Propuneri manuscrise: info@editurauniversitara.ro: 0745 204 115
Urmarire comenzi Persoane fizice / Vanzari: 0745 200 718 / 0745 200 357 / Comenzi Persoane juridice: 0721 722 783
RO 
Engleza
Metafizica - Aristotel
![Metafizica - Aristotel [1]](https://gomagcdn.ro/domains/editurauniversitara.ro/files/product/original/metafizica-aristotel-973427.jpg "Metafizica - Aristotel [1]")
Editura: Paideia
Autor: Aristotel
Pagini: 432
Anul publicării: 2020
ISBN: 978-606-748-352-9
Cod Produs:
9786067483529
Ai nevoie de ajutor?
0745 200 718
/
0745 200 357
- Descriere
- Autori
- Cuvant inainte
- Review-uri (0)
Metafizica este opera esentiala a filosofiei europene. Subiectul cartii se refera la tot ce exista, privit prin perspectiva stricta a simplei sale existente si nu a relativei importante pe care acel corp, lucru, obiect, concept, idee, notiune l-ar avea sau nu. In aceasta lucrare, Aristotel trateaza de asemenea diferite aspecte ale cauzalitatii, existenta obiectelor matematice si a lui Dumnezeu. Cartea a avut o influenta majora in istoria ideilor si, alaturi de alte scrieri ale lui Aristotel, a stat la baza gandirii europene pana la sfarsitul secolului al XVII-lea.
Aristotel a fost unul dintre cei mai importanti filozofi ai Greciei Antice. S-a nascut in Macedonia, in anul 384 i.Chr. Tatal lui a fost medicul personal al regelui macedonean din acea vreme. La curtea regelui, Aristotel s-a imprietenit cu fiul sau, Filip. Probabil sprijinit de acesta, in 367 i. Chr., a plecat la Atena pentru a-si continua studiile si s-a inscris la Academia lui Platon. A ramas aici douazeci de ani, dovedindu-se mai intai un elev stralucit, apoi un profesor si un ganditor pe masura maestrului sau. Dupa moartea lui Platon, Aristotel a fost chemat la curtea lui Filip, pentru a desavarsi educatia fiiului sau, viitorul Alexandru cel Mare. A revenit apoi la Atena, unde a infiintat propria lui scoala, Liceul. Va preda aici timp de doisprezece ani si isi va continua neobosit cercetarile pana in anul mortii, 322 i.Chr.
Scrierile sale acopera numeroase subiecte - inclusiv fizica, biologie, zoologie, metafizica, logica, etica, estetica, poezie, teatru, muzica, retorica, lingvistica, politica si guvernare - si constituie primul sistem cuprinzator al filozofiei europene. Vastul sistem filozofic si stiintific conceput de Aristotel a fost axul culturii Occidentului pana la sfarsitul secolului al XVII-lea. Unele dintre cele mai importante scrieri ale sale sunt: Metafizica, Politica, Etica nicomahica, Categoriile, Topica.
Scrierile sale acopera numeroase subiecte - inclusiv fizica, biologie, zoologie, metafizica, logica, etica, estetica, poezie, teatru, muzica, retorica, lingvistica, politica si guvernare - si constituie primul sistem cuprinzator al filozofiei europene. Vastul sistem filozofic si stiintific conceput de Aristotel a fost axul culturii Occidentului pana la sfarsitul secolului al XVII-lea. Unele dintre cele mai importante scrieri ale sale sunt: Metafizica, Politica, Etica nicomahica, Categoriile, Topica.
Vastitatea operei aristotelice este remarcabila. Dupa caracteristica literara, aceasta opera se imparte in trei mari grupe.
1. Lucrarile editate de Aristotel insusi. Acestea au o forma dialogica si isi au originea in epoca in care Aristotel apartinea Academiei platonice. Din nefericire ele s-au pierdut, nemai ramanand decat cateva fragmente razlete.
2. Colectii facute cu ajutorul elevilor sai pentru a fi folosite ca material didactic in Lykeion. Acestea cuprindeau domenii diverse. Este instructiva in aceasta privinta lucrarea Constitutia ateniana gasita si editata in 1892 de Kaibel si Wilamowitz, care n-ar fi decat o parte dintr-o opera monumentala ce purta titlul „Politeia”.
