Propuneri manuscrise: info@editurauniversitara.ro: 0745 204 115

Urmarire comenzi Persoane fizice / Vanzari: 0745 200 718 / 0745 200 357 / Comenzi Persoane juridice: 0721 722 783

Acasă /
Timp liber /
Poezie /
Catharsis - Paula Barsan

Catharsis - Paula Barsan

Name: Catharsis - Paula Barsan
Brand: Editura Universitara
SKU: 9786062815080
Price: 21.00 RON
Availability: InStock

~~30,00 Lei~~ 21,00 Lei

ISBN: 978-606-28-1508-0

DOI: 10.5682/9786062815080

Anul publicării: 2022

Editia: I

Pagini: 204

Editura: Editura Universitara

Autor: Paula Barsan

Stoc limitat

Limita stoc

Adauga in cos

Cod Produs: 9786062815080 Ai nevoie de ajutor? 0745 200 718 / 0745 200 357

Adauga la Favorite

Ai strop de nemurire in nasterea mea.
Ascunde-mi linistea in poala
Sa-mi torc stelele toptan.
Curcubeu te cuvant, cu palmele-ti lumina
Prin vene te-alint zdrentuit.
Petice-n blug nori-ti curg.

Exista in poezia Paulei Barsan o permanenta decojire de cuvinte, de adancire a sensului prin slefuire, prin innobilare (...) ordonandu-le apoi in spirala de lumina, demers poetic intalnit si in volumele anterioare.
Paula Barsan creste pe o dimensiune a unui lirism neomodernist, inundat de elan tineresc, de vitalitatea creatiei prin cuvant, izvorand zambete, decojind realitatea pentru a-i descoperi esentele tari, iata un mod de facere a poeziei ca purificare prin scris, un catharsis revenit in forta, dupa experimentul poeziei de notatie, dupa avalansa cotidianului, a notatiei fruste, directe, inoperabile.

Elena Netcu

Catharsis
Descarca

PAULA BARSAN

Confesiune pe trepte de lumina in volumul Catharsis, de Elena Netcu / 15

1. Declaratie de dragoste / 22
2. Centurian / 23
3. Paradox / 24
4. Craita / 25
5. Sacrosanct / 26
6. Atemporal / 27
7. Teurg / 28
8. Candori / 29
9. Cosmogonie / 30
10. Avangarda / 31
11. De maine / 32
12. Inaltarea / 33
13. Amurg decantat / 34
14. Limite / 35
15. Triumf / 36
16. Condamnati / 37
17. Cancelaria minutei / 38
18. Catharsis / 39
19. Iubirea ucide, nu moare / 40
20. Insomnia / 41
21. Elle / 42
22. Capcana / 43
23. Crepuscul / 44
24. Efervescent / 45
25. Incandescenta / 46
26. Indiscretie / 47
27. Busola / 48
28. Electric / 49
29. Cavalcada secundei / 50
30. S.O.S. / 51
31. Raspuns / 52
32. Fructul oprit / 53
33. Sentimental / 54
34. Apoteotic / 55
35. Youth / 56
36. Retro / 57
37. Cinematic / 58
38. Floare de cosmos / 59
39. Metamorfoza / 60
40. Nefericirea / 61
41. Casmir / 62
42. Arta / 63
43. Ocheada / 64
44. Introspectie / 65
45. Vesnicia / 66
46. Radianta / 67
47. Cadrilater / 68
48. Alpin / 69
49. Sipot / 70
50. Allure / 71
51. Tarzia primavara / 72
