuri din categoria celor pe care le-am putea numi „nevinovate”, dar bancul politic, caustic, corosiv, bancul desprins din cruda realitate cotidiana si vizind aceasta realitate cistiga tot mai mult teren. Incepuse sa fie o prezenta comuna in cele mai diferite ocazii si structuri sociale. Spuneau bancuri politice intelectuali, muncitori, tarani, studenti, militari, militieni, securisti (majoritatea avind multe stele mari pe umeri)... Le spuneau tineri si mai putin tineri, oameni cu parul alb, dar si copii care nu prea intelegeau poanta. Le spuneau la suete, in vizite, la „un pahar de vorba”, cum se zice, dar si „in fuga”, pe la colturi, in usa liftului, pe strada sau in tramvai, intre un „ce mai faci?” si-un „ce-au mai bagat astia?”...
In acelasi timp, bancul politic intrase intr-un rapid proces de radicalizare, daca putem spune asa. Incepuse sa aiba, din ce in ce mai des, o adresa precisa. Critica, desi nu-sipierduse generalitatea, isi diversificase „Obiectivele” si formele de prezentare. Aparusera, deja, bancuri de genul „in lunga vara fierbinte/Ne sculam c-o ora mai‑nainte/Si traim ca Kunta Kinte” sau „Foaie verde de dudau/O sa fie si mai bine!”, ca sa nu mai vorbim de noul „proverb”: „Cine-i harnic si munceste are tot ce vrea/Cine sta si leneveste are tot asa”.
Autorul
Informatii conformitate produs
La sfirsitul deceniului opt, bancul politic incepuse sa se raspindeasca din ce in ce mai mult. Nu mai era o simpla moda, devenise o necesitate sa spui si sa asculti astfel de bancuri si, pe masura ce „inaintam victoriosi pe drumul construirii societatii socialiste multilateral dezvoltate”, acest sentiment se accentua pentru fiecare dintre noi si pentru toti laolalta. Circulau – cum s-ar fi putut altfel – si bancuri din categoria celor pe care le-am putea numi „nevinovate”, dar bancul politic, caustic, corosiv, bancul desprins din cruda realitate cotidiana si vizind aceasta realitate cistiga tot mai mult teren. Incepuse sa fie o prezenta comuna in cele mai diferite ocazii si structuri sociale. Spuneau bancuri politice intelectuali, muncitori, tarani, studenti, militari, militieni, securisti (majoritatea avind multe stele mari pe umeri)... Le spuneau tineri si mai putin tineri, oameni cu parul alb, dar si copii care nu prea intelegeau poanta. Le spuneau la suete, in vizite, la „un pahar de vorba”, cum se zice, dar si „in fuga”, pe la colturi, in usa liftului, pe strada sau in tramvai, intre un „ce mai faci?” si-un „ce-au mai bagat astia?”...
In acelasi timp, bancul politic intrase intr-un rapid proces de radicalizare, daca putem spune asa. Incepuse sa aiba, din ce in ce mai des, o adresa precisa. Critica, desi nu-sipierduse generalitatea, isi diversificase „Obiectivele” si formele de prezentare. Aparusera, deja, bancuri de genul „in lunga vara fierbinte/Ne sculam c-o ora mai‑nainte/Si traim ca Kunta Kinte” sau „Foaie verde de dudau/O sa fie si mai bine!”, ca sa nu mai vorbim de noul „proverb”: „Cine-i harnic si munceste are tot ce vrea/Cine sta si leneveste are tot asa”.
Autorul
-
Umorul poporului roman in faza terminala a socialismului 1979-1989 - Calin Bogdan Stefanescu
Descarcă
Calin Bogdan Stefanescu s-a nascut in anul 1942, la Targoviste. In 1971 a absolvit Facultatea de Electronica si Telecomunicatii. A lucrat ca inginer, la I.T.B.