3. Lucrari pur stiintifice. Acestea s-au pastrat in intregime si au forma unor prelegeri, avand adesea neglijente stilistice si exprimari obscure, explicabile prin moartea neasteptata a autorului, care l-a impiedicat de a le da o forma finala. Aceste scrieri se impart in:
a) Scrieri cu caracter logic ce au fost adunate in epoca bizantina sub titlul Organon (unealta spirituala). Aici sunt grupate:
- Categoriile (moduri ale existentului);
- Analitica priora (despre silogisme) si Analitica posteriora (despre argumente, definitii si impartiri);
- Peri arimineias (De interpretatione, despre principiu si judecata);
- Topica (un fel de indreptare pentru arta de a discuta, precum si o colectie a sofismelor, pe care Aristotel le combate, descoperindu-le erorile logice).
b) Scrieri din domeniul stiintelor naturii: Fizica (in 8 carti), Despre cer (4 carti), Despre nastere si disparitie (2 carti), Meteorologie (4 carti), Despre suflet (3 carti), Istoria mare a animalelor (10 carti) si asa-zisa Parva naturalia.
c) Scrieri etice. Opera principala este Etica Nichomachiana (in 10 carti), numita asa dupa Nicoimachos, fiul lui Aristotel. Eudemos, un elev al lui Aristotel, a preluat aceasta etica care s-a afirmat sub numele de Etica Eudemica. In afara de acestea, mai este cunoscuta o a treia etica, prelucrare a celorlaltor doua anterioare, cunoscuta sub numele de Etica mare (Magna moralia). Aristotel a mai scris si o lucrare de etica practica sau aplicata, cu titlul Politica (in 8 carti), care a ramas neterminata. Tot aici se mai poate aminti un dialog Eudemos, care s-a pierdut.
d) Scrieri din domeniul esteticii: Retorica (in 3 carti) si Poetica.
e) Scrieri cu caracter filozofic general: Metafizica (in 14 carti).
A (I)
Toti oamenii, prin natura, au dorinta de a sti. Semn, chiar satisfactia data de simturi, fiindca, pe langa folos, ele, iar dintre toate, in primul rand, vazul, mai aduc multumire. De altfel, preferam vazul, nu numai cand ne indreptam catre ceva anume, dar si atunci cand nu avem vreo intentie. Cauza e aceea ca, dintre toate simturile, el ne face sa cunoastem mai bine si ne descopera mai multe diferente. Prin natura toate vietuitoarele au senzatii, doar ca la unele trec in memorie, la altele nu, de aceea, primele sunt mai inteligente si mai in stare sa invete decat cele in neputinta de a‑si aminti. Dar abilitatea, cand nu este insotita de perceptia sunetelor, nu presupune nici capacitatea de a invata (ca la albine si la alte genuri de vietuitoare, tot asemenea). Ceea ce inseamna ca de invatare sunt apte doar acelea care pe langa memorie mai au si acest simt. Vietuitoarele, in genere, traiesc cu reprezentari si amintiri, de experienta avand prea putina parte. Téchne1’ si rationamentul sunt doar ale neamului omenesc. Experienta oamenilor se naste din memorie, in sensul ca mai multe amintiri privitoare la acelasi lucru pot, in cele din urma, sa se constituie intr‑o experienta. Intrucatva, aceasta pare apropiata de stiinta si de téchne, dar stiinta si téchne vin totusi oamenilor din experienta.
B (III)
Stiinta care urmeaza a fi identificata trebuie examinata mai intai in problemele ei de principiu, iar in functie de acestea si acelea despre care unii au formulat pareri distincte fata de cele ale noastre, in plus mai fiind insa si altele neglijate. Cine vrea sa rezolve o problema este de folos sa problematizeze bine, pentru ca euporia este dezlegare a aporoumenelor presupuse, si cine nu stie cum e nodul, nici nu‑l desface. Faptul de a fi in aporie1 al mintii noastre arata ca el este chiar al lucrurilor carora ne aplicam, in aporie mintea noastra fiind cam asemenea unora care se afla legati: nu pot nici intr‑un fel sa mearga inainte; de aceea, toate dificultatile trebuie sa fie cercetate cu precadere, din motivele aratate, dar si pentru ca a incepe o identificare fara a examina preliminar problemele este la fel cu a merge fara a sti unde si a nu putea sti daca ceea ce a fost gasit era si ceea ce se cauta.
