Urmarire comenzi Persoane fizice / Vanzari: 0745 200 718 / 0745 200 357 /// Comenzi Persoane juridice: 0721 722 783

Editura Universitara Haijindo - Calea Poetilor - Clelia Ifrim

-7%
16,00 Lei 14,88 Lei

ISBN: 978-606-28-1450-2

DOI: 10.5682 / 9786062814502

Anul publicării: 2022

Editia: I

Pagini: 120

Editura: Editura Universitara

Autor: Clelia Ifrim

Stoc limitat
Limita stoc
Adauga in cos
Cod Produs: 9786062814502 Ai nevoie de ajutor? 0745 200 718 / 0745 200 357
Adauga la Favorite Cere informatii
  • Descriere
  • Download (1)
  • Autori
  • Cuprins
  • Cuvant inainte
  • Review-uri (0)
La convergenta Orientului cu Occidentul, haiku rasare ca „o steluta purtand in spate intreg cerul” – constata poetul japonez Yone Noguchi, tatal sculptorului Isamu Noguchi, discipol al lui Constantin Brancusi.  
Tocmai aceasta constatare ne-o releva, cu profunda si rafinata simplitate, dar si cu o remarcabila putere de sugestie, eseurile scriitoarei Clelia Ifrim despre haiku, din cartea „Haijindo – Calea Poetilor”.
Lucrarea ne convinge ca recursul la haiku, o permanenta in istoria culturii nipone, raspandindu-se tot mai mult in lume, inedit si dinamic, mentine in universul sau inefabila legatura intre om si natura, dar si catharsisul ca dimensiune constanta. La fel ca muzica simfonica, haiku are neprielnica reputatie de a necesita o pregatire specifica pentru a-i patrunde intelesurile. Eseurile scriitoarei ne conving ca nu este asa. 
De regula, haiku nu se explica, se traieste. Si totusi, poeta il analizeaza cu multa daruire si talent.
Dincolo de poezie, de haiku, de niponologie, aceasta carte, sau mai precis aceasta „cale a poetilor” se constituie, in cele din urma, intr-o meditatie asupra vietii, procesata de un suflet poetic. Este calea meditatiei si in acelasi timp calea propriei intelegeri a unor versuri scrise de altii. 
Poeta ne cheama sa privim haikuul ca pe o floare de cires pe tortul poeziei. Autoarea nu afirma, ci doar sugereaza, purtandu-ne cu delicatete prin labirinturile cuvantului, se instaleaza confortabil in atmosfera japoneza, in peisajul cu orezarii si azalee, cu chimonouri si papusi de lemn si ne conduce prin fermecatoarele edificii ale haikuului, sugerand nuante tainice, dar nu ambiguitati lasate la indemana cititorului. Intelegem ca arta citirii haikuului nu incepe cu a gandi profund filosofic ci mai degraba cu juxtapunerea dintre simplitatea cotidianului si subtilul imaginativ, facilitand accesul la o zona semantica originala.
Citind-o atent, mi-am dat seama ca intr-o zi am putea sa asistam la infiintarea unei Societati Mondiale de Haiku, care ar extrage distilatul de poezie intr-o lume tot mai interconectata, in care inteligenta artificiala traduce instantaneu, lasandu-ne noua doar placerea savurarii unui haiku reusit, de undeva dintr-un colt indepartat de lume.
Bine documentata, cu incursiuni in istoria genului si in regulile compozitiei, chiar prin trimiteri la termeni japonezi dar si la instantanee din viata autoarei, lucrarea deschide o usa spre infinitul orizont al visarii poetice in stil nipon.