52. Shine / 73
53. Eden / 74
54. Extaz / 75
55. Sagrada Familia / 76
56. Ezitare / 77
57. Obsesia / 78
58. Algoritm / 79
59. Caisa / 80
60. Imaculare / 81
61. Baletistica / 82
62. Masuram / 83
63. Februarie / 84
64. Licar / 85
65. Mat / 86
66. Poveste in flacari / 87
67. Siesta / 88
68. Rafala / 89
69. Nori Negri / 90
70. Talc / 91
71. Abis / 92
72. Anodizare / 93
73. Raport de caz / 94
74. Capriciu / 95
75. Fara fard / 96
76. Generator / 97
77. Dedublare / 98
78. Crochiu / 99
79. Reflux / 100
80. Indraznire / 101
81. Ciel / 102
82. Certitudine / 103
83. Joia Mare / 104
84. Genialitate / 105
85. Sprint / 106
86. Razboi / 107
87. Anodizati anii / 108
88. Atelierul foto / 109
89. Iremediabil / 110
90. Inseparabili / 111
91.Analiza economico‑financiara / 112
92. Looping / 113
93. Evidenta / 114
94. Mai in calendar / 115
95. Ocolul 360 / 116
96. Fuga / 117
97. Interogatoriu / 118
98. Neconventional / 119
99. Copti / 120
100. Stelar / 121
101. Nautic / 122
102.Vitriolet / 123
103. Rostitul rost / 124
104. Cronos / 125
105. Prozodie / 126
106. Vara / 127
107. Mesaj / 128
108. Trufia / 129
109. Rugina / 130
110. Fiori / 131
111. Tristetea / 132
112. Sonet / 133
113. Papile / 134
114. Eva / 135
115. Duminica / 136
116. Infinitul / 137
117. Felie din mine / 138
118. Holograma / 139
119. Lacat / 140
120. Escape / 141
121. Doar al infinit / 142
122. Iertarea / 143
123. Innodam / 144
124. Inocenta / 145
125. Tacerea ta / 146
126. Stampa / 147
127. Exist / 148
128. Scriptul Penitentei / 149
129. Verosimilul verde / 150
130. Imperiu de viata / 151
131. Ploaia fantanii / 152
132. Vacanta la Roma / 153
133. Capela Sixtina / 154
134. Cumintenia pamantului / 155
135. Paradis / 156
136. Turnir / 157
137. Intrebare / 158
138. Apusul / 159
139. Galben / 160
140. Incifrare / 161
141. Trifoi / 162
142. Vesnicii / 163
143. Varste / 164
144. Sinceritate / 165
145. Inmuguriri / 166
146. Chromatique / 167
147. Mulaj / 168
148. Acustica / 169
149. Amin / 170
150. Gestual / 171
151. Ordonanta / 172
152. Est‑Vest / 173
153. 26 April / 174
154. Sedus / 175
154. Fecund / 176
155. Spatialitate / 177
156. Vecernia / 178
157. Secunda / 179
158. Energia / 180
159. Lumanare / 181
160. Estompare / 182
161. Acatist / 183
162. Amurg incoltit / 184
163. Pulsatil / 185
164. Zdrentuit / 186
165. Anatema / 187
167. Banal / 188
168. Attitude / 189
169. Enigma / 190
170. Metafizica / 191
171. Crenel / 192
172. Dezmeticire / 193
173. Furia / 194
174. Unda / 195
175. Frontiere / 196
176. Albastru / 197
177. Ironica / 198
178. Teatral / 199
179. Destin / 200
180. Acceptare / 201
181. Indemn / 202

