Propuneri manuscrise: [email protected]: 0745 204 115

Urmărire comenzi Persoane fizice / Vânzări: 0745 200 357 / Comenzi Persoane juridice: 0721 722 783

Acasă /
Psihologie /
Psihologie /
Psihoterapie existenţială. Abordare integrativă pentru psihoterapeuţi şi asistenţi sociali

Psihoterapie existenţială. Abordare integrativă pentru psihoterapeuţi şi asistenţi sociali

Name: Psihoterapie existenţială. Abordare integrativă pentru psihoterapeuţi şi asistenţi sociali
Brand: Editura Universitară
SKU: 9786062819750
Price: 47.57 RON
Availability: OutOfStock

47,57 Lei

Editura: Editura Universitară

Autor: Ioana-Eva Cădariu, Loredana-Ileana Vîşcu

Ediția: I

Pagini: 220

Anul publicării: 2025

ISBN: 978-606-28-1975-0

DOI: 10.5682/9786062819750

Stoc epuizat

Cod Produs: 9786062819750 Ai nevoie de ajutor? 0745 200 357

Adaugă la Wishlist

Download (1)
Autori
Cuprins
Cuvânt înainte
Review-uri (0)

Psihoterapie existenţială. Abordare integrativă pentru psihoterapeuţi şi asistenţi sociali
Descarcă

Introducere/9

Sensurile existenței umane/12
Filosofi existențialiști ‑ repere pentru traseul psihoterapiei existențiale. Atitudinea de deschidere și de uimire în psihoterapia existențială/25
1. Filosofi existențialiști ce au marcat traseul psihoterapiei existențiale/26
2. Atitudinea de deschidere și de uimire în filosofie și psihoterapie/32

3. Fenomenologia existențială. Idei de bază și implicații psihoterapeutice /38
3.1. A fi în lume ‑ perspectivă filosofică și psihoterapeutică/40
3.2. A fi cu ceilalți ‑ filosofia relațională a existenței umane întemeiată pe „grijă”/41
3.3. Nimicul în filosofia existențială și în psihoterapie/42

3.4. Anxietate (Angst)/49
3.5. Autenticitate și identitate de sine/52
3.6. Libertate/56
3.7. Sentimente existențiale/59

4. Modurile specifice ale psihoterapeutului existențial: a fi om, a fi deschis, a fi cu, a se pune între paranteze/65
4.1. A fi om/67
4.2. Deschiderea /67
4.3. A‑ fi‑ cu/
4.4. Bracketing (punerea între paranteze/suspendarea judecăților)/73

5. Psihoterapia existențială ‑ abordare genetic‑fenomenologică (Sousa, 2015)/80
5.1. Locul, caracteristicile și obiectivele psihoterapiei existențiale/80
5.2. Metoda fenomenologică, metoda statică , genetică (Husserl), sinele experienţial și genezele de sens/83
5.3. Debutul terapiei/86

6. Școala britanică de psihoterapie existențială ‑ Emmy von Deurzen/92
6.1. Caracteristicile psihoterapiei existențiale în viziunea lui Emmy van Deurzen/93
6.2. Explorarea lumii clientului/96
6.3. Rolul valorilor în practica psihoterapeutică și în munca asistenților sociali/97
6.4. A lucra fenomenologic cu clienții (Van Deurzen, Adams, 2011) /99

7. Școala britanică de analiză existențială – Ernesto Spinneli și Hans Cohn (Cooper, 2003)/103
7.1. Diferențe între concepția lui van Deurzen și Spinelli/103
7.2. Ipoteza punerii între paranteze în viziunea lui Spinelli și construcția sinelui/104
7.3. Poziția terapeutului de necunoaștere în practică (a fi cu și a fi pentru client)/106
7.4. A trăi în limitele realității Hans Cohn/107

