Emotia intalnirii cu poeziile postume ale marelui Eminescu
Alex. Stefanescu revine la textul eminescian, inarmat cu cele mai fine instrumente de analiza si entuziasmat de frumusetea pura a acestuia.
La o noua lectura: postumele este un amplu volum de comentarii critice, dedicat de criticul literar si scriitorul Alex. Stefanescu poeziilor eminesciene publicate dupa trecerea in nefiinta a poetului. Acesta a fost precedat de volumul La o noua lectura: antumele si reprezinta un nou punct de referinta in calatoria de redescoperire a textelor eminesciene. Spre deosebire de poeziile antume, luate in considerare in totalitatea lor, postumele au devenit obiect de studiu in marea lor majoritate. Nu toate, pentru ca unele sunt ramasite ale incercarilor poetului sau opere abandonate de autor dupa ce a preluat din ele idei, imagini sau versuri intregi pentru construirea altor poezii.
Alex. Stefanescu ramane tributar aceleiasi dorinte de a prezenta opera poetica eminesciana intr-o lumina actuala si intr-un stil accesibil. Totul cu scopul declarat de a inlesni apropierea dintre tinerii de astazi si versurile create de un spirit unic in a doua jumatate a secolului al XIX-lea.
Un bun cunoscator al limbii romane, Alex. Stefanescu nu isi poate retine admiratia fata de nivelul de cunoastere la care ajunsese Mihai Eminescu. La o varsta reprezentand jumatate din varsta criticului, poetul stia mai multe cuvinte romanesti. Dar, din toate cele aproximativ 200.000 de cuvinte pe care le utiliza in articolele de ziar si in traducerile sale, folosea in poezie numai 700-800. Cum au ajuns poeziile create prin impletirea unor cuvinte de baza, de larga circulatie, intelese de toti vorbitorii de limba romana, la gradul de profunzime care ne uimeste astazi? Cheia se afla in modalitatea ingenioasa de combinare a acestora, care a avut ca rezultat „o poezie de o neasemuita frumusete”.
Tot in acest volum, la Addenda, cititorii vor regasi reproduse integral poeziile analizate.
„Parca devenea zeu cand scria. Mai mult decat orice, ma mira faptul ca Eminescu a existat.” - Alex. Stefanescu
Alex. Stefanescu este critic si istoric literar, prozator, dramaturg, publicist si realizator de emisiuni TV.S-a nascut la 6 noiembrie 1947 in Lugoj. Incepand din 1990, a fost redactor al revistei „Romania literara” si redactor-sef in perioada 1995-2010. A scris mii de articole si douazeci de carti, dintre care a avut un mare ecou „Istoria literaturii romane contemporane. 1941-2000”, aparuta in 2005 (Premiul Uniunii Scriitorilor, Premiul Academiei). Volumele „Jurnal secret” (2009) si „Barbat adormit in fotoliu” (2010) s-au epuizat din librarii si au fost reeditate la cererea publicului.Emisiunea „Un metru cub de cultura”, difuzata de Realitatea TV, i-a adus Premiul APTR pentru talk-show-uri in anul 2004, iar alta emisiune, realizata pentru TVR Cultural, „Istoria literaturii romane contemporane povestita de Alex. Stefanescu”, a fost distinsa cu Premiul APTR pentru emisiuni culturale in anul 2008.In 2009 a publicat o carte despre doua sute cincizeci de carti proaste, „Cum te poti rata ca scriitor”. Tot in 2009, a inceput sa realizeze si o emisiune TV pe aceasta tema, „Tichia de margaritar”. A urmat, intre 2011 si 2013, emisiunea „Iluminatul public”, consacrata celor mai bune carti aparute dupa 1989. Un succes remarcabil are volumul „Convorbiri cu Alex. Stefanescu”, realizat de Ioana Revnic si publicat in 2013 la Editura ALL.www.alexstefanescu.ro
Emotia intalnirii cu poeziile postume ale marelui Eminescu
Alex. Stefanescu revine la textul eminescian, inarmat cu cele mai fine instrumente de analiza si entuziasmat de frumusetea pura a acestuia.
La o noua lectura: postumele este un amplu volum de comentarii critice, dedicat de criticul literar si scriitorul Alex. Stefanescu poeziilor eminesciene publicate dupa trecerea in nefiinta a poetului. Acesta a fost precedat de volumul La o noua lectura: antumele si reprezinta un nou punct de referinta in calatoria de redescoperire a textelor eminesciene. Spre deosebire de poeziile antume, luate in considerare in totalitatea lor, postumele au devenit obiect de studiu in marea lor majoritate. Nu toate, pentru ca unele sunt ramasite ale incercarilor poetului sau opere abandonate de autor dupa ce a preluat din ele idei, imagini sau versuri intregi pentru construirea altor poezii.
Alex. Stefanescu ramane tributar aceleiasi dorinte de a prezenta opera poetica eminesciana intr-o lumina actuala si intr-un stil accesibil. Totul cu scopul declarat de a inlesni apropierea dintre tinerii de astazi si versurile create de un spirit unic in a doua jumatate a secolului al XIX-lea.
Un bun cunoscator al limbii romane, Alex. Stefanescu nu isi poate retine admiratia fata de nivelul de cunoastere la care ajunsese Mihai Eminescu. La o varsta reprezentand jumatate din varsta criticului, poetul stia mai multe cuvinte romanesti. Dar, din toate cele aproximativ 200.000 de cuvinte pe care le utiliza in articolele de ziar si in traducerile sale, folosea in poezie numai 700-800. Cum au ajuns poeziile create prin impletirea unor cuvinte de baza, de larga circulatie, intelese de toti vorbitorii de limba romana, la gradul de profunzime care ne uimeste astazi? Cheia se afla in modalitatea ingenioasa de combinare a acestora, care a avut ca rezultat „o poezie de o neasemuita frumusete”.
Tot in acest volum, la Addenda, cititorii vor regasi reproduse integral poeziile analizate.
„Parca devenea zeu cand scria. Mai mult decat orice, ma mira faptul ca Eminescu a existat.” - Alex. Stefanescu
www.editurauniversitara.ro