Teama de necunoscut este o etapa naturala a dezvoltarii noastre. Explorand-o, putem sa ne intelegem la diferite varste si putem sa le fim alaturi copiilor nostri mici si adolescenti.
Relatia pe care o avem cu strainii ne formeaza mai mult decat credem. Ea ne ajuta sa ne raspundem unor intrebari despre noi insine:
• De ce uneori suntem nesiguri si agresivi, intoleranti si rigizi?
• De ce avem nevoie sa punem etichete si sa ne razboim?
• Cum ajungem sa anticipam viitorul, sa-l planificam, sa facem proiecte?
• Ce ne face sa radem in hohote, sa ne jucam, sa avem simtul umorului?
• De ce facem surprize, de ce exploram?
• De ce suntem prevazatori?
SPERANTA FARCA - psihanalist, conferentiar universitar doctor la Departamentul pentru Pregatirea Personalului Didactic al Universitatii Nationale de Arte, Bucuresti
Autoare a cartilor: Independenta copilului • Venirea pe lume a copilului • Gradinita mea favorita! • Copilul meu merge la Scoala! • Cum intampinam copilul ca parinti, bunici, medici si educatori • Ce traieste copilul si ce simte mama lui • Psihanaliza si cele patru varste ale eului.
Cum apare spaima de necunoscut / 9
Cate bordeie, tot atatea spaime / 11
Nicio frica inainte de iubire / 16
Indicatori ai spaimelor traite / 17
Mama si necunoscutul / 20
Sfinxul din Teba – despre consecventa / 21
Zana cea buna – despre consistenta / 22
Trestia in vant – despre flexibilitate / 24
Sabia lui Damocles – despre responsabilitate / 25
Patul lui Procust – despre disponibilitate / 28
Ce ti-e scris in frunte ti-e pus! – despre incredere / 30
Ana lui Manole – despre sacrificiu / 33
Cine este necunoscutul / 36
Strainul / 36
Strainul ca reper extern /39
Necunoscutul mediu/ 43
Cunoscutul instrainat / 46
Preacunoscutii instrainatori /47
Strainul, un neinteles / 49
Stranietatea strainului / 51
Necunoscutul din noi insine / 53
Strainul din oglinda/54
Instrainarea prin refulare / 58
Dincolo de granita corpului / 68
Necunoscutul ca nestiinta/ 74
Strainul arhetipal / 82
Copilul/ 82
Adolescentul / 88
Emblema/ 110
Produsul/113
Vanzatorul /116
Tovarasul de drum/ 119
Pribeagul / 121
Eroul /123
Simbolicul – constructie generata de spaima de necunoscut /126
Anticiparea /129
Anticiparea magica /132
Anticiparea mistica/ 140
Anticiparea mitica/ 143
Anticiparea stiintifica/146
Amuzamentul/ 148
Rasul „montagne russe” /150
Rasul glumet / 152
Rasul-plansul /153
Rasul fuga / 155
Rasul scut/ 156
Rade ciob de oala sparta/ 157
Rasul lumii ./ 158
Jocul / 162
Jocul cu senzatii/ 163
Jocul „an-tan-te”/ 164
Jocul „de-a mima” /167
Jocul de identificare / 169
Jocul de control/ 170
Jocul de-a surpriza /172
Jocul de repetitie/ 175
Jocul-creatie /178
Jocul adult / 179
Cadoul / 181
Cutia Pandorei/ 181
Trup si suflet /183
Talismanul/184
Calul troian /186
Oglinda dorintei / 188
Daruirea/189
Ambivalenta /191
Ideea predestinarii /194
Negarea uneia dintre tendinte /195
Moralizarea /197
Secventializarea/ 198
Ponderarea /199
Intreirea/ 199
Obiectualizarea /200
Mecanisme de aparare specifice spaimei de necunoscut /202
Ma tem, deci ma fortific! /203
Stiu cine sunt /203
Ma schimb doar daca pot /205
N-am nevoie de nimeni si de nimic/ 208
Pericolul nu e mereu ce pare a fi! / 212
Nu vad, nu aud, nu stiu! / 213
Viata in roz/ 215
Un chip si-un nume / 218
Sunt numai ochi/ 221
Fuga / 224
Conteaza ce simt! / 249
Sac, ca nu ma vezi! /249
Tot pe loc, pe loc, pe loc! /250
O frica traita ramane activa / 252
Cineva, acolo sus, se teme! /254
Ce-i al meu e pus deoparte/ 254
Interdictia – un indemn / 256
„Ba nu; ba da”/ 259
Nu suntem singuri/ 260
Bibliografie / 263
Nou-nascutul nu poate supravietui extrauterin fara o mama care sa-i rostuiasca existenta in lumea aceasta prea stranie pentru el. In lumea intrauterina functionau alte legi, avea alte senzatii, iar aici, nevoile sunt urgente si se atinge repede pragul durerii. Din neputinta de orientare, copilul este coplesit si trezeste in orice privitor dorinta de protectie. Mama este nevoita sa fie vigilenta cu toate mamiferele din jur care sunt gata s-o inlocuiasca.
