In literatura de specialitate exista astazi nenumarate studii si chiar adevarate tratate care abordeaza in amanunt – atat din punct de vedere teologic, cat si din punct de vedere lingvistic literar – activitatea invatatoreasca a ierarhului Antim Ivireanul. Cu toate acestea, nu avem inca studii – decat sporadic si pe anumite aspecte izolate din viata acestuia – care sa ni-l infatiseze pe Sfantul Antim Ivireanul ca pe un cunoscator si practicant al randuielilor si normelor canonice prevazute de sfintele canoane, desi acest lucru reiese cu prisosinta atat din activitatea sa invatatoreasca, cat si din cea sfintitoare si conducatoare. Aceasta carte vine sa completeze tocmai acest gol din literatura de specialitate.
Lucrarea aduce o contributie importanta nu doar in ceea ce priveste clarificarea anumitor confuzii si neclaritati aparute in literatura de specialitate, cauzate in mare parte de necunoasterea sau ignorarea izvoarelor legislatiei canonice, ortodoxe, ci si in ceea ce priveste activitatea invatatoreasca exercitata de ierarhul Antim Ivireanul in viata Bisericii tocmai datorita importantei pe care a acordat-o legislatiei canonice si nomocanonice privind activitatea pastoral-canonica a unui ierarh al Bisericii Ortodoxe. De altfel, lucrarea il infatiseaza pe ierarhul Antim Ivireanul ca pe un cunoscator si practicant riguros al randuielilor si normelor canonice, prevazute atat de legislatia canonica a primului mileniu crestin, cat si de legislatia nomocanonica (Pravile) a Tarii, pe care georgianul Antim a cunoscut-o si a aplicat-o tinand seama si de „Legea Tarii”. Iar acest lucru ne indreptateste sa afirmam ca tocmai datorita pregatirii sale si in domeniul legislatiei canonice si nomocanonice tipograful Antim de origine gruzina, ajuns mitropolit al Tarii Romanesti in timpul domniei lui Constantin Brancoveanu, a reusit sa fie un adevarat marturisitor si aparator al ortodoxiei din Tarile romane si din alte parti ale lumii crestine ortodoxe.
In elaborarea acestei lucrari de cercetare stiintifica, m-am folosit de cele mai noi descoperiri, interpretari si abordari ale izvoarelor antimiene, aparute mai ales in contextul implinirii a 300 de ani de la moartea martirica a mitropolitului Antim Ivireanul, pe care le-am raportat atat la textul legislatiei canonice, ortodoxe, din primul mileniu si al Pravilelor (bizantine) tiparite in Tarile Romane in secolul al XVII-lea, cat si la textul comentariilor canonistilor clasici bizantini (Zonara, Balsamon si Artisten) la sfintele canoane, dar si a altor canonisti ai Bisericii Rasaritene.
In felul acesta am incercat sa aduc o contributie atat in ceea ce priveste clarificarea anumitor confuzii si neclaritati aparute in literatura de specialitate, cauzate in mare parte de necunoasterea sau ignorarea izvoarelor legislatiei canonice, ortodoxe, cat si in ceea ce priveste activitatea invatatoreasca exercitata de ierarhul Antim Ivireanul in viata Bisericii tocmai datorita importantei pe care a acordat-o legislatiei canonice si nomocanonice privind activitatea pastoral-canonica a unui ierarh al Bisericii Ortodoxe.
Prin mentionarea mijloacelor prin care mitropolitul Antim Ivireanul a reusit sa apere interesele Bisericii din Tara Romaneasca in fata abuzurilor venite din partea patriarhiei Ierusalimului sau a Constantinopolului, a mijloacelor prin care a contribuit la apararea invataturii de credinta a Bisericii in fata atacurilor venite din partea misionarilor catolici si protestanti nu doar in interiorul granitelor eparhiei sale, ci si in afara lor, a mijloacelor prin care a sprijinit rezistenta romanilor din Transilvania in fata uniatilor si catolicizantilor, a mijloacelor prin care a ridicat nivelul de pregatire teologica a clericilor de instituire divina din cadrul eparhiei sale, a mijloacelor prin care a transmis domnitorului, boierilor de la Curtea domneasca, dar si oamenilor simpli invatatura de credinta a Bisericii s.a. am dorit desigur de-a invedera nu doar activitatea sa invatatoreasca, ci si pe cea pastoral-canonica pentru clericii de instituire divina (episcopi, preoti si diaconi) din zilele noastre in ceea ce priveste exercitarea puterii (activitatii) invatatoresti.
Lucrarea contine si un studiu intitulat „Doctrina canonica a Bisericii Rasaritene privind puterea invatatoreasca si exercitarea ei”, ce constituie cel de-al doilea capitol al cartii.