Propuneri manuscrise: [email protected]: 0745 204 115
Urmărire comenzi Persoane fizice / Vânzări: 0745 200 357 / Comenzi Persoane juridice: 0721 722 783
RO 
Engleza
6359.png "Editura Universitară")
Aporie - Tatiana Stoicescu
![Aporie - Tatiana Stoicescu [1]](https://gomagcdn.ro/domains/editurauniversitara.ro/files/product/original/stoicescu-tatiana_aporie_bt-3208-6858.jpg "Aporie - Tatiana Stoicescu [1]")
Editura: Editura Universitară
Autor: Tatiana Stoicescu
ISBN: 978-606-28-1284-3
DOI: https://doi.org/10.5682/9786062812843
Anul publicării: 2021
Ediția: I
Pagini: 106
Cod Produs:
9786062812843
Ai nevoie de ajutor?
0745 200 357
- Descriere
- Download (1)
- Autori
- Cuprins
- Cuvânt înainte
- Review-uri (0)
„Aporia” este un concept mostenit din elina: ἡ ἀπορία, ας [he aporía, as], tardiv: ἡ διαπορία, ας [he diaporía, as], „negasirea caii de a iesi dintr-o dificultate, obstacol, incurcatura, complicatie, confuzie, jena”, derivand din verbele ἀπορέω, ῶ, διαπορέω, ῶ [aporéō, ȭ, diaporéō, ȭ], „a ignora cum sa traversezi o greutate, a se gasi in incurcatura, a ezita, a nu sti”, preluat de filozofie pentru a defini o dificultate in rezolvarea unei probleme, o contradictie insolubila intr-un rationament.
-
Aporie
Descarcă
TATIANA STOICESCU
APORIE / 5
DEZACORD / 9
CIMITIRE / 10
DIMENSIUNE / 11
ARCASUL / 12
ADEMENIRE / 13
CONFUZIE / 14
VANITATE / 15
VITA SI MOARTE / 16
SARUTUL / 18
INCURABIL / 20
AMANARE / 21
DACA-NTELEGEM... / 23
NANOFILOZOFIE / 24
FOTOSINTEZA / 25
REFERINTA / 26
EXERCITIU / 27
MARCAJ / 28
POATE / 29
MONEDA EGEEANA / 30
TRAVESTITUL / 32
VIETUIRE / 33
DUALITATE / 34
IPOTEZA / 35
IMBRATISARE / 36
MORB / 37
SUSPENDARE / 38
ASEMENEA / 39
ADEZIUNE / 40
EDITARE / 41
SPECIE / 42
MAI DEPARTE / 43
ABSOLVIT / 44
SUPRAREALISM / 45
NAZUINTA / 46
INSTABIL / 47
MONA LISA / 48
MESTEACANUL / 49
FORMA / 50
LA NOAPTE / 51
VIZITATORI / 52
DUPA MINE / 53
CENTRUL / 54
OMUL DE ZAPADA / 55
APORIE I / 56
FANTEZIE / 57
NEPRINSA / 58
LA FEL / 59
DEZAMAGIRE / 61
NADEJDI / 62
BALSAM / 63
LAGUNA / 64
IN TOATE / 65
APORIE II / 66
POVESTE / 67
PANDEMIE / 68
REPETITIVITATE / 70
ATINGERI / 71
VARA / 72
INSTRAINARE / 73
COPILARIA / 74
BUNGALOU / 75
JAZZ / 76
APORIE III / 77
MARTORA / 78
CA MINE / 79
SINE / 80
CONSTELATII / 81
VISUL LUI YURI KONDRATYUK / 82
SUPOZITIE / 83
POSIBIL / 84
MARINARII / 85
CA MINE / 86
LIMITA ROCHE / 87
TRANSFER / 88
VIITOR / 89
RAZA MAREICA / 90
CREDINTA / 91
INTOARCERE / 92
AMINTIREA / 93
ARTA / 94
REFERENTIAL / 96
ECHILIBRARE / 97
APORIE IV / 98
CIRCUMSTANTA / 99
DUPA MACI / 100
INCA O DATA / 102
DEZACORD / 9
CIMITIRE / 10
DIMENSIUNE / 11
ARCASUL / 12
ADEMENIRE / 13
CONFUZIE / 14
VANITATE / 15
VITA SI MOARTE / 16
SARUTUL / 18
INCURABIL / 20
AMANARE / 21
DACA-NTELEGEM... / 23
NANOFILOZOFIE / 24
FOTOSINTEZA / 25
REFERINTA / 26
EXERCITIU / 27
MARCAJ / 28
POATE / 29
