Propuneri manuscrise: [email protected]: 0745 204 115
Urmărire comenzi Persoane fizice / Vânzări: 0745 200 357 / Comenzi Persoane juridice: 0721 722 783
RO 
Engleza
Incursiune in lumea sufletului. Editia a II-a - Constantin Balaceanu Stolnici
![Incursiune in lumea sufletului. Editia a II-a - Constantin Balaceanu Stolnici [1]](https://gomagcdn.ro/domains/editurauniversitara.ro/files/product/original/incursiune-in-lumea-sufletului-editia-a-ii-a-constantin-balaceanu-stolnici-076053.jpg "Incursiune in lumea sufletului. Editia a II-a - Constantin Balaceanu Stolnici [1]")
Editura: Paideia
Autor: Constantin Balaceanu Stolnici
Ediția: a 2-a
Pagini: 352
Anul publicării: 2003
ISBN: 978-973-596-200-5
Cod Produs:
9789735962005
Ai nevoie de ajutor?
0745 200 357
- Descriere
- Download (1)
- Autori
- Cuvânt înainte
- Review-uri (0)
Sufletul situeaza omul la granita dintre dimensiunea materiala si dimensiunea transcendentala. Elitele vremurilor au incercat sa defineasca natura sufletului inca de la inceputurilegandirii umane –
in dorinta lor de a cuprinde cele mai absconse si adanci sensuri ale fiintei.
Ce au in comun aceste viziuni si in ce constau diferentele de interpretare?
„Orice demers pentru cunoasterea omului, indiferent de pe ce pozitii (spiritualiste, agnostice sau materialiste) este condus, duce inevitabil la fascinanta si misterioasa problema a psihismului uman si a acelei extraordinare enigme a constientei .
De aceea sufletul uman constituie un subiect esential al antropologiei, atat a celei strict stiintifice (biopsihologice), cat si a celei culturale.
Putine preocupari umane se bucura de o universalitate si o perenitate ca aceea legata de suflet si care a fost si este abordata in paralel de stiintele exacte, de filosofie si teologie, dar si in contextul – e drept – mai nebulos al demersului magic cult si popular (folcloric)”
- Constantin Balaceanu Stolnici.
In spatiul cultural european si circum-mediteranean, din paleolitic (acum circa 90.000 ani) si pana in prezent s-a mentinut modelul dualist al fiintei umane cu o componenta materiala (soma) si un suflet spiritual imaterial (psyché). S-a luat in considerare si o posibilitate triadica: corpul (soma) – sufletul (psyché) – spiritul (pneuma), in care sufletul este suma functiilor psihologice (anima), comun cu animalele, iar spiritul (animus) este un principiu divin (daimonic) specific fiintei umane.
Sufletul (anima) a fost privit ca forta animatoare care da viata corpului si ii confera autonomia (Socrate, Platon, Aristotel, Plotin, Augustin, T. d’Aquino, Dante s.a.).El ar permite realizarea activitatii vitale, fiind primul motor (energia) corpului si principiul ce determina identitatea (self, ego – Locke, Berkeley, Kant, Hegel s.a.).
Imaterialitatea sufletului (spirit sau animus – Platon, Plotin, Augustin, Descartes etc.), contestata in numele unei anumite substantialitati (Aristotel), a fost atribuita omului (nu animalelor si plantelor). In general conceptul de suflet a ridicat problema relatiei sale cu corpul (suprapunere, contopire etc.). Multi au admis separabilitatea sufletului de corp, inainte si dupa moarte, ca si in timpul vietii (Frazer), in vise si ca fantome (Homer, Vergiliu, Dante, Shakespeare, Frazer etc.).
Aceasta a condus la doctrina nemuririi sufletului si, in cadrul acestuia, uneori a metempsihozei (Empedocle, Pitagora, Platon, Plotin, Virgil, Dante, Moise din Leon, Isaac Luria s.a.). In cadrul acestei relatii suflet-corp s-a considerat cand coruperea sufletului de catre corp (Platon, Epictet, Plotin, Sf. Augustin, T. d’Aquino, Calvin), cand sechestrarea acestuia in materialitatea somei (Basilide, Valentin). Exista o prima confuzie privind originea sa prin creatie individuala sau prin emanatie (multiplicare) dintr-un suflet uman androgin primordial unic (Anthropos terestru) sau din Sufletul Universal si o controversa secundara privind creatia sa cu ocazia fiecarui corp creat sau folosirea unei „rezerve“ de suflete precreate.