D (V)
1. Principiu (¢rc») se zice mai intai acelui ceva de la care incepe miscarea lucrului, ca, de exemplu, inceputul unei linii drepte sau al unui drum, in partea aceasta, pentru ca in cea opusa, este altul. Mai este si acel ceva cel mai bun de la care orice lucru porneste, asa cum in stiinta, uneori, nu se pleaca de la inceput si de la ceea ce este prim in obiect, ci de la ceea ce face studiul cat mai usor...Trasatura comuna a principiilor deci este de a fi, mai intai, in ordinea fiintarii, a generarii si a cunoasterii. Intre ele, unele sunt prezente‑in, altele sunt in afara. De aceea natura este principiu si, tot asemenea, elementul, gandirea, alegerea deliberata, substanta si capatul – tò oú éneka, intrucat pentru multe, principiul cunoasterii este binele si frumosul.
E (VI)
1. Cercetarea noastra este a principiilor si a cauzelor celor ce sunt, este limpede, ca a lor, intrucat sunt, daca este o cauza a sanatatii si a bunei stari. De asemenea se poate vorbi si despre principii, elemente si cauze ale entitatilor matematice iar, in genere, orice stiinta dianoetica sau care, fie si in oarecare masura, se foloseste de rationament, trateaza despre cauze si principii, cat mai riguors sau cat mai simplu. Acestea insa, aplicate unui ceva anume, dintr‑un gen anume al fiintei sunt privitoare numai la el, si nu la fiinta luata in absolut si intrucat este, si nu au a se ocupa nici cu esenta...Exista deci trei filosofii teoretice: matematica, fizica si teologica. Nu e indoiala ca, daca divinul este prezent undeva, este prezent numai intr‑o natura nemiscata si separata, in acest caz, stiinta despre genul supremelor realitati este si mai presus fata de toate. Astfel, stiintele teoretice sunt cele de preferat si, dintre ele, aceea [teologica]. S‑ar mai pune, apoi, intrebarea daca filosofia prima este a universalului ori este despre un gen anume si despre o natura anume, caci in matematica se distinge intre geometrie si astrologie care se aplica unor naturi determinate si cea universala, comuna tuturor.
M (XIII)
1. Care este substanta sensibilelor, despre aceasta am tratat in Physica1, atunci cand am vorbit de materie si apoi cand am cercetat substanta in act2. In cele ce urmeaza vom cauta sa luam seama de faptul daca dincolo de substantele sensibile este sau nu alta imobila si eterna, iar daca da, ce este; mai intai de toate in mod particular, trebuie sa examinam teoriile altora, intrucat daca s-au inselat cumva, noi, la randu-ne, sa nu repetam aceleasi greseli; iar daca se va intampla ca vreo afirmatie de a noastra sa fie ca a lor, sa nu ne stanjeneasca faptul, in asemenea situatie, cuvenindu-se mai curand, sa fii multumit ca, in unele privinte, poti sa gandesti mai bine ori, macar, nu mai rau. Doua sunt parerile privitoare la ceea ce discutam, una, ca entitatile matematice, precum numerele, liniile si altele asemenea sunt substante si alta ca ele ar mai fi idéai [-„idei“]. Unii insa considera numerele si [„ideile“] – idéai ca sunt doua genuri distincte3, altii ca avand aceeasi natura4 si inca mai sunt si dintre aceia care zic ca substante sunt numai entitatile matematice5.
1. Lucrarile editate de Aristotel insusi. Acestea au o forma dialogica si isi au originea in epoca in care Aristotel apartinea Academiei platonice. Din nefericire ele s-au pierdut, nemai ramanand decat cateva fragmente razlete.
2. Colectii facute cu ajutorul elevilor sai pentru a fi folosite ca material didactic in Lykeion. Acestea cuprindeau domenii diverse. Este instructiva in aceasta privinta lucrarea Constitutia ateniana gasita si editata in 1892 de Kaibel si Wilamowitz, care n-ar fi decat o parte dintr-o opera monumentala ce purta titlul „Politeia”.
