Urmarire comenzi Persoane fizice / Vanzari: 0745 200 718 / 0745 200 357 /// Comenzi Persoane juridice: 0721 722 783

Editura Paideia Critica puterii de judecare - Immanuel Kant

-15%
121,00 Lei 102,85 Lei

Editura: Paideia

Autor: Immanuel Kant

Pagini: 324

Anul publicării: 2020

ISBN: 978-606-748-365-9

In stoc
Limita stoc
Adauga in cos
Cod Produs: 9786067483659 Ai nevoie de ajutor? 0745 200 718 / 0745 200 357
Adauga la Favorite Cere informatii
  • Descriere
  • Download (1)
  • Autori
  • Cuvant inainte
  • Review-uri (0)
Filosoful german si influentul ganditor iluminist din secolul al XVIII-lea, Immanuel Kant, a scris Critica puterii de judecare in 1790 pentru a-si expune ideile despre estetica. Adesea denumita „a treia critica”, cartea urmeaza Criticii ratiunii pure, publicata in 1781, si Criticii ratiunii practice, publicata in 1788. Lucrarea este impartita in doua sectiuni, una despre judecata estetica si cealalta despre judecata teleologica si analizeaza experienta umana a frumosului si a sublimului. In prima parte, Kant exploreaza o multitudine de factori care determina estetica: de la efectul artei si al naturii, la rolul pe care il joaca imaginatia umana, de la obiectivitatea gustului, la limitele reprezentarii. In continuare, prezinta legatura esteticului cu moralitatea, dezinteresul si originalitatea. In cea de-a doua parte, Kant exploreaza judecatile teleologice sau judecarea lucrurilor in functie de scopurile lor si considera ca omul este sfarsitul final si toate formele de natura si frumusete exista in scopul conectarii lor cu omenirea. Lucrarea include, de asemenea, o imagine de ansamblu asupra intregului sistem critic al lui Kant, aranjat in forma sa finala. Prin aceasta carte, Kant a avut un impact profund asupra artistilor, scriitorilor si a altor filosofi din perioadele clasice si romantice si a influentat in mod hotarator miscarea literara denumita „Sturm und Drang”.

 

Aceasta traducere a capodoperei lui Kant urmeaza principiile si standardele inalte ale tuturor celorlalte volume aparute la editura Paideia si apartine profesorului Traian Braileanu.

 

Profesorul Traian Braileanu „si-a castigat un merit din cele mai mari prin munca pe care a depus-o, ca sa ne dea aceste traduceri ale operelor celui mai mare filosof german. (...) „Cu atat mai mare este meritul sau in legatura cu traducerea din urma, cu cat a cautat sa ni-l dea intr-o limba corecta, cautand sa evite dificultatile ce survin, indeosebi la Kant, din frazele lui lungi si greoaie, intrecandu-se pe d-sa insusi cu aceasta traducere, daca tinem seama de celelalte traduceri ale d-sale. Critica puterii de judecare este cea mai buna din traducerile facute pana acum din Kant. Cititorul o poate intrebuinta, fara sa simta nevoia de a mai recurge la textul german.”

Nicolae Bagdasar

 

„La Kant, tocmai prin faptul ca persoana adevarata e considerata scoasa de subt constrangerea legilor naturii, ramane cel putin nadejdea unei inaintari a omenirii spre moralitate, nadejde intemeiata si pe o interpretare a naturii ca o ordine ce nu se opune straduintelor morale ale omului.

Aceasta interpretare (Beurteilung) nu explicare a naturii o gasim in Critica puterii de judecare si lumea fenomenala ni se infatiseaza nu ca o iluzie, ci ca expresie reala a lumii inteligibile. Din aceasta interpretare noi intelegem, desi nu cunoastem, cum caracterul fenomenal (sensibil) al persoanei este manifestarea caracterului ei inteligibil (suprasensibil). ”

Traian Braileanu, traducator

 

„Nu litera filosofiei kantiene, ci spiritul ei trebuie sa patrunda in mintea noastra. Nu interpretarea scolastica a textului, ci insufletirea pentru idealurile propuse de Kant trebuie sa fie tinta filosofarii ce se adapa la izvoarele idealismului critic. Filosofia lui Kant, si mai ales teoria sa morala, trebuie pusa in legatura cu viata, cu trairea de toate zilele, cu marile probleme sociale si politice, ca sa-si dea toate roadele de care e capabila.