Relatia corp-suflet a generat in crestinism dogma reinvierii corpurilor la sfarsitul lumii, caci sufletele fara corp sunt considerate incomplete (d’Aquino) si astfel private de perfectiunea lor.
In aceasta viziune corpul e considerat ceva pozitiv (creat de Dumnezeu), spre deosebire de punctul de vedere al gnosticilor, care considerau corpul drept ceva negativ, malefic de care trebuie sa scapi (fiind creat de un Demiurg negativ – Plotin, Basilide, Valentin, Origen si Socrate).
Informatii conformitate produs
in dorinta lor de a cuprinde cele mai absconse si adanci sensuri ale fiintei.
Ce au in comun aceste viziuni si in ce constau diferentele de interpretare?
„Orice demers pentru cunoasterea omului, indiferent de pe ce pozitii (spiritualiste, agnostice sau materialiste) este condus, duce inevitabil la fascinanta si misterioasa problema a psihismului uman si a acelei extraordinare enigme a constientei .
De aceea sufletul uman constituie un subiect esential al antropologiei, atat a celei strict stiintifice (biopsihologice), cat si a celei culturale.
Putine preocupari umane se bucura de o universalitate si o perenitate ca aceea legata de suflet si care a fost si este abordata in paralel de stiintele exacte, de filosofie si teologie, dar si in contextul – e drept – mai nebulos al demersului magic cult si popular (folcloric)”
- Constantin Balaceanu Stolnici.
In spatiul cultural european si circum-mediteranean, din paleolitic (acum circa 90.000 ani) si pana in prezent s-a mentinut modelul dualist al fiintei umane cu o componenta materiala (soma) si un suflet spiritual imaterial (psyché). S-a luat in considerare si o posibilitate triadica: corpul (soma) – sufletul (psyché) – spiritul (pneuma), in care sufletul este suma functiilor psihologice (anima), comun cu animalele, iar spiritul (animus) este un principiu divin (daimonic) specific fiintei umane.
Sufletul (anima) a fost privit ca forta animatoare care da viata corpului si ii confera autonomia (Socrate, Platon, Aristotel, Plotin, Augustin, T. d’Aquino, Dante s.a.).El ar permite realizarea activitatii vitale, fiind primul motor (energia) corpului si principiul ce determina identitatea (self, ego – Locke, Berkeley, Kant, Hegel s.a.).
Imaterialitatea sufletului (spirit sau animus – Platon, Plotin, Augustin, Descartes etc.), contestata in numele unei anumite substantialitati (Aristotel), a fost atribuita omului (nu animalelor si plantelor). In general conceptul de suflet a ridicat problema relatiei sale cu corpul (suprapunere, contopire etc.). Multi au admis separabilitatea sufletului de corp, inainte si dupa moarte, ca si in timpul vietii (Frazer), in vise si ca fantome (Homer, Vergiliu, Dante, Shakespeare, Frazer etc.).
Aceasta a condus la doctrina nemuririi sufletului si, in cadrul acestuia, uneori a metempsihozei (Empedocle, Pitagora, Platon, Plotin, Virgil, Dante, Moise din Leon, Isaac Luria s.a.). In cadrul acestei relatii suflet-corp s-a considerat cand coruperea sufletului de catre corp (Platon, Epictet, Plotin, Sf. Augustin, T. d’Aquino, Calvin), cand sechestrarea acestuia in materialitatea somei (Basilide, Valentin). Exista o prima confuzie privind originea sa prin creatie individuala sau prin emanatie (multiplicare) dintr-un suflet uman androgin primordial unic (Anthropos terestru) sau din Sufletul Universal si o controversa secundara privind creatia sa cu ocazia fiecarui corp creat sau folosirea unei „rezerve“ de suflete precreate.
Relatia corp-suflet a generat in crestinism dogma reinvierii corpurilor la sfarsitul lumii, caci sufletele fara corp sunt considerate incomplete (d’Aquino) si astfel private de perfectiunea lor.
