„Cu cât poți privi mai departe înapoi, în trecut, cu atât mai mult vei capabil să privești în viitor”, afirma Winston Churchill. În această notă, salutăm apariția unei lucrări care aduce în prim plan potențialul formativ pe care îl are studiul istoriei, într‑un context socio‑politic marcat de crize la nivel global.
Pornind de la înțelegerea istoriei ca „o sferă cuprinzătoare, o știință de sinteză, pluridimensională, dar și umanistă” (Gruber, 2016), autoarea reunește într‑o sinteză teoretică și aplicativă concludentă numeroase aspecte ce țin de înțelegerea istoriei în ultimele decenii și de predarea istoriei în școli. Cartea valorifică o teză de doctorat, în care autoarea a hibridat cercetările sale din domeniul istoriei cu abordări didactice multidisciplinare și interdisciplinare. Deși se adresează în primul rând profesorilor care predau istoria la gimnaziu și liceu, cartea este o resursă pentru profesori din diverse arii curriculare, dar și pentru alți specialiști în educație.
În mod particular, profesorii de istorie și științe sociale găsesc în carte răspunsuri la întrebarea „Cum regândim predarea și evaluarea învățării istoriei?” și resurse utile pentru proiectare curriculară, designul experiențelor de învățare, abordări didactice și evaluare. Înțelegerea nuanțată și critică a istoriei presupune abordări inter și transdisciplinare, curajul de a aborda teme sensibile, dar și dezvoltarea unor capacități transversale. Specialiștii în educație vor avea multe teme de reflecție și de acțiune. De exemplu, lucrarea semnalează faptul că, deși la nivel curricular sau – declarativ – didactic, principiile europene și internaționale sunt cunoscute, ele nu se regăsesc ca parte din practica didactică și identifică zone în care se produce ruptura dintre documentele de politică educațională, curriculum, discursurile profesorilor și practicile didactice.
La modul general, cititorii găsesc idei valoroase pentru contextul educațional și socio‑politic actual, din care subliniem promovarea multiplelor perspective și abordarea problemelor sensibile în predarea și înțelegerea istoriei. Aceste două abordări sunt grile de lectură esențiale pentru școli și pentru contextul socio‑politic actual din două motive principale. Primul este că adolescența reprezintă o perioadă critică pentru formarea identităților politice ale tinerilor, iar modul nuanțat și critic în care învață și înțeleg istoria reprezintă o pre‑condiție a comportamentelor lor democratice, ca adulți. Cel de‑al doilea este că asistăm la nivel global la fenomenul „recesiunii democratice” în rândul tinerilor (Diamond, 2015) și la instabilități politice, inclusiv în sistemele cu democrații consolidate.
Ca cititor, în carte am regăsit infuzat implicit mesajul lui Winston Churchill despre relația dintre trecut și viitor. Altfel spus, o resursă de care avem mare nevoie!
Prof. univ. dr. Cătălina Ulrich Hygum
Universitatea București, Facultatea de Psihologie și Științele Educației
Coordonator național ICCS (Studiul Internațional privind Educația Civică și pentru Cetățenie 2022, 2027)
Expert Consiliul Europei Spațiul European al educației civice