Nu-mi propun in acest Cuvant sa ofer chei de lectura cititorilor. Unii vor considera, probabil, ca romanul este inspirat dint- un caz real, altii, dimpotriva, ca este rodul unor nascociri si ca documentele pe care se sprijina cei dintai au fost prefabricate. Cum cititorul are intotdeauna dreptate, le voi confirma si eu aceasta dreptate si unora, si altora. Asadar, voi spune sau nu ca, pornind de la un articol de ziar, mi-am propus sa merg pe urmele evenimentului si sa recreez o lume. De altfel, nici n-ar fi verosimila o astfel de lume fiindca, in cea reala, viata da de multe ori clasa fictiunii.
Va asigur ca romanul nu are dificultati in a fi citit ca o naratiune liniara, respectiv ca spovedania unui toxicoman. Dar poate fi citit si in alt fel. Cheile se gasesc chiar in interior, sub forma unor mici digresiuni sau a unor simboluri. Pentru a capta interesul celor ce deschid neincrezatori acest volum, doar atat as dori sa le mai spun: daca inlocuim rigorile vietii cu o inchisoare unde cu totii primim inca din prima clipa a venirii noastre pe lume un certificat in alb de condamnati la moarte, iar pe noi, cei ce vietuim cu victime si calai in acelasi timp pentru visele si sentimentele noastre, unele reprimate brutal, daca tindem sa devenim frecventabili pentru semenii nostri, raspunzatori pentru poluarea din aer, pentru flora si fauna care ne inconjoara; pentru intregul Pamant, ai carui pasageri fiind, traversam veacurile cu ingaduinta celui ce ne tolereaza pe fata lui, perspectiva se schimba radical. Se intrezareste asadar o parabola a vietii pe care va las s-o descoperiti in randurile ce urmeaza. Si, asa cum mi se intampla uneori, urmand calea personajului principal, sfasiat de contradictii, nestatornic si inconsecvent, intr-o lupta continua cu sine insusi, sfarsesc aceasta nota sumara, pe un petec de hartie si pe un colt de birou, prin a nu ma tine de cuvantul de la inceput. Cu voia voastra, tocmai v-am dezvaluit una dintre cheile de lectura. Mai sunt si altele.
Marius Carbunescu