Caci important este sa traim dupa principii lamurite prin filosofie, sa ne dam seama de scopurile pe care le urmarim in viata, sa stim ca viata unei natiuni, puterea ei, stralucirea ei in istorie, atarna de faptele membrilor ei, de spiritul ce domneste in comunitatea nationala, de ideologia care sta la temelia educatiei tineretului.

De la Kant invatam ca filosofia nu e o distractie, ci ea este un indreptar pentru viata individuala si viata popoarelor.”

Traian Braileanu, traducator
  • Critica puterii de judecare - Immanuel Kant

    Descarca
Immanuel Kant (1724-1804) a fost unul dintre cei mai influenti filosofi din toate timpurile. Gandirea sa cuprinzatoare si profunda asupra esteticii, eticii si stiintei a avut un impact imens asupra intregii filosofii ulterioare.

Immanuel Kant s-a nascut la 22 aprilie 1724 la Königsberg in Prusia Orientala intr-o familie modesta cu 9 copii, dintre care el era al patrulea. Mama sa era Anna Regina Reuter, care avea o buna educatie neformala, iar tatal sau, Johann Georg Kant era selar. Se spune ca bunicul sau patern provenea din Scotia si isi ortografia numele conform exigentelor limbii engleze: Cant. Familia Kant facea parte din comunitatea pietista, bazata pe credinta lutherana, care se reflecta in puritate a inimii, comportament moral si stradanie in munca, intr-o masura mai mare decat pe serviciul divin organizat expres. In acest spirit moral-pietist au fost educati copiii familiei Kant si el este raspunzator de orientarea morala a filosofului. In anul 1732, Kant intra la scoala pietista din oras, numita Collegium Fridericianum, condus de F.A. Schulz, pietist si rationalist, care l-a influentat pe micul elev. Pentru cei 500 de elevi pe care ii avea, scoala dispunea de o sectiune in limba germana si de o sectiune in limba latina. In afara de partea placuta a deprinderii de a scrie si citi bine in limba latina si de a putea citi in original autori clasici, scoala i-a dezvaluit si partea neplacuta a unor practici religioase, straine de religiozitatea deprinsa in familie, cum ar fi ore nesfarsite de rugaciune, meditatie, confesiune, cantare de imnuri, catehizare, nepotrivite pentru asteptarile unui copil de opt ani. Aici a ramas Kant pana in anul 1740; intre timp, in anul 1737, la varsta de 13 ani isi pierde mama. In anul 1740, Kant intra la Universitatea din Königsberg, unde contrar reglementarilor in vigoare, el nu se inscrie ca student la una dintre cele opt facultati spre a se pregati pentru o profesie, ci din curiozitate intelectuala a audiat cursuri la toate facultatile (dupa cum va face in secolul urmator si Eminescu la Universitatea din Viena), in special filosofie (cu profesorul Martin Knutzen), teologie (cu profesorul Franz Albert Schultz), matematici, fizica si medicina (unde asista chiar la unele operatii). Studiile sale universitare se prelungesc pana in anul 1746, cand isi va fi luat gradele universitare. Dintre toate disciplinele si profesorii cu care le-a parcurs, filosofia l-a atras in masura cea mai mare, predata de discipolul lui Wolff, Martin Knutzen, pe atunci profesor extraordinarius, care i-a acordat prietenia si accesul la biblioteca sa. In afara de doctrina lui Wolff, Knutzen ii mai preda filosofia lui Leibniz, fizica lui Newton, matematica si astronomie. In anul 1746 Kant isi prezinta prima disertatie, pe care o va publica in anul urmator.

Spre a-si putea continua investigatiile filosofice si a se intretine, Kant intra ca preceptor la diferite familii pana in anul 1755. Aceasta noua pozitie de Hofmeister i-a dat ocazia sa intalneasca oameni din inalta societate, in contact cu care si-a rafinat gusturile vestimentare si culinare, a deprins arta conversatiei, mai ales in limba franceza, si galanteria fata de doamne, pentru care era cunoscut drept der galante Magister; a invatat sa joace carti si a dobandit o oarecare abilitate la jocul de biliard. Alaturi de avantajele pe care le-a deprins Kant pentru viata in societate, avantaje intalnim si de partea invataceilor, dintre care unii ii vor deveni studenti. Este de mentionat si influenta pe care a exercitat-o Kant asupra formarii fratilor von Hülsen, care au fost intre primii nobili din Prusia ce au abolit iobagia. Numai in aceasta perioada Kant a fost nevoit sa isi paraseasca orasul natal, pe care ulterior nu il va mai parasi decat pentru scurte deplasari in imprejurimi.