3. Lucrari pur stiintifice. Acestea s-au pastrat in intregime si au forma unor prelegeri, avand adesea neglijente stilistice si exprimari obscure, explicabile prin moartea neasteptata a autorului, care l-a impiedicat de a le da o forma finala. Aceste scrieri se impart in:
a) Scrieri cu caracter logic ce au fost adunate in epoca bizantina sub titlul Organon (unealta spirituala). Aici sunt grupate:
- Categoriile (moduri ale existentului);
- Analitica priora (despre silogisme) si Analitica posteriora (despre argumente, definitii si impartiri);
- Peri arimineias (De interpretatione, despre principiu si judecata);
- Topica (un fel de indreptare pentru arta de a discuta, precum si o colectie a sofismelor, pe care Aristotel le combate, descoperindu-le erorile logice).
b) Scrieri din domeniul stiintelor naturii: Fizica (in 8 carti), Despre cer (4 carti), Despre nastere si disparitie (2 carti), Meteorologie (4 carti), Despre suflet (3 carti), Istoria mare a animalelor (10 carti) si asa-zisa Parva naturalia.
c) Scrieri etice. Opera principala este Etica Nichomachiana (in 10 carti), numita asa dupa Nicoimachos, fiul lui Aristotel. Eudemos, un elev al lui Aristotel, a preluat aceasta etica care s-a afirmat sub numele de Etica Eudemica. In afara de acestea, mai este cunoscuta o a treia etica, prelucrare a celorlaltor doua anterioare, cunoscuta sub numele de Etica mare (Magna moralia). Aristotel a mai scris si o lucrare de etica practica sau aplicata, cu titlul Politica (in 8 carti), care a ramas neterminata. Tot aici se mai poate aminti un dialog Eudemos, care s-a pierdut.
d) Scrieri din domeniul esteticii: Retorica (in 3 carti) si Poetica.
e) Scrieri cu caracter filozofic general: Metafizica (in 14 carti).
A (I)
Toti oamenii, prin natura, au dorinta de a sti. Semn, chiar satisfactia data de simturi, fiindca, pe langa folos, ele, iar dintre toate, in primul rand, vazul, mai aduc multumire. De altfel, preferam vazul, nu numai cand ne indreptam catre ceva anume, dar si atunci cand nu avem vreo intentie. Cauza e aceea ca, dintre toate simturile, el ne face sa cunoastem mai bine si ne descopera mai multe diferente. Prin natura toate vietuitoarele au senzatii, doar ca la unele trec in memorie, la altele nu, de aceea, primele sunt mai inteligente si mai in stare sa invete decat cele in neputinta de a‑si aminti. Dar abilitatea, cand nu este insotita de perceptia sunetelor, nu presupune nici capacitatea de a invata (ca la albine si la alte genuri de vietuitoare, tot asemenea). Ceea ce inseamna ca de invatare sunt apte doar acelea care pe langa memorie mai au si acest simt. Vietuitoarele, in genere, traiesc cu reprezentari si amintiri, de experienta avand prea putina parte. Téchne1’ si rationamentul sunt doar ale neamului omenesc. Experienta oamenilor se naste din memorie, in sensul ca mai multe amintiri privitoare la acelasi lucru pot, in cele din urma, sa se constituie intr‑o experienta. Intrucatva, aceasta pare apropiata de stiinta si de téchne, dar stiinta si téchne vin totusi oamenilor din experienta.
B (III)
Stiinta care urmeaza a fi identificata trebuie examinata mai intai in problemele ei de principiu, iar in functie de acestea si acelea despre care unii au formulat pareri distincte fata de cele ale noastre, in plus mai fiind insa si altele neglijate. Cine vrea sa rezolve o problema este de folos sa problematizeze bine, pentru ca euporia este dezlegare a aporoumenelor presupuse, si cine nu stie cum e nodul, nici nu‑l desface. Faptul de a fi in aporie1 al mintii noastre arata ca el este chiar al lucrurilor carora ne aplicam, in aporie mintea noastra fiind cam asemenea unora care se afla legati: nu pot nici intr‑un fel sa mearga inainte; de aceea, toate dificultatile trebuie sa fie cercetate cu precadere, din motivele aratate, dar si pentru ca a incepe o identificare fara a examina preliminar problemele este la fel cu a merge fara a sti unde si a nu putea sti daca ceea ce a fost gasit era si ceea ce se cauta.
