Volumul intitulat De la diplomatia traditionala la diplomatia publica abordeaza o tema de actualitate, pe care o dezvolta intr-o serie de autor. Aceasta lucrare evidentiaza evolutiile pe care diplomatia le parcurge in era globalizarii. Utilizand o argumentatie complexa, de natura istorica, sociologica si juridica deopotriva, autorul evidentiaza ca diplomatia traditionala si diplomatia publica au obiective comune in noul context international, deosebindu-se doar prin functiile si natura demersurilor pe care le utilizeaza fiecare.
In succinta incursiune prin evolutia istorica a conceptului de diplomatie, in acest volum se analizeaza modul in care s-a modificat in timp pozitionarea actorilor statali si nestatali fata de acest domeniu de activitate, in functie de evolutia contextului international, evidentiindu-se o serie de mutatii si nuantari ale acesteia. Studiul porneste de la nevoia de a solutiona pe cale pasnica diferendele intre state, prin demersuri derulate de un actor statal sau institutional in mediul international, pentru ca sa ajunga sa explice contextul aparitiei necesitatii influentarii opiniei publice, cu scopul de a crea un mediu receptiv pentru obiectivele de politica externa ale unui stat.
La fel de semnificativ de remarcat este modul in care autorul realizeaza o analiza nu doar comparativa, intre diplomatia clasica si cea publica, dar si o identificare a tehnicilor diplomatiei publice, care au cunoscut mutatii importante, evoluand de la persuasiune la construirea de relatii, precum si de la simpla influentare a publicului tinta la convingerea acestuia.
Informatii conformitate produs
Gabriel Micu este ministru plenipotentiar in Ministerul Afacerilor Externe si cadru didactic si cercetator in domeniul relatiilor internationale, in cadrul Scolii Nationale de Studii Politice si Administrative. Este cadru didactic asociat la mai multe institutii de invatamant superior, universitati si colegii nationale. A publicat 9 volume de unic autor si peste 30 de articole in reviste de specialitate de drept si relatii internationale. A obtinut titlul de doctor atat in domeniul istorie, cat si in cel al dreptului. Lucrarile sale au la baza nu doar o analiza stiintifica aprofundata a temelor alese spre cercetare, dar mai ales o indelungata experienta practica in diplomatie si activitatea de relatii internationale. Domeniul sau de interes prioritar este prevenirea si gestionarea conflictelor, urmand in aceasta directie mai multe specializari. A adus o importanta contributie la promovarea si implementarea politicii Guvernului Romaniei in domeniul minoritatilor nationale, a analizat indeaproape atat geopolitica bazinului mediteraneean, unde a lucrat ca sef de misiune in R. Cipru, cat si situatia din vecinatatea estica a Romaniei. A coordonat procesul de dezghetare a relatiilor diplomatice dintre Romania si Republica Moldova, intr-o perioada in care la Chisinau se incerca restaurarea unor practici care aveau sa serveasca un regim politic ostil relatiilor de buna vecinatate cu tara noastra. A elaborat strategia de implementare a aquis-ului Schengen pentru componenta de vize din cadrul procesului de pregatire a Romaniei pentru aderarea la acest spatiu, evaluarea tehnica fiind trecuta cu succes, inca din anul 2009. Activitatea sa in domeniul relatiilor internationale s-a desfasurat atat in cadrul Ministerului Afacerilor Externe, in Centrala si in serviciul exterior, cat si ca detasat in aparatul de lucru a patru premieri.
Volumul intitulat De la diplomatia traditionala la diplomatia publica abordeaza o tema de actualitate, pe care o dezvolta intr-o serie de autor. Aceasta lucrare evidentiaza evolutiile pe care diplomatia le parcurge in era globalizarii. Utilizand o argumentatie complexa, de natura istorica, sociologica si juridica deopotriva, autorul evidentiaza ca diplomatia traditionala si diplomatia publica au obiective comune in noul context international, deosebindu-se doar prin functiile si natura demersurilor pe care le utilizeaza fiecare.
In succinta incursiune prin evolutia istorica a conceptului de diplomatie, in acest volum se analizeaza modul in care s-a modificat in timp pozitionarea actorilor statali si nestatali fata de acest domeniu de activitate, in functie de evolutia contextului international, evidentiindu-se o serie de mutatii si nuantari ale acesteia. Studiul porneste de la nevoia de a solutiona pe cale pasnica diferendele intre state, prin demersuri derulate de un actor statal sau institutional in mediul international, pentru ca sa ajunga sa explice contextul aparitiei necesitatii influentarii opiniei publice, cu scopul de a crea un mediu receptiv pentru obiectivele de politica externa ale unui stat.
La fel de semnificativ de remarcat este modul in care autorul realizeaza o analiza nu doar comparativa, intre diplomatia clasica si cea publica, dar si o identificare a tehnicilor diplomatiei publice, care au cunoscut mutatii importante, evoluand de la persuasiune la construirea de relatii, precum si de la simpla influentare a publicului tinta la convingerea acestuia.