Emil Garleanu le da glas pasarilor, animalelor si plantelor, imaginand ingenios, in aceste povesti ilustrate, peripetiile prin care trec acestea.
Calul, gaza, gandacelul, frunza, cocosul si toate celelalte fiinte necuvantatoare din ograda sau din natura le ofera micilor cititori si astazi, la peste un secol de la prima aparitie a volumului, un adevarat spectacol. Una dintre acele carti pentru copii realizate asemenea unei lectii cu adevarat importante despre grija si empatie fata de restul vietuitoarelor.
Cu o sensibilitate ce are taria sa inmoaie si cele mai aspre inimi, Din lumea celor care nu cuvanta este o oda a literaturii romane adusa vietatilor de orice fel.
Informatii conformitate produs
Emanoil Garleanu se naste la Iasi pe 5 ianuarie 1878. Parintii lui se despart cand el e inca mic, fiind astfel lasat in grija unei matusi, care-i cultiva aplecarea spre frumos. Intre 1885 si 1889 urmeaza scoala primara, iar vacantele si le petrece in satul bunicii, de langa Targul Frumos. Incepe liceul la Iasi in 1889, unde urmeaza trei clase, se retrage si se inscrie la Scoala Fiilor de Militari din Iasi, influentat, poate, de cariera tatalui, care era locotenent colonel.
In 1900, debuteaza cu poezia Iubitei si cu schita Dragul mamei, semnate cu pseudonimul Emilgar. In 1904, pune bazele, impreuna cu D. Nanu si G. Tutoveanu, revistei Fat-Frumos. Colaboreaza si la revista Samanatorul. In 1905, publica volumul de debut Batranii – Schite din viata boierilor moldoveni. In 1906, se muta la Bucuresti, unde lucreaza la revistele Samanatorul si Neamul Romanesc, iar in 1907 publica volumele Cea dintai durere si Odata. In 1908, devine unul dintre fondatorii Societatii Scriitorilor Romani; este ales apoi secretar si presedinte. Publica volumele Intr-o noapte de mai si 1877 – Schite de razboi. In 1910, apar volumele Amintiri si schite, Din lumea celor cari nu cuvanta – cel mai cunoscut volum al lui, in care relateaza intamplari alegorice din viata gazelor, pasarilor, animalelor si plantelor –, Nucul lui Odobac – despre tarani si obiceiurile traditionale – si Trei vedenii.
In 1914, la 2 iulie, la Campulung, moare prematur, la doar 36 de ani, in urma unei congestii renale. Este inmormanat la Cimitirul Bellu, din Bucuresti.
Cu o sensibilitate ce are taria sa inmoaie si cele mai aspre inimi, povestile ilustrate ale volumului Din lumea celor care nu cuvanta devin o oda adusa vietatilor de orice fel.