D (V)
1. Principiu (¢rc») se zice mai intai acelui ceva de la care incepe miscarea lucrului, ca, de exemplu, inceputul unei linii drepte sau al unui drum, in partea aceasta, pentru ca in cea opusa, este altul. Mai este si acel ceva cel mai bun de la care orice lucru porneste, asa cum in stiinta, uneori, nu se pleaca de la inceput si de la ceea ce este prim in obiect, ci de la ceea ce face studiul cat mai usor...Trasatura comuna a principiilor deci este de a fi, mai intai, in ordinea fiintarii, a generarii si a cunoasterii. Intre ele, unele sunt prezente‑in, altele sunt in afara. De aceea natura este principiu si, tot asemenea, elementul, gandirea, alegerea deliberata, substanta si capatul – tò oú éneka, intrucat pentru multe, principiul cunoasterii este binele si frumosul.
E (VI)
1. Cercetarea noastra este a principiilor si a cauzelor celor ce sunt, este limpede, ca a lor, intrucat sunt, daca este o cauza a sanatatii si a bunei stari. De asemenea se poate vorbi si despre principii, elemente si cauze ale entitatilor matematice iar, in genere, orice stiinta dianoetica sau care, fie si in oarecare masura, se foloseste de rationament, trateaza despre cauze si principii, cat mai riguors sau cat mai simplu. Acestea insa, aplicate unui ceva anume, dintr‑un gen anume al fiintei sunt privitoare numai la el, si nu la fiinta luata in absolut si intrucat este, si nu au a se ocupa nici cu esenta...Exista deci trei filosofii teoretice: matematica, fizica si teologica. Nu e indoiala ca, daca divinul este prezent undeva, este prezent numai intr‑o natura nemiscata si separata, in acest caz, stiinta despre genul supremelor realitati este si mai presus fata de toate. Astfel, stiintele teoretice sunt cele de preferat si, dintre ele, aceea [teologica]. S‑ar mai pune, apoi, intrebarea daca filosofia prima este a universalului ori este despre un gen anume si despre o natura anume, caci in matematica se distinge intre geometrie si astrologie care se aplica unor naturi determinate si cea universala, comuna tuturor.
M (XIII)
1. Care este substanta sensibilelor, despre aceasta am tratat in Physica1, atunci cand am vorbit de materie si apoi cand am cercetat substanta in act2. In cele ce urmeaza vom cauta sa luam seama de faptul daca dincolo de substantele sensibile este sau nu alta imobila si eterna, iar daca da, ce este; mai intai de toate in mod particular, trebuie sa examinam teoriile altora, intrucat daca s-au inselat cumva, noi, la randu-ne, sa nu repetam aceleasi greseli; iar daca se va intampla ca vreo afirmatie de a noastra sa fie ca a lor, sa nu ne stanjeneasca faptul, in asemenea situatie, cuvenindu-se mai curand, sa fii multumit ca, in unele privinte, poti sa gandesti mai bine ori, macar, nu mai rau. Doua sunt parerile privitoare la ceea ce discutam, una, ca entitatile matematice, precum numerele, liniile si altele asemenea sunt substante si alta ca ele ar mai fi idéai [-„idei“]. Unii insa considera numerele si [„ideile“] – idéai ca sunt doua genuri distincte3, altii ca avand aceeasi natura4 si inca mai sunt si dintre aceia care zic ca substante sunt numai entitatile matematice5.
Daca doresti sa iti exprimi parerea despre acest produs poti adauga un review.
Scrie un review
Produse similare
Critica ratiunii pure - Immanuel Kant
Filosofia comunicarii - Constantin Stroe
Paideuma. Schita a unei filosofii a culturii - Leo Frobenius
Despre fericire - Blaise Pascal
Incercare de metafizica eshatologica - Nikolai Berdiaev
De la musuroi la Everest. Ratiune si magie
Limbajul predicii religioase crestine
Suport clienti Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00
0745 200 718 0745 200 357 comenzi@editurauniversitara.ro