8. Psihoterapia existențial‑umanistă americană: R May, James Bugental, IrvinYalom, Kirk Scheineder/111
8.1. Influențe teoretice asupra psihoterapiei existențiale americane/112
8.2. Asemănări și deosebiri referitoare la anxietatea existențială între Irvin Yalom și James Bugental/113
8.3. Plan de intervenție psihoterapeutic: Accentul pe experiențele interne pentru asistenții sociali și psihoterapeuți /115

9. Psihoterapia existențial‑umanistă americană ‑ Grijile existențiale: moartea, singurătatea, libertatea și sensul vieții. Perspectivele date de Irvin Yalom și James Bugental/120
9.1. Prima grijă existențială‑moartea vs frica de moarte./120
9.2. Prezentare comparativă asupra morții ca grijă fundamentală în viziunea lui Yalom, van Deurzen și Bugental/122
9.3. A doua grijă existențială ‑ Singurătatea vs a fi sau a nu fi în relație/126
     9.3.1. Asemănări și deosebiri între Irvin Yalom și James Bugental referitoare la singurătate ca grijă existențială sau dat universal /126
     9.3.2.   Strategii de apărare împotriva singurătății, implicații psihoterapeutice/127
9.4. A treia grijă existențială ‑ libertatea vs responsabilitatea /132
     9.4.1. Asemănări si deosebiri in concepția lui Yalom si May referitoare la libertate și la strategiile de evitare a libertății/132
9.5. A patra grijă existențială ‑ sensul vieții vs lipsa de sens (Irvin Yalom și James Bugental) /137
9.5.1. Asemănări și deosebiri referitoare la sensul vieții în concepția lui Irvin Yalom și James Bugental /137
9.5.2. Rezistențe în asumarea sensului vieții/138
9.6. Întruparea (embadiment) ca ultim dat existențial la James Bugental/142

10. Logoterapia ‑ Victor Frankl (Cooper, 2003)/146
10.1. Influențele asupra logoterapiei /146
10.2. Logoterapia și conceptele utilizate/149

10.3. Tehnicile logoterapiei/153

11. R.D. Laing ‑ între acceptare și respingere /162

11.1. Încadrarea filosofică a lui R.D.Laing/162
11.2. R.D. Laing ‑ între mit și realitate (M.Cooper, 2003)/164
11.3 Contextul social al mizeriei mentale: O analiză psihoterapeutică a concepției lui R.D. Laing despre schizofrenie/166
11.4. Relația terapeutică în concepția lui R.D. Laing/168
11.5. Conceptul de insecuritate ontologică în concepția lui Laing și Emmy van Deurzen/170

12. Daseinsanaliza sau antropologia fenomenologică (Cooper, 2003)/174
12.1. Dezvoltarea Daseinsanalizei de către M. Boss /175
12.2. Daseinsanaliza și depășirea psihanalizei (Boss, 1963)/176
12.3. Lucrul cu visele în Daseinsanaliză/181
12.4. Prezentare sintetică, asemănări și deosebiri între psihanaliză și Daseinsanaliza/183

13. Supervizarea in psihoterapia existențială/188
13.1. Fundamente teoretice și conceptuale ale psihologiei umaniste ce au influențat psihoterapia existențială și supervizarea psihoterapiei umanist existențiale/188
13.2. Supervizarea umanist‑existențială/191
13.3. Schiță cadru a supervizării umanist‑existențiale (Siva& Sousa, 2022)/196
13.4. Reflexivitatea în supervizarea existențială (Vaštakė,M., Skruibis. P., & R. Kočiūnas.R, 2021)/200

14. Repere pentru un model de supervizare în psihoterapia existențială/208
14.1. Cadrul de supervizare ca spațiu al dezvoltării personale și profesionale pentru supervizor și supervizat/214
14.2. Focusul supervizării pe nevoile de supervizare/216