Temele generice ale vietii umane isi gasesc reflectarea in eseurile culese in carte, dupa ce timp de cinci ani au fost publicate in diverse reviste.
Aranjate ca intr-un sistem zecimal, capitolele lucrarii mentin echilibrul intre natura si suflet, de la „Forma lucrurilor” la „Haiku de dragoste”, jongland cu magia unor „Numere transcendentale”, pana la „Potrivirea lucrurilor” intr-o matrice nipona (mono-aware). Capitolele se imbina intre ele ca niste scoici pe care s-au scris jumatati de poeme gata de imperecheat.
Amintindu-si propriile manuscrise arse, Clelia ajunge la cenusa alba a crengutelor de azalee arse, purtatoare a memoriei propriei identitati anterioare, simplificand culorile pana la binomul alb-negru.
Primordialitatea vietii isi lasa amprenta pe titluri de capitole ca „Haiku de dragoste” sau „Copilul in literatura haiku”, asimiland si viata vegetala din capitolele „Celalalt” sau „Rosu si alb”, in care interiorul invizibil al florii isi paraseste forma spre a se deschide lumii.
Invatam ca nu trebuie sa cautam intelesurile pe care altcineva le-ar fi dat celor trei versuri din haiku, ci sa ne lasam purtati de cuvinte in simplitatea propriei trairi. Intelegem ca haiku nu cauta sa creeze confuzie prin complicatii deliberate, cum se intampla uneori in poezia moderna. 
CLELIA IFRIM s-a nascut la Bucuresti, unde traieste si in prezent. Este membra a Uniunii Scriitorilor din Romania, a Asociatiei Internationale a Scriitorilor si Artistilor - IWA - din SUA, a Asociatiei Universale a Poetilor Japonezi - JUNPA - din Japonia, membra de onoare pe viata a Fundatiei pentru Cultura ,,Naji Naaman” din Liban.
Titlu de Noblete, cu rang de Domnita, acordat de Fundatia ,,Sfantul Sava”.
A publicat peste treizeci de carti - poezie, teatru, proza scurta, roman, eseuri despre haiku si tanka, traduceri.
Nominalizare UNITER pentru cea mai buna piesa romaneasca, 1994, pentru piesa ,,Centru de Excelenta”. Nominalizare Uniunea Scriitorilor pentru cartea de teatru ,,Copiii Casei Regale” 2013. Premiul National ,,Vasile Voiculescu” sectia poezie, pentru cartea ,,Closca cu puii de piatra” 2015.
Medalia si diploma „Mihai Eminescu” acordate de Fundatia Europeana si Academia Internationala „Mihai Eminescu” pentru merite in promovarea culturii romanesti si internationale.
Marele Premiu pentru haiku in limba engleza ,,Itoen New Haiku” Japonia, 1994.
Grand Prix, Festivalul ,,Matsuo Bashô” Japonia, 2011.
Best Books pentru cartea ,,My Loved Japan” The Japan Times, 2011.
Trei dintre cartile sale de poezie au fost traduse in limba japoneza de Mariko Sumikura si publicate de editura JUNPA Books  din Japonia.
Doua dintre poemele sale au fost selectate de JAXA - Agentia Spatiala Japoneza - si depozitate pe modulul spatial Kibo, de pe Statia Spatiala Internationala.
 Cea mai recenta aparitie editoriala, cartea de Poeme / Gedichte „Mieii lui Abel  / Abels Lämmer”. Traducerea  in limba germana de Christian W. Schenk.