In aceasta viziune corpul e considerat ceva pozitiv (creat de Dumnezeu), spre deosebire de punctul de vedere al gnosticilor, care considerau corpul drept ceva negativ, malefic de care trebuie sa scapi (fiind creat de un Demiurg negativ – Plotin, Basilide, Valentin, Origen si Socrate).
-
Incursiune in lumea sufletului. Editia a II-a - Constantin Balaceanu Stolnici
Descarcă
Constantin Balaceanu-Stolnici (n. 6 iulie 1923, Bucuresti, Romania) este un om de stiinta roman, medic neurolog, profesor de Neuropsihologie si Anatomie a Sistemului nervos, membru de onoare al Academiei Romane, membru al Academiei Oamenilor de Stiinta din Romania si al Academiei de Stiinte Medicale din Romania.
Constantin Balaceanu-Stolnici s-a nascut la 6 iulie 1923, la Bucuresti, fiind descendent al vechii familii boieresti a Balacenilor, care a apartinut nobilimii, cu origini in secolul al XIII-lea, si careia, in secolul al XVII-lea, aula imperiala vieneza – Leopold I – i-a conferit titlul de conte al Sfantului Imperiu Romano-German si i-a concesionat stema. „Balacenii” au fost mari ctitori de biserici, ridicand nu mai putin de 16 lacasuri de cult, au fost inteligenti, unii au fost risipitori, dar au jucat un rol extrem de important in destinul Munteniei.
Constantin este fiul lui Grigore Balaceanu-Stolnici (1876 – 1967), fost atasat comercial, si al Stefaniei Riegler (1893 – 1980), si fratele Elenei Balaceanu-Stolnici (1924 – 2001).
Balaceanu-Stolnici a urmat Liceul „I.C. Bratianu” din Pitesti, absolvit in anul 1941, iar in perioada 1941-1947 urmeaza cursurile Facultatii de Medicina din Bucuresti.
A sustinut memoriul de docenta in anul 1947, care a fost aprobat de comisia prezidata de prof. O. Sager, insa a fost respins din motive politice, el obtinand totusi, in anul 1948, titlul de Doctor in Medicina si Chirurgie, cu teza „Consideratii asupra complexului cerebelo-dento-olivar”, realizata sub conducerea profesorului Ion T. Niculescu.
In perioada 1944-1949 a fost mai intai preparator, apoi asistent la catedra de Anatomie a profesorului Gr.T. Popa si mai apoi a prof. E. Repciuc, iar intre 1949 si 1952 a fost asistent la catedra de Neurologie a prof. N. Ionescu-Sisesti.
A fost Extern (1943-1946) si Intern prin concurs (1947-1949) al spitalelor din Bucuresti, fiind si ultimul presedinte al Societatii internilor si fostilor interni, desfiintata in mod abuziv in anul 1948.
A scris peste 25 de carti, fie specializate pe neurostiinta, in limbile romana si franceza:
„Elemente de Anatomie si Fiziologie a Sistemului Nervos”, 1948, „Elemente de neurocibernetica”, in colaborare cu Edmond Nicolau, 1967, Personalitatea umana – o interpretare cibernetica (in colab. cu Edmond Nicolau), 1972, „Équilibre du corps et de la pensée”, in colaborare cu R. Bizé, Paris 1968, „Neurogeriatria”, 1984, „Tratat de geriatrie practica”, 1998, sau „Structuri centrale ale sistemului nervos”, 2001, fie volume pe teme diverse, cum sunt „Cele Trei Sageti” – studiu de istorie nationala, 1995, „Saga baronilor du Mont. 900 de ani de istorie politica si militara a Europei”, 1995, „Introducere in studiul kabbalei iudaice si crestine”, 1996, „Saga Balacenilor”, 2001, sau „Gandirea magica, geneza si evolutie, scrisa in colaborare cu Magdalena Berescu, in 2009.
A comunicat si publicat circa 300 de lucrari stiintifice si a inventat, impreuna cu dr. A. Willenz si I. Bruckner, un termometru electronic pentru masurarea tensiunii intraoculare, iar impreuna cu Edmond Nicolau, un model original al neuronului, doua modele sinoptice, modele de module neuronale si un model holografic al organizarii cortexului cerebral, inventii mentionate in literatura de specialitate si in dictionare.