In 1770, Kant este in fine numit profesor titular la catedra de logica si metafizica cu a sa Disertatie asupra formei si principiilor lumii sensibile si ale lumii inteligibile. Este prima schita a unei filozofii propriu-zis kantiene. In timpul primelor cursuri de iarna va preda logica, metafizica, stiintele naturii si matematici, iar mai apoi cursuri de geografie fizica, de etica si de mecanica. Cursurile sale atrag rapid un numeros auditoriu. Pana atunci, Kant publicase intens. Va inceta sa publice vreme de zece ani, timp in care isi va elabora opera cu caracter enciclopedic; Kant se intereseaza de tot: frumosul, stiinta, politica, Revolutia franceza, dreptul, cutremurul de la Lisabona si maladiile cerebrale. Va preda, de altfel, in aproape toate disciplinele.

Asa cum o va spune in Prolegomene, a fost desteptat din „somnul dogmatic” de lectura cartii lui David Hume, Cercetare asupra intelectului omenesc. Va analiza operele lui Newton, Hume si mai ales Rousseau, care, dupa propriile-i cuvinte, il aduc pe „drumul drept” si ii provoaca o „revolutie in reflectie”. Kant crezuse pana atunci ca sursele cunoasterii nu se afla in experienta, ci in spirit, in ratiune. Aceasta era teoria intelectualista sau dogmatismul. Pentru Hume, dimpotriva, toate cunostintele noastre sunt ivite din experienta. Originalitatea filozofiei kantiene, sprijinita pe progresul fizicii de la Galilei la Newton, va consta in incercarea unei sinteze a amandurora, ideea ca experienta si judecata permit deopotriva cunoasterea. Asa cum va scrie mai tarziu, intuitia fara concept e oarba, iar conceptul fara intuitie este vid. Ceea ce cauta Kant e inainte de toate un fundament pentru uzul ratiunii, ceea ce implica recunoasterea limitelor puterii sale. Acestea vor fi temele celei dintai mari opere kantiene (scrisa in patru luni), Critica ratiunii pure, a carei prima editie dateaza din 1781. Kant avea 57 de ani si era deja celebru prin ceea ce publicase anterior, dar adevarata sa opera abia incepe.

Kant va ramane profesor pana in 1797. Pentru echitatea sa, marea stiinta si schimburile agreabile de idei, Kant castiga stima concetatenilor sai, a Universitatii, a auditorilor si a fostilor sai elevi. Reputatia sa e atat de mare, incat se va constitui catre 1790 o adevarata industrie a copistilor pentru a satisface, contra cost, numeroasele cereri de a detine cursurile sale procurate prin intermediul copiilor realizate de studenti.

In 1797, slabit de varsta, renunta la invatamant si isi petrece ultimii ani din viata intr-o retragere studioasa, dar solitara. Moare la 12 februarie 1804, dupa o lunga perioada de slabiciune fizica si intelectuala, in varsta de 79 de ani. Ultimele sale cuvinte au fost „Es ist gut” („[Totul] e bine”).

La 21 noiembrie 1880, ramasitele pamantesti sunt transferate intr-o capela gotica din preajma catedralei din Königsberg (astazi, Kaliningrad), iar mormantul sau, ornat cu un bust sculptat de Schadow si o copie a Scolii de la Atena a lui Rafael, poarta inscriptionata fraza celebra din Critica ratiunii practice: „Doua lucruri umplu sufletul de o admiratie si o veneratie mereu crescanda si noua, in masura in care reflectia si le intipareste si se ataseaza de ele: cerul instelat deasupra mea si legea morala din mine”

Critica puterii de judecare completeaza proiectul critic al lui Kant si abordeaza problemele de estetica dintr-o perpectiva care este in continuare actuala si relevanta. Lucrarea include o imagine de ansamblu asupra intregului sistem critic al lui Kant, aranjat in forma sa finala.

Daca doresti sa iti exprimi parerea despre acest produs poti adauga un review.

Review-ul a fost trimis cu succes.

Suport clienti Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00

0745 200 718 0745 200 357 comenzi@editurauniversitara.ro

Compara produse

Trebuie sa mai adaugi cel putin un produs pentru a compara produse.

A fost adaugat la favorite!

A fost sters din favorite!