Un profesionist în sănătatea umană este o persoană preocupată și formată pentru a aduce alinare, înțelegere, învățare și transformare clienților, pacienților cu care lucrează, în sensul unei mai bune adaptări la condiția umană. În spiritul psihoterapiei existențiale care marchează întreaga lucrare vom prefera termenul de client, pentru a nu eticheta ori diagnostica, dar, nu ne vom desprinde total nici de sublinierea rolului psihologiei clinice.
Capitolele cărții sunt o incursiune în unele din orientările psihoterapiei existențiale, iar noi autorii, ne situăm în încercarea noastră de a prezenta aceste orientări, pe o poziție a psihoterapiei integrative, îndeosebi din perspectiva eclectismului tehnic. Poziția noastră este de a recunoaște și rolul psihologiei clinice , a realizării unui diagnostic clientului, tocmai pentru a identifica acele trăsături de personalitate ce ar ajuta în stabilirea unor obiective dintr‑un plan psihoterapeutic. În acest tablou al personalității ne străduim să aducem aportul existențialismului în formarea psihoterapeuților și a asistenților sociali. Recunoaștem că planurile de învățământ pentru specializările de psihologie, asistență socială și a tuturor specializărilor ce ar forma specialiști în sănătatea umană, nu sunt atât de preocupate de a include discipline ce ar forma o cultură filosofică, o bază pentru devenirea în lucrul cu oamenii și pentru oameni. Viața cotidiană, viteza cu care se derulează totul în jurul nostru ne determină să fim preocupați pentru o adaptare cât decât funcțională, fără a ne mai lua timp pentru analize, interogări, adesea etichetate ca inutile. Și totuși, tocmai acel timp dedicat unor întrebări ne creează un loc unde am avea posibilitatea să punem reflectorul asupra noastră, asupra trăirilor noastre tocmai pentru a deveni mai apți de interacțiunea cu celălalt. Credem în intersubiectivitate și în rolul ei în dezvoltarea noastră. Posibil că tocmai datorită faptului că filosofia este „grea” am lăsat‑o mai departe de miezul disciplinelor academice in formarea psihologilor, asistenților sociali dar ne dorim să formăm absolvenți bine pregătiți, să acoperim eterna groapă dintre teorie și practică. Și totuși, cum să formăm specialiști dacă nu ne îngrijim de viitorul specialist? Cum îl abilităm să facă față provocărilor din practică dacă nu au de unde să învețe să se îngrijească de ei înșiși? Adică, suntem preocupați de a‑i învăța metode și tehnici de intervenție , dacă ar fi posibil să avem un manual cu toate rețetele pentru toate dificultățile, dar nu suntem focusați pentru a ne lua timp împreună cu ei și să zăbovim pe ce înseamnă să trăiască într‑o lume nesigură, să accepte și să își găsească resursele în ei înșiși când totul în jur se clatină. Îi învățăm să aibă grijă de alții dar nu și de ei. Le sugerăm bibliografii, dar nu să stea și să se uite în interiorul lor, să se vadă și să se crească. Tocmai aici ne‑am propus să ne situăm: cititorul să parcurgă materialul și să își ia timp pentru analize, să învețe să devină profesorul său când nu mai are cine să îl învețe, să știe să caute, să știe să gândească, să pună sub semnul întrebării ce este în jurul său. Și când consideră că este suficient de bun sau satisfăcător de bun, să se îndrepte înspre un altul , să‑i fie un sprijin în adaptarea și în înțelegerea lumii celuilalt. Cartea se adresează studenților, psihoterapeuților (indiferent de orientarea lor terapeutică) și asistenților sociali. Am insistat pe asistenții sociali ,deoarece considerăm că sunt tot atât de expuși la durerea și suferința umană precum psihologii, psihoterapeuții, medicii, teologii, psihopedagogii, toți cei care prin profesia lor au contact cu frământările umane. Cine lucrează în asemenea domenii se lovește de o pierdere a răbdării, înțelegerii , de o istovire de sine, se ajunge la bournout. Da, suntem preocupați de a identifica strategii de prevenire a epuizării profesionale, avem metode și