Bebelusul va intelege cum functioneaza lumea aceasta pe masura ce mama ii organizeaza un mediu de viata ce ramane neschimbat, cu ritmicitati care il previn pentru ce urmeaza. Indata ce lumea ii devine inteligibila, copilul se poate simti protejat si iubit. Sentimentul de siguranta il ajuta sa se relaxeze, dar si sa simta frica.
Copilul mic nu poate inca anticipa schimbarea si de aceea orice noutate il tulbura. Pentru a se linisti, are nevoie ca mama sa-i ofere, prin exprimarile ei nonverbale, informatii despre ce se petrece.
Lumea copilului este impartita in doua: o lume-mama sigura, anticipabila si o lume-nemama straina, ispititoare, dar si periculoasa.
H. Hesse descrie cele doua lumi in care traieste copilul: „O lume era a casei parintesti [...] ea se numea Mama si Tata [...] In aceasta lume existau linii drepte si cai care duceau catre viitor [...] Cealalta lume incepea inca din sanul propriei noastre case si era cu totul altfel [...] In aceasta a doua lume [...] exista o valtoare de lucruri teribile, atragatoare si ingrozitoare, de nepatruns” (H. Hesse, Demian).
Lumea cunoscuta este plina de obiceiuri, de oameni, de obiecte si de stari deja traite. Este un spatiu in care copilul se simte protejat, inconjurat de persoane capabile sa-i satisfaca nevoile. Cu cat acest spatiu este mai sigur si mai statornic, cu atat lumea din afara lui va deveni mai ispititoare si mai dorita.
Lumea necunoscuta se constituie din experiente noi, din evenimente surprinzatoare. Este o lume care cuprinde cunoscutul in partile lui nestiute si care se intinde dincolo de spatiul ce poate fi anticipat. Necunoscutul promite trairi interesante, dar este si potential periculos, ceea ce determina formarea unei atitudini prudente.
Cu totii oscilam intre o lume cunoscuta, care ne reprezinta, si una straina, in raport cu care invatam sa ne ponderam cu prudenta entuziasmul, dar si sa ne stapanim frica.
Intalnind oameni noi, suntem pusi in situatia de a combina cele doua lumi. Nimeni nu ne este total strain. In fiecare semen ne putem regasi datorita experientelor fundamentale pe care le avem in comun. Toti am trait intr-o lume intrauterina, cu totii ne-am nascut, am fost alaptati si intarcati, am iesit in lume, ne-am adaptat la o comunitate, am invatat sa comunicam, sa stabilim relatii, sa avem grija de noi si de altii. Cu totii avem nevoie de siguranta, de iubire, de manifestare personala, de simboluri si de tabuuri.
Insa ceea ce ne apropie, ne si instraineaza. Fiecare dintre noi este format de experientele traite subiectiv, de grupurile de apartenenta, de cultura din care facem parte. De asemenea, cu totii avem reactii personale la ceea ce ni se intampla. Astfel, un eveniment este trait diferit de fiecare dintre participanti.
Spaima de necunoscut nu ne semnaleaza doar un pericol extern. Ea apare si atunci cand noi insine suntem in curs de schimbare: cand trecem intr-o noua etapa a existentei, cand pierdem sau cand obtinem ceva.
In psihanaliza, prima schimbare notabila a pacientului este anuntata deseori printr-o napustire asupra cadrului psihanalitic caruia i se incearca trainicia. Pacientul se lupta sa provoace schimbarea regulilor pentru a nu se modifica pe sine. E ca si cum ar spune: E mai simplu sa schimb ceva in exterior decat in interior. Daca ma schimb, voi fi un strain si imi este teama. Iata o spaima indreptatita care se cere analizata. O schimbare de cadru ar aduce mult imprevizibil, sporind frica. O prea brusca modificare a pacientului ar intari rezistentele. Iata cum cadrul simbolic, ca element de tehnica psihanalitica, devine esential in confruntarea cu spaima de necunoscut.