MONEDA EGEEANA / 30
TRAVESTITUL / 32
VIETUIRE / 33
DUALITATE / 34
IPOTEZA / 35
IMBRATISARE / 36
MORB / 37
SUSPENDARE / 38
ASEMENEA / 39
ADEZIUNE / 40
EDITARE / 41
SPECIE / 42
MAI DEPARTE / 43
ABSOLVIT / 44
SUPRAREALISM / 45
NAZUINTA / 46
INSTABIL / 47
MONA LISA / 48
MESTEACANUL / 49
FORMA / 50
LA NOAPTE / 51
VIZITATORI / 52
DUPA MINE / 53
CENTRUL / 54
OMUL DE ZAPADA / 55
APORIE I / 56
FANTEZIE / 57
NEPRINSA / 58
LA FEL / 59
DEZAMAGIRE / 61
NADEJDI / 62
BALSAM / 63
LAGUNA / 64
IN TOATE / 65
APORIE II / 66
POVESTE / 67
PANDEMIE / 68
REPETITIVITATE / 70
ATINGERI / 71
VARA / 72
INSTRAINARE / 73
COPILARIA / 74
BUNGALOU / 75
JAZZ / 76
APORIE III / 77
MARTORA / 78
CA MINE / 79
SINE / 80
CONSTELATII / 81
VISUL LUI YURI KONDRATYUK / 82
SUPOZITIE / 83
POSIBIL / 84
MARINARII / 85
CA MINE / 86
LIMITA ROCHE / 87
TRANSFER / 88
VIITOR / 89
RAZA MAREICA / 90
CREDINTA / 91
INTOARCERE / 92
AMINTIREA / 93
ARTA / 94
REFERENTIAL / 96
ECHILIBRARE / 97
APORIE IV / 98
CIRCUMSTANTA / 99
DUPA MACI / 100
INCA O DATA / 102
„Aporia” este un concept mostenit din elina: ἡ ἀπορία, ας [he aporía, as], tardiv: ἡ διαπορία, ας [he diaporía, as], „negasirea caii de a iesi dintr-o dificultate, obstacol, incurcatura, complicatie, confuzie, jena”, derivand din verbele ἀπορέω, ῶ, διαπορέω, ῶ [aporéō, ȭ, diaporéō, ȭ], „a ignora cum sa traversezi o greutate, a se gasi in incurcatura, a ezita, a nu sti”, preluat de filozofie pentru a defini o dificultate in rezolvarea unei probleme, o contradictie insolubila intr-un rationament.
Pentru Aristotel, este o intrebare care arunca cititorul sau ascultatorul in indoiala in timp ce il impinge sa decida intre doua afirmatii: ἀπορία, διαπορία, adica "contradictie, confuzie".
Gandirea aporetica poate cauta depasirea contradictiilor, ca la Aristotel; in acel caz e dialectica, distingandu-se de scepticism, agnosticism si sofism.
Explicatia termenilor:
- dialectica reconsidera toate punctele de vedere pentru a permite o sinteza;
- scepticismul se limiteaza la a nu transa atata timp cat nu sunt reunite conditiile pentru a o face;
- agnosticismul afirma imposibilitatea de a decide;
- sofismul e un model de gandire bazat esentialmente pe elocventa, in scopul de a seduce masele si asta intru folosul unei minoritati sau sa transmita un mesaj necorespunzator realitatii (intentional sau nu), este un rationament fals, un procedeu retoric, o argumentare a carei logica e inselatoare;
- aporia se limiteaza sa constate doar ceea ce este (exemplu: existentialismul).
Socrate se foloseste de rationamente de tip aporetic de exemplu in Apologia lui Socrate (1) si in Menon (2).
(1) Apologia lui Socrate (Πλάτωνος Ἀπολογία Σωκράτους [Plátōnos Apologhía Sōkrátus]) e un dialog socratic al lui Platon retranscriind procesul intentat lui Socrate, care a avut loc in 399 i. H. si argumentele intru apararea sa.
