Cred că, mai întâi, se cuvine să facem o apreciere asupra profesionalismului celor doi autori.
Primul autor, cu o pregătire universitară solidă în domeniul psihologiei, și cel de‑al doilea, preot și cadru universitar în teologie, formează împreună o echipă interdisciplinară valoroasă. Dar nu doar formarea profesională le conferă autoritate, ci și calitatea lor umană – ireproșabilă – exprimată prin profesionalism, generozitate, înțelepciune, onestitate și verticalitate morală. Uneori, acestea sunt cele mai importante atuuri.
Cartea Terapia Tăcerii este o lucrare originală, profundă și necesară. Ea nu este inspirată dintr‑o tăcere inertă, lipsită de conținut, ci din tăcerea vie a autorilor – acea tăcere care vine din experiență, reflecție și capacitatea de a observa subtilități psihologice pe lângă care, adesea, trecem cu nepăsare.
Ca ființe umane, raționale și curioase, trăim mereu în două ipostaze: fie în mijlocul agitației lumii, fie retrași în universul nostru interior, singuri cu gândurile și vocea noastră lăuntrică. Exact această experiență ne este propusă de autori în volumul de față.
Îmi place replica lor: „Tăcerea nu este absența zgomotului, ci spațiul în care gândurile noastre prind contur.”
Despre acest spațiu știm cu toții, dar doar acești doi autori au avut curajul să‑l cerceteze, să‑l numească și să‑l aducă în fața cititorului într‑o formă clară, empatică și folositoare. Cartea este structurată într‑un mod logic, frumos gândit, accesibil și util. Chiar și o simplă parcurgere a titlurilor de capitole este convingătoare: Psihologia și religia; conversațiile sufletului și ale minții; înțelepciunea tăcerii – și altele la fel de relevante.
Așa cum era firesc, volumul se deschide cu o temă fundamentală: relația dintre psihologie și religie. Istoric vorbind, religia a fost întotdeauna un teren de dezbatere – de la aprecieri absolute până la negări radicale. Freud, de exemplu, considera religia o iluzie. În schimb, Carl Gustav Jung – unul dintre marii gânditori ai secolului trecut, pe care îl admir profund – considera religia esențială pentru echilibrul psihicului uman.
Mă aflu în deplin acord cu Jung. Nu pentru că aș fi un credincios în sens tradițional, ci pentru că, din perspectiva științei însăși, Dumnezeu există.
Jung spunea că simbolismul religios se exprimă prin arhetipurile inconștientului. Cultura sa vastă și abordarea integratoare fac din el una dintre cele mai mari personalități ale secolului XX, cel puțin în spațiul european. În alte colțuri ale lumii, el este uneori privit cu rezerve – poate pentru că acolo domină perspective mai pragmatice, mai orientate spre concret și tehnologie. Am discutat cu specialiști din diverse culturi, care, fără a‑l respinge, îl privesc cu distanță, tocmai pentru că el vorbește despre suflet, Dumnezeu, interioritate – lucruri mai puțin valorizate acolo unde „se stă cu gloanțele și cu bombele atomice”, nu cu finețurile sufletului.
Dar să revenim.
Dialogul pe care autorii îl propun cititorilor nu este doar o construcție teoretică. Este o invitație profund umană, un sprijin real pentru omul contemporan – prins între oportunitățile uriașe ale lumii moderne și presiunile ei greu de gestionat.
Această carte este un dialog cu noi înșine, un îndemn sincer la introspecție, la reculegere, la ascultarea vocii interioare. În paginile sale, fiecare cititor va descoperi comori de înțelepciune, pe care le poate pune în slujba propriei vieți.
O lucrare valoroasă, onestă, empatică, necesară.
Prof. Univ. Dr. Dumitru Constantin Dulcan