tehnici, le oferim spre folosire. Cum ar fi să punem accentul din facultate, să realizăm o învățare a studenților noștri despre cum să devină profesioniști abilitați pentru toată viața, să nu cunoască dezamăgirea abandonării profesiei înainte de vreme? Absolventul specializării de asistență socială este „azvârlit” și el într‑o „lume fără sens” și toată încântarea , bucuria sa se vor termina curând când va constata curând că este expus la probleme la care i se cere rezolvarea imediată. Prin extensie, realitatea ne arată că nu doar absolventul de asistență socială trăiește asemenea drame. Din această perspectivă, a învățării studentului, absolventului de psihologie , asistență socială etc cum să facă față realității profesionale, ne situăm pe direcția lui Emmy van Deurzen, de a rămâne centrați în realitate, de a ne asuma realitatea, de a nu ne amăgi și de a merge mai departe, însă să știm cum ar fi acest drum pentru fiecare dintre noi. Până la asumarea propriului drum profesional, avem nevoie să fim informați, să ni se ofere informația relevantă și să reflectăm asupra acesteia, ca apoi să căutăm noi informația din inițiativa noastră, să ne formăm o identitate profesională. Sâmburele identității profesionale este oare sădit în noi și noi doar avem menirea de a‑l hrăni cu ajutorul altora la început și apoi noi suntem singurii răspunzători de creșterea și rodirea lui? Sau sâmburele identității noastre profesionale este aruncat de un altul, am văzut ce au făcut profesional părinții, cei din jurul nostru? Nu ne‑am propus să răspundem la întrebările menționate, dar ne‑am propus să conștientizăm cititorul, studentul, profesionistul la început de drum de faptul că suntem „responsabili” de dezvoltarea potențialului nostru, de împlinirea potențialului, de asumarea sensului în viață. Am considerat că filosofia existențială, psihoterapia existențială cu tot ce ne oferă ar constitui un punct de plecare pentru crearea și asumarea identității profesionale. Pe lângă cele menționate, o trecere în revistă, sumară și adesea superficială a marilor nume ce au marcat filosofia existențială ar fi și un prilej de trezire a gustului pentru filosofie a studenților și absolvenților de psihologie, asistență socială, medicină, teologie etc. A deveni un psihoterapeut suficient de bun, fie el psiholog, asistent social, teolog , medic, psihopedagog presupune a avea o cultură filosofică, a privi cu respect în trecut la cei care au intuit înainte de vremea lor, ce ar putea să devină psihoterapia. Astfel, înțelegem mai bine ce înseamnă „umilința profesională” și că nu suntem „primul născut al generației mele de psihoterapeuți” (Petruska Clarkson) și ne mai ostoim narcisismul profesional. Capitolele cărții sunt scrise într‑un limbaj accesibil, astfel încât lucrurile grele să fie spuse pe înțeles, centrate pe dezvăluirea sensurilor existenței, prezentarea fenomenologiei și a conceptelor de bază, prezentarea unor orientări psihoterapeutice din Europa‑ Școala britanică de psihoterapie existențială, Școala americană, logoterapia, Dasainsanaliza. Schița cadru de abordare a temelor este oferită de lucrarea lui Mike Cooper (2003) „Existential Therapies” considerată o lucrare de referință. Am introdus în cadrul fiecărui capitol exerciții, teme de reflecție pentru cititor. Încurajăm ca fiecare cititor să dețină un Jurnal Reflexiv unde să își noteze exercițiile, temele, să revină asupra lor. De asemenea, o altă carte de referință este scrisă și tradusă în limba română „Psihoterapie și consiliere existențială” (Emmy van Deurzen și Martin Adams, 2011) și cartea lui Victor Frankl (2018) „Omul în căutarea sensului vieții”. Am menționat doar cărțile ce sunt pe piață și la îndemâna cititorului pentru a‑și duce mai departe căutările la problemele existențiale prin stimularea interesului pentru psihoterapia existențială.

Autoarele

Dacă dorești să iți exprimi părerea despre acest produs poți adăuga un review.

Scrie un review