Constantin Balaceanu-Stolnici s-a nascut la 6 iulie 1923, la Bucuresti, fiind descendent al vechii familii boieresti a Balacenilor, care a apartinut nobilimii, cu origini in secolul al XIII-lea, si careia, in secolul al XVII-lea, aula imperiala vieneza – Leopold I – i-a conferit titlul de conte al Sfantului Imperiu Romano-German si i-a concesionat stema. „Balacenii” au fost mari ctitori de biserici, ridicand nu mai putin de 16 lacasuri de cult, au fost inteligenti, unii au fost risipitori, dar au jucat un rol extrem de important in destinul Munteniei.
Constantin este fiul lui Grigore Balaceanu-Stolnici (1876 – 1967), fost atasat comercial, si al Stefaniei Riegler (1893 – 1980), si fratele Elenei Balaceanu-Stolnici (1924 – 2001).
Balaceanu-Stolnici a urmat Liceul „I.C. Bratianu” din Pitesti, absolvit in anul 1941, iar in perioada 1941-1947 urmeaza cursurile Facultatii de Medicina din Bucuresti.
A sustinut memoriul de docenta in anul 1947, care a fost aprobat de comisia prezidata de prof. O. Sager, insa a fost respins din motive politice, el obtinand totusi, in anul 1948, titlul de Doctor in Medicina si Chirurgie, cu teza „Consideratii asupra complexului cerebelo-dento-olivar”, realizata sub conducerea profesorului Ion T. Niculescu.
In perioada 1944-1949 a fost mai intai preparator, apoi asistent la catedra de Anatomie a profesorului Gr.T. Popa si mai apoi a prof. E. Repciuc, iar intre 1949 si 1952 a fost asistent la catedra de Neurologie a prof. N. Ionescu-Sisesti.
A fost Extern (1943-1946) si Intern prin concurs (1947-1949) al spitalelor din Bucuresti, fiind si ultimul presedinte al Societatii internilor si fostilor interni, desfiintata in mod abuziv in anul 1948.
A scris peste 25 de carti, fie specializate pe neurostiinta, in limbile romana si franceza:
„Elemente de Anatomie si Fiziologie a Sistemului Nervos”, 1948, „Elemente de neurocibernetica”, in colaborare cu Edmond Nicolau, 1967, Personalitatea umana – o interpretare cibernetica (in colab. cu Edmond Nicolau), 1972, „Équilibre du corps et de la pensée”, in colaborare cu R. Bizé, Paris 1968, „Neurogeriatria”, 1984, „Tratat de geriatrie practica”, 1998, sau „Structuri centrale ale sistemului nervos”, 2001, fie volume pe teme diverse, cum sunt „Cele Trei Sageti” – studiu de istorie nationala, 1995, „Saga baronilor du Mont. 900 de ani de istorie politica si militara a Europei”, 1995, „Introducere in studiul kabbalei iudaice si crestine”, 1996, „Saga Balacenilor”, 2001, sau „Gandirea magica, geneza si evolutie, scrisa in colaborare cu Magdalena Berescu, in 2009.
A comunicat si publicat circa 300 de lucrari stiintifice si a inventat, impreuna cu dr. A. Willenz si I. Bruckner, un termometru electronic pentru masurarea tensiunii intraoculare, iar impreuna cu Edmond Nicolau, un model original al neuronului, doua modele sinoptice, modele de module neuronale si un model holografic al organizarii cortexului cerebral, inventii mentionate in literatura de specialitate si in dictionare.
Cum a fost interpretata „fiinta umana”, de-a lungul istoriei, in spatiul cultural european si circum-mediteranean? Ce este „sufletul” potrivit marilor ganditori? Alatura-te incursiunii propuse de Constantin Balaceanu Stolnici – incepand din paleolitic si pana in zilele noastre –, in cautarea raspunsurilor la aceste intrebari.
Dacă dorești să iți exprimi părerea despre acest produs poți adăuga un review.
Scrie un review
Produse similare
De la musuroi la Everest. Ratiune si magie
Filosofia comunicarii - Constantin Stroe
Consolarile filosofiei - Alain de Botton
Ortodoxia - Serghei Bulgakov
Introducere in etica afacerilor - Daniela Cimpean
Frumosul. Istoria unui concept - Andra Panduru
Incercare de metafizica eshatologica - Nikolai Berdiaev
Viata lui Iisus - Georg Wilhelm Friedrich Hegel