Curand dupa evenimentele din decembrie 1989, cand m-a chemat la telefon prietenul Calin Bogdan Stefanescu si mi-a spus ca vrea sa vorbeasca cu mine despre folclor, am ramas putin mirat. Il stiam un om sobru si profesional, ocupat, mai cu seama in acea vreme, pana peste cap, cu problemele calatoriilor in comun ale bucurestenilor. Lucra la I.T.B. Placuta mi-a fost surpriza cand a venit si mi-a adus un mare manuscris cu bancurile pe care timp de mai multi ani le-a adunat de la diferiti oameni, in diferite locuri si in diferite imprejurari, intotdeauna cu grija si, uneori, cu teama sa nu fie surprins de informatori sau chiar de securisti.
Prietenul Calin Bogdan Stefanescu a privit bancurile pe care le-a adunat ca acte politice, ca realitati sociale si a analizat rosturile lor ca atare, aratandu-ne despre ce momente pe care le-am trait vorbesc, despre cine si despre ce imprejurari. Ne-a aratat asupra caror situatii s-a centralizat nemultumirea oamenilor, impotriva caror personaje s-a indreptat ura lor, exprimata prin aceasta hazlie forma de batjocura. Ne-a aratat clar fata de ce si de cine a luat lumea distanta in aceasta ultima jumatate de veac.
Cuvant inainte, Prof. dr. doc. MIHAI POP
Curand dupa evenimentele din decembrie 1989, cand m-a chemat la telefon prietenul Calin Bogdan Stefanescu si mi-a spus ca vrea sa vorbeasca cu mine despre folclor, am ramas putin mirat. Il stiam un om sobru si profesional, ocupat, mai cu seama in acea vreme, pana peste cap, cu problemele calatoriilor in comun ale bucurestenilor. Lucra la I.T.B. Placuta mi-a fost surpriza cand a venit si mi-a adus un mare manuscris cu bancurile pe care timp de mai multi ani le-a adunat de la diferiti oameni, in diferite locuri si in diferite imprejurari, intotdeauna cu grija si, uneori, cu teama sa nu fie surprins de informatori sau chiar de securisti.
Prietenul Calin Bogdan Stefanescu a privit bancurile pe care le-a adunat ca acte politice, ca realitati sociale si a analizat rosturile lor ca atare, aratandu-ne despre ce momente pe care le-am trait vorbesc, despre cine si despre ce imprejurari. Ne-a aratat asupra caror situatii s-a centralizat nemultumirea oamenilor, impotriva caror personaje s-a indreptat ura lor, exprimata prin aceasta hazlie forma de batjocura. Ne-a aratat clar fata de ce si de cine a luat lumea distanta in aceasta ultima jumatate de veac.
Cuvant inainte, Prof. dr. doc. MIHAI POP
Frica, foamea si frigul – consecinte directe ale dictaturii ceausiste – au pus stapanire asupra Romaniei comuniste. Neavand posibilitatea sa-si comunice liber nemultumirile, natura dictaturii a „constrans” societatea acelor timpuri sa dezvolte un dublu limbaj si sa-si exprime prin umor, frustarile. Alternativa oamenilor – dornici sa-si creeze propriul spatiu de libertate informationala – a fost bancul cu caracter politic.
La sfirsitul deceniului opt, bancul politic incepuse sa se raspindeasca din ce in ce mai mult. Nu mai era o simpla moda, devenise o necesitate sa spui si sa asculti astfel de bancuri si, pe masura ce „inaintam victoriosi pe drumul construirii societatii socialiste multilateral dezvoltate”, acest sentiment se accentua pentru fiecare dintre noi si pentru toti laolalta. Circulau – cum s-ar fi putut altfel – si bancuri din categoria celor pe care le-am putea numi „nevinovate”, dar bancul politic, caustic, corosiv, bancul desprins din cruda realitate cotidiana si vizind aceasta realitate cistiga tot mai mult teren. Incepuse sa fie o prezenta comuna in cele mai diferite ocazii si structuri sociale. Spuneau bancuri politice intelectuali, muncitori, tarani, studenti, militari, militieni, securisti (majoritatea avind multe stele mari pe umeri)... Le spuneau tineri si mai putin tineri, oameni cu parul alb, dar si copii care nu prea intelegeau poanta. Le spuneau la suete, in vizite, la „un pahar de vorba”, cum se zice, dar si „in fuga”, pe la colturi, in usa liftului, pe strada sau in tramvai, intre un „ce mai faci?” si-un „ce-au mai bagat astia?”...