(2) Menon (Μένων [Ménōn]) este un alt dialog scris de Platon. Subiectul lui este enuntat de autor sub forma unei intrebari: Se poate invata virtutea? La aceasta intrebare pusa de Menon, Socrate raspunde ca inca nu a cunoscut un om care sa stie ce-i in sine virtutea. Impreuna, incearca sa gaseasca definitia virtutii, natura sa, pentru a sti daca se poate transmite cuiva prin educare sau nu si cum se obtine. Mai intai chestiunea examinata e deci cea a esentei excelentei. Totusi, dupa numeroase tentative vane de a raspunde, cei doi examineaza o chestiune mai generala: aceea de a sti daca virtutea poate fi cunoscuta si cum este ea? Interogarea asupra virtutii se prelungeste intr-un al treilea timp, cu examenul chestiunii puse initial de Menon, care se termina inca o data printr-o aporie, iar Menon incepe sa se indoiasca c-ar exista oameni virtuosi, oameni ai excelentei. Socrate imagineaza o a doua ipoteza: nu numai stiinta (invatatura) poate ghida actiunea cea buna, mai exista si opinia cea dreapta.
Sensul actual al aporiei este mai puternic si se refera la orice problema insolubila si inevitabila, exprimat altfel, se poate afirma ca ea defineste un impas intr-un rationament decurgand dintr-o logica.
Dar, termenul aporie se aplica si paradoxurilor matematice si fizice. Cele mai celebre, ramase fara rezolvare timp de secole sunt cele lansate de Zenon din Eleea (Ζήνων ὁ Ἐλεάτης [Zḗnōn ho Eleátes]) – pentru a sustine doctrina lui Parmenide, conform careia, orice evidenta a simturilor e inselatoare, iar miscarea imposibila –, precum: Pluralitatea marimilor (a), Pluralitatea numerica (b), Pluralitatea locurilor (c), Ahile si broasca testoasa (pe care n-o poate ajunge din urma), Paradoxul obrocului (daca un obroc de grau face zgomot cazand la pamant, ca si un singur bob de grau, ce zgomot face a zecea mia parte dintr-un bob?), cel al Dicotomiei sau al Sagetii care nu-si atinge niciodata tinta ramanand suspendata in zbor si multe altele asemenea...
(a) Daca pluralitatea exista, ea trebuie sa fie in acelasi timp infinit de mica si infinit de mare: infinit de mica pentru ca partile sale trebuie sa fie indivizibile si deci fara marime si infinit de mare, pentru ca orice parte va fi separata una de alta prin alta, o a treia, ultima de prima si de a doua de o a patra si o a cincea s.a.m.d. la infinit.
(b) Daca pluralitatea exista, ea trebuie sa fie in acelasi timp finita si infinita ca numar: numeric finita, deoarece sunt exact atatea lucruri cate sunt, nici mai mult nici mai putin, si numeric infinita, deoarece doua lucruri sunt separate de un al treilea, iar acesta de primul de un al patrulea si de al doilea, de un al cincilea si asa pana la infinit.
(c) Daca tot ce este, este intr-un loc, acest loc trebuie sa se gaseasca in alt loc, si asa mai departe la infinit.
Dragomir Costineanu
(prof. dr. univ.)
Pentru Aristotel, este o intrebare care arunca cititorul sau ascultatorul in indoiala in timp ce il impinge sa decida intre doua afirmatii: ἀπορία, διαπορία, adica "contradictie, confuzie".
Gandirea aporetica poate cauta depasirea contradictiilor, ca la Aristotel; in acel caz e dialectica, distingandu-se de scepticism, agnosticism si sofism.
Explicatia termenilor:
- dialectica reconsidera toate punctele de vedere pentru a permite o sinteza;
- scepticismul se limiteaza la a nu transa atata timp cat nu sunt reunite conditiile pentru a o face;
- agnosticismul afirma imposibilitatea de a decide;
- sofismul e un model de gandire bazat esentialmente pe elocventa, in scopul de a seduce masele si asta intru folosul unei minoritati sau sa transmita un mesaj necorespunzator realitatii (intentional sau nu), este un rationament fals, un procedeu retoric, o argumentare a carei logica e inselatoare;
- aporia se limiteaza sa constate doar ceea ce este (exemplu: existentialismul).