Cuvant inainte. Floare de cires pe tortul poeziei -  Radu Serban / 9

Prima biblioteca din cer / 15

Kigo – un cuvant cheie in haiku / 21

Copilul in literatura haiku / 41

Cinci legende pentru culoarea alba / 51

Celalalt / 59

Rosu si alb / 65

Numere transcedentale / 73

Potrivirea lucrurilor / 81

Forma lucrurilor / 85

Literatura alba / 91

Haiku de dragoste / 97

Mesageria / 105

Pasarea de hartie / 111

La convergenta Orientului cu Occidentul, haiku rasare ca „o steluta purtand in spate intreg cerul” – constata poetul japonez Yone Noguchi, tatal sculptorului Isamu Noguchi, discipol al lui Constantin Brancusi.  
Tocmai aceasta constatare ne-o releva, cu profunda si rafinata simplitate, dar si cu o remarcabila putere de sugestie, eseurile scriitoarei Clelia Ifrim despre haiku, din cartea „Haijindo – Calea Poetilor”.
Lucrarea ne convinge ca recursul la haiku, o permanenta in istoria culturii nipone, raspandindu-se tot mai mult in lume, inedit si dinamic, mentine in universul sau inefabila legatura intre om si natura, dar si catharsisul ca dimensiune constanta. La fel ca muzica simfonica, haiku are neprielnica reputatie de a necesita o pregatire specifica pentru a-i patrunde intelesurile. Eseurile scriitoarei ne conving ca nu este asa. 
De regula, haiku nu se explica, se traieste. Si totusi, poeta il analizeaza cu multa daruire si talent.
Dincolo de poezie, de haiku, de niponologie, aceasta carte, sau mai precis aceasta „cale a poetilor” se constituie, in cele din urma, intr-o meditatie asupra vietii, procesata de un suflet poetic. Este calea meditatiei si in acelasi timp calea propriei intelegeri a unor versuri scrise de altii. 
Poeta ne cheama sa privim haikuul ca pe o floare de cires pe tortul poeziei. Autoarea nu afirma, ci doar sugereaza, purtandu-ne cu delicatete prin labirinturile cuvantului, se instaleaza confortabil in atmosfera japoneza, in peisajul cu orezarii si azalee, cu chimonouri si papusi de lemn si ne conduce prin fermecatoarele edificii ale haikuului, sugerand nuante tainice, dar nu ambiguitati lasate la indemana cititorului. Intelegem ca arta citirii haikuului nu incepe cu a gandi profund filosofic ci mai degraba cu juxtapunerea dintre simplitatea cotidianului si subtilul imaginativ, facilitand accesul la o zona semantica originala.
Citind-o atent, mi-am dat seama ca intr-o zi am putea sa asistam la infiintarea unei Societati Mondiale de Haiku, care ar extrage distilatul de poezie intr-o lume tot mai interconectata, in care inteligenta artificiala traduce instantaneu, lasandu-ne noua doar placerea savurarii unui haiku reusit, de undeva dintr-un colt indepartat de lume.
Bine documentata, cu incursiuni in istoria genului si in regulile compozitiei, chiar prin trimiteri la termeni japonezi dar si la instantanee din viata autoarei, lucrarea deschide o usa spre infinitul orizont al visarii poetice in stil nipon.
Temele generice ale vietii umane isi gasesc reflectarea in eseurile culese in carte, dupa ce timp de cinci ani au fost publicate in diverse reviste.
Aranjate ca intr-un sistem zecimal, capitolele lucrarii mentin echilibrul intre natura si suflet, de la „Forma lucrurilor” la „Haiku de dragoste”, jongland cu magia unor „Numere transcendentale”, pana la „Potrivirea lucrurilor” intr-o matrice nipona (mono-aware). Capitolele se imbina intre ele ca niste scoici pe care s-au scris jumatati de poeme gata de imperecheat.
Amintindu-si propriile manuscrise arse, Clelia ajunge la cenusa alba a crengutelor de azalee arse, purtatoare a memoriei propriei identitati anterioare, simplificand culorile pana la binomul alb-negru.
Primordialitatea vietii isi lasa amprenta pe titluri de capitole ca „Haiku de dragoste” sau „Copilul in literatura haiku”, asimiland si viata vegetala din capitolele „Celalalt” sau „Rosu si alb”, in care interiorul invizibil al florii isi paraseste forma spre a se deschide lumii.
Invatam ca nu trebuie sa cautam intelesurile pe care altcineva le-ar fi dat celor trei versuri din haiku, ci sa ne lasam purtati de cuvinte in simplitatea propriei trairi. Intelegem ca haiku nu cauta sa creeze confuzie prin complicatii deliberate, cum se intampla uneori in poezia moderna. 
Din lectura cartii, personal ajung la concluzia ca ezoterismul nu are ce cauta in haiku si ca sublimul artei nu trebuie cautat in fiecare vers. Insasi evitarea metaforei, ca recomandare in haiku, imi confirma ideea ca placerea lecturii unui haiku consta tocmai in recunoasterea limbajului familiar, cotidian. Si totusi..., cuvantul simplu, angrenat in masinaria unui haiku, se aureoleaza cu o tenta de mister, sugerand posibile raspunsuri la intrebari filosofice: „Ce ramane? Poate doar susurul apei vesnic curgatoare”. Acesta este farmecul haikuului, relevat in „Haijindo – Calea poetilor”. 

Radu Serban
22 noiembrie 2021

Daca doresti sa iti exprimi parerea despre acest produs poti adauga un review.

Review-ul a fost trimis cu succes.

Suport clienti Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00

0745 200 718 0745 200 357 comenzi@editurauniversitara.ro

Compara produse

Trebuie sa mai adaugi cel putin un produs pentru a compara produse.

A fost adaugat la favorite!

A fost sters din favorite!