In acelasi timp, bancul politic intrase intr-un rapid proces de radicalizare, daca putem spune asa. Incepuse sa aiba, din ce in ce mai des, o adresa precisa. Critica, desi nu-sipierduse generalitatea, isi diversificase „Obiectivele” si formele de prezentare. Aparusera, deja, bancuri de genul „in lunga vara fierbinte/Ne sculam c-o ora mai‑nainte/Si traim ca Kunta Kinte” sau „Foaie verde de dudau/O sa fie si mai bine!”, ca sa nu mai vorbim de noul „proverb”: „Cine-i harnic si munceste are tot ce vrea/Cine sta si leneveste are tot asa”.
Autorul
La sfirsitul deceniului opt, bancul politic incepuse sa se raspindeasca din ce in ce mai mult. Nu mai era o simpla moda, devenise o necesitate sa spui si sa asculti astfel de bancuri si, pe masura ce „inaintam victoriosi pe drumul construirii societatii socialiste multilateral dezvoltate”, acest sentiment se accentua pentru fiecare dintre noi si pentru toti laolalta. Circulau – cum s-ar fi putut altfel – si bancuri din categoria celor pe care le-am putea numi „nevinovate”, dar bancul politic, caustic, corosiv, bancul desprins din cruda realitate cotidiana si vizind aceasta realitate cistiga tot mai mult teren. Incepuse sa fie o prezenta comuna in cele mai diferite ocazii si structuri sociale. Spuneau bancuri politice intelectuali, muncitori, tarani, studenti, militari, militieni, securisti (majoritatea avind multe stele mari pe umeri)... Le spuneau tineri si mai putin tineri, oameni cu parul alb, dar si copii care nu prea intelegeau poanta. Le spuneau la suete, in vizite, la „un pahar de vorba”, cum se zice, dar si „in fuga”, pe la colturi, in usa liftului, pe strada sau in tramvai, intre un „ce mai faci?” si-un „ce-au mai bagat astia?”...
In acelasi timp, bancul politic intrase intr-un rapid proces de radicalizare, daca putem spune asa. Incepuse sa aiba, din ce in ce mai des, o adresa precisa. Critica, desi nu-sipierduse generalitatea, isi diversificase „Obiectivele” si formele de prezentare. Aparusera, deja, bancuri de genul „in lunga vara fierbinte/Ne sculam c-o ora mai‑nainte/Si traim ca Kunta Kinte” sau „Foaie verde de dudau/O sa fie si mai bine!”, ca sa nu mai vorbim de noul „proverb”: „Cine-i harnic si munceste are tot ce vrea/Cine sta si leneveste are tot asa”.
Autorul
Dacă dorești să iți exprimi părerea despre acest produs poți adăuga un review.
Scrie un review
Produse similare
Apropo, sunt nemuritor - Claudia Elena Peter
Brandusa numarul sase
Misiunea Personala. Cum sa-ti calculezi singur menirea in viata
Amprenta. Scurt îndrumar de leadership
Ziduri - Robert Cos
Dezmugurire
Apa. Medicament natural - Virginia Ciocan
Tinerete fara batranete. Plante medicinale anti-imbatranire - Virginia Ciocan
Grupa de sange A si viata individuala - Virginia Ciocan
Curiozitati medicale - J.C. McKeown
Cavalerii Crucii - Volumul 5. Poarta razboiului sfant - Andrei Breaban
Cavalerii Crucii - Volumul 4. Castelul de pe Nistru - Andrei Breaban
Cavalerii Crucii - Volumul 3. Visul Mariei Sale - Andrei Breaban
Povesti despre cum esti - Andreea Ionescu
Cavalerii Crucii - Volumul 6. Razbunarea lui Huniade - Andrei Breaban
Suport clienți Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00
0745 200 718 0745 200 357 vanzari@editurauniversitara.ro