Socrate se foloseste de rationamente de tip aporetic de exemplu in Apologia lui Socrate (1) si in Menon (2).
(1) Apologia lui Socrate (Πλάτωνος Ἀπολογία Σωκράτους [Plátōnos Apologhía Sōkrátus]) e un dialog socratic al lui Platon retranscriind procesul intentat lui Socrate, care a avut loc in 399 i. H. si argumentele intru apararea sa.
(2) Menon (Μένων [Ménōn]) este un alt dialog scris de Platon. Subiectul lui este enuntat de autor sub forma unei intrebari: Se poate invata virtutea? La aceasta intrebare pusa de Menon, Socrate raspunde ca inca nu a cunoscut un om care sa stie ce-i in sine virtutea. Impreuna, incearca sa gaseasca definitia virtutii, natura sa, pentru a sti daca se poate transmite cuiva prin educare sau nu si cum se obtine. Mai intai chestiunea examinata e deci cea a esentei excelentei. Totusi, dupa numeroase tentative vane de a raspunde, cei doi examineaza o chestiune mai generala: aceea de a sti daca virtutea poate fi cunoscuta si cum este ea? Interogarea asupra virtutii se prelungeste intr-un al treilea timp, cu examenul chestiunii puse initial de Menon, care se termina inca o data printr-o aporie, iar Menon incepe sa se indoiasca c-ar exista oameni virtuosi, oameni ai excelentei. Socrate imagineaza o a doua ipoteza: nu numai stiinta (invatatura) poate ghida actiunea cea buna, mai exista si opinia cea dreapta.
Sensul actual al aporiei este mai puternic si se refera la orice problema insolubila si inevitabila, exprimat altfel, se poate afirma ca ea defineste un impas intr-un rationament decurgand dintr-o logica.
Dar, termenul aporie se aplica si paradoxurilor matematice si fizice. Cele mai celebre, ramase fara rezolvare timp de secole sunt cele lansate de Zenon din Eleea (Ζήνων ὁ Ἐλεάτης [Zḗnōn ho Eleátes]) – pentru a sustine doctrina lui Parmenide, conform careia, orice evidenta a simturilor e inselatoare, iar miscarea imposibila –, precum: Pluralitatea marimilor (a), Pluralitatea numerica (b), Pluralitatea locurilor (c), Ahile si broasca testoasa (pe care n-o poate ajunge din urma), Paradoxul obrocului (daca un obroc de grau face zgomot cazand la pamant, ca si un singur bob de grau, ce zgomot face a zecea mia parte dintr-un bob?), cel al Dicotomiei sau al Sagetii care nu-si atinge niciodata tinta ramanand suspendata in zbor si multe altele asemenea...
(a) Daca pluralitatea exista, ea trebuie sa fie in acelasi timp infinit de mica si infinit de mare: infinit de mica pentru ca partile sale trebuie sa fie indivizibile si deci fara marime si infinit de mare, pentru ca orice parte va fi separata una de alta prin alta, o a treia, ultima de prima si de a doua de o a patra si o a cincea s.a.m.d. la infinit.
(b) Daca pluralitatea exista, ea trebuie sa fie in acelasi timp finita si infinita ca numar: numeric finita, deoarece sunt exact atatea lucruri cate sunt, nici mai mult nici mai putin, si numeric infinita, deoarece doua lucruri sunt separate de un al treilea, iar acesta de primul de un al patrulea si de al doilea, de un al cincilea si asa pana la infinit.
(c) Daca tot ce este, este intr-un loc, acest loc trebuie sa se gaseasca in alt loc, si asa mai departe la infinit.
Dragomir Costineanu
(prof. dr. univ.)
Dacă dorești să iți exprimi părerea despre acest produs poți adăuga un review.
Scrie un review
Produse similare
Dezmugurire
Vara trecatoare. Antologie de haiku, tanka si haibun - D. Dumitru Ifrim
Calea Horegului - D. Dumitru Ifrim
Camera randunelelor albastre - Clelia Ifrim
Marea eliberare
Dintr-un caiet de facut avioane
garderoba de aripi
Alea jacta est - Costel Macovei
Orasul tatuat
E inca timp de zaruri in gutuie