Katharsis - o categorie fundamentala a esteticii

sau efectele poetice ale vointei de a exprima inexprimabilul *

*Paula BARSAN, CATHARSIS, Editura Universitara, Bucuresti, 2022

Petre ISACHI

Motto:
„Locul nostru e undeva intre fiinta si non-fiinta,
intre doua fictiuni” (Emil Cioran)

Estetic vorbimd, Paula Barsan este in volumul Catharsis, o poeta dadaisto-suprarealista, care viseaza sa exprime inexprimabilul, desi intuieste lipsa cuvantului potrivit – cel capabil sa-i figureze gandul inexprimabil -, incat isi asuma permanent riscul de a se surprinde, din lipsa de cuvinte, mai prejos de sine insasi. Ma intreb daca in raport cu vocabularul, cu duhul unei limbi, cu stilul, nu cumva suntem permanent mai prejos de noi insine, desi limbajul nu trebuie interpretat ca materie/ substanta a operei literare, ci ca model al ei, structurat lingvistic. Autoarea traieste, poetic vorbind, programat impotriva dogmelor estetice, iubeste neconditionat nihilismul poetic, dar vrea, in acelasi timp, sa revele adevaruri si valori absolute, incat alege, in ultima instanta, ca solutie, o noua ordine a poeticului, care sa-i asigure o deplina desfasurare a (i)rationalului existential. Nonconformista scriitoare ar fi fost primita cu incantare, la Cabaretul Voltaire, pentru poetica juxtapunerilor imprevizibile de cuvinte, pentru iluzia eliberarii poieticii si poeticii de sub controlul ratiunii estetice si a recurentei curentelor literare, pentru vointa de a acorda cuvantului o libertate urmuziana, si mai ales, pentru desprinderea katharsis-ului (gr.– purificare) de sub autoritatea poeticii aristotelice. In spiritul improvizatiei dadaiste si a antipoeticii Dada, poeta bacauana ii continua pe futuristi/ letristi si pe suprarealisti, implicand in scriitura dupa necesitati compozitionale, hazardul, inocenta verbala, o anume mecanica stilistica/ semiotica, tendinta de neantizare a poeziei, ermetismul mallarmean, o aleatorie dezordine a spiritului etc. Totul, se pare, spre a demonstra desuetudinea si vanitatea actului poetic traditional, in asa fel, incat „noul poem” – poeta pare bantuita de stereotipia noului - sa nu mai aminteasca de clasicism, romantism, baroc, expresionism etc. sau de alte intentii estetice de poematizare folosite de predecesori, desi vorba genialului Eminescu: „toate-s vechi si noua toate”.
Asta nu inseamna ca noul val, reprezentat in cazul de fata de Paula Barsan, nu poate sa retopeasca un alter Ego poetic, aparent nou, si sa-l situeze „intre fiinta si non-fiinta, intre doua fictiuni”, cum ar spune incantat Cioran:
       „Precursor e sufletul meu/ Prin zambetul tau incoltit,/ Abia aprins./ Lucesti o alga departe/ In crud senin/ Aduni oaza de visuri,/ Stanci racoroase surprind./ Din valuri ridate, reci uneori,/ Topesti un ego.”(Avangarda);
       „Sentinta privirii/ Divide si timpul trecut./ Cheama pleoapa trezita/ Cucerind ovala chemare, spre arcuita,/ Codex pe timp.” (Cosmogonie); „Ce trist poem/ M-ai inaltat cer/ Mister chem,/ Topita de el.” (Lumanare).
Poetica neoavangardisa a Paulei Barsan isi propune sa reprezinte, sa configureze prin cuvant, semn, metafora plasticizanta/ revelatorie, simbol, mit, o (i)realitate in deriva, incoerenta, haotica, plutitoare, policromatica si polifonica. Desigur, nu reflectarea acestei realitati, o intereseaza, ci sublimarea ei prin inanitatea sonora a cuvintelor. Se stie, cuvantul nu cuprinde, nu poate cuprinde realul pe care-l pretinde. Cum toate cuvintele au aceeasi lipsa esentiala de sens, o comunicare autentica/ totala cu Celalalt, cu Lumea, cu tine insuti este imposibila. Insinuarea tragicului - si, simultan, a celorlalte categorii estetice: poetic, frumos, urat, absurd, comic, magic, fantastic etc. - este fatala si implica imanenta katharsisului. In acest sens, titlul volumului, Catharsis, este ingenios, elocvent si aristotelic ales. Sugereaza si argumenteaza faptul ca esteticienii contemporani au extins sfera katharsisului la intregul domeniu al Artelor, in totalitatea formelor ei (nu numai la tragedie, cum era comentat in Poetica aristotelica), considerandu-l ca pe o categorie generala a esteticii. Acum, in postmodenitate, cand catharsisul, categorie generala a esteticii, este omniprezent, se reconfirma cu adevarat, punctul de vedere a lui Lessing. Conceptul „katharsis” folosit de Aristotel, in polemica sa cu Platon, in celebra Poetica – starnind mila si frica savarseste purificarea caracteristica unor asemenea emotii - este redefinit de Lessing in Dramaturgia Hamburgica si vazut ca „o transformare a pasiunilor in inclinari virtuoase”. Asadar, sa cautam sa ne patrundem fie de „purificarea”, fie de posibilele „inclinari virtuoase” ale cartii, pe care le vom sugera citand, la intamplare, poemele de la p. 24 si p. 25, spre a remarca cum in lumea noastra polifonica, totul comunica si se comunica:
   „Cochilie, melc de tacere/ Tentacole mangaie timpul apus/ Ridica oglinzi in ruga prin raze de lumina,/ Invie zambete suspecte/ Suspendate andin/ Prin vitralii de cer./ Heruvimi alungati in burgheza culoare/ De lacrima si apasare lacustra,/ Peste carnale tentatii plecati./ Preiau voluptoasa putere, o vor si o duc/ Spre penitenta-n divin./ Raman crucificati in priviri pe destin.” (Paradox); „Lasa-ma vis in nori./ Curs din cerul privirii/ Uitat negativ./ Crepuscul cu ochii fierbinti/ Ajustezi frontiere,/ Din calea ta am fugit ca nebuna,/ Asteptand sa invingi orange,/ Ziua.”(Craita)
Preferinta poetei pentru versul liber si pentru versul alb o ajuta poietic si poetic, in tomografierea suprarealului, adica a unor multiple stari subliminare, inefabile, a unor jocuri aparent dezinteresate ale gandirii poetice, dar si ale misteriosului somn existential, ale inconstientului, oniricului, increatului, intr-o aleatorie insumare a celor mai neasteptate antinomii, mai precis, o insumare a imanentelor ce configureaza un act viu de interlocutie ce ne confirma eliberarea autoarei de bacovianism, eminescianism, arghezianism, voiculescianism etc.:
   „Mi-e teama sa nu duc in vulgar somn/ Visul tau,/ Mi-e bine in el./ Sper la minuta inoportun luata la tranta,/ Aikido cuvanta in soarta/ Un secundar.” (Centurian); „Dorurile mele zvacnesc solitare/ Striga si cheama franjuri de vara./ Genunchi incoltiti in sarutul tacerii/ De mai multa caldura,/ Asimptota te cheama,/ Distanta sa-i fii.” (Limite); „Curgi infinitul./ Rasari revarsand valuri/ De fierbinti neputinti./ Freamat in sunet pe clapa/ Cu falangele-ti ganduri,/ Strapungi baletand soapta/ Spre ciobul de suflet ramas.” (Vitriolet)
Suprarealul transfigurat de Paula Barsan il descoperim definit si de Michael Carrouges. El nu se confunda cu irealui, ci „este sinteza vie a realului si a irealului, a imediatului si a virtualului, a banalului si a fantasticului”. Particularitatea poeticii vol. Catharsis (interferenta unor contradictii aparent ireductibile: subiectiv si obiectiv; real – fictional, fiinta – nonfiinta, vazut - nevazut etc.) o regasim si in volumele publicate la Editura Letras: Entropia, Aspiratie, Sui-Generis etc. si consta intr-o continua corelatie baudelaireana intre poli, intre contrarii, urmand principiul corespondentelor si al unor posibile analogii universale. Citez din vol. Entropia, dar si din Catharsis, rugandu-l pe cititor, sa observe beneficele confluente estetice, cu poetica tacerii blagiene, dar si cu poetica lumini:
   „Va daruiesc o biserica / A faptelor voastre./ A zambetelor desavarsite/ Si mute./ Vii, dar zglobii, in adanc./ Nu o nefericire in dragoste./ Prea multi o au./ Gold, ca un card,/ Fara pin/ Si inca zburda vocal,/ Aproape-n zadar, odalisce plecate,/ Dupa o sansa nemuta de vid”. (Tacere); „Peste inimi de sticla/ Culisele emotiei/ Suspenda distante./ Ard malurile./ In zboruri te numeri/ Ridici obloanele neputintei,/ Duel de lumina, Capat vesniciei,/ Fii.” (Zdrentuit)
Oricarei conventii estetice stabilite prin traditie, poeta P. B. ii prefera jocul dezinteresat al gandirii poetice, care cultiva toate formele libertatii subversive la adresa constiintei comune si a legilor sale, incat eul devine echivalent cu vointa de a cuprinde Totalitatea – trasatura romantica. Aceasta presupune, pe de o parte o negatie a sinelui, a originalitatii personale, iar pe de alta parte o proiectie a eului, in infinitul imaginarului – dupa A. Breton, ceea ce tinde sa devina real:
   „Neambalate fondante plutesc,/ Baloane de soare ce-si luau culoare/ Din ale tale patru sertare,/ Acum aflate-n scanare./ Le este citita emotia de stea/ Rasuflarea de dor, acordul la zbor,/ Daruite chemari de carlinga./ Simulacrul l-am atins cu penita/ Defiland un ecou.” (Efervescent); „Zorii strapung inocenta nomada,/ Catuse sfaramand peste pleoape de cer,/ Le sufla indrazneala in floare de cosmos/ viscerala chemare inalta rasaritul pe clapa,/ O ploaie molipsitoare-n atingeri de inimi,/ Spice de roua deasa in lujer, aprind euforici sori,/ Tanjind nemarginirea sudata de soapta/ Netrambitat e visul de ieri.” (Cavalcada secundei)
Poezia Paulei, conceputa in cea mai pura viziune bretoniana, sugereaza o mare putere dezintegratoare. Autoarea recurge la sugestii abisale, la o noologie subliminala, la spargerea tiparelor limbii, sintaxei poetice, la o permanenta recreare a limbajului si a ordinii retoricii/ poeticului, la o recreare a unui imaginar plenar, cosmogonic, la o revelare a efectelor comucationale ale hazardului, evitand cu intentie, formele sclerozate, institutionalizate, ale doctrinelor poetice anterioare. Cititorul va fi observat deja, ca imaginarul este radical „altceva”,desprins de sub paradigma poetica nichitiana, din „Necuvintele”, din „Noduri si semne”, „11 Elegii” sau cea a lui Ion Barbu, din „Joc secund”:
„Contagioasa, nevralgica, ascutita in noapte/ Calda versatilitate./ Cereai salvare pedaland uimirea./ Dirijai scanteia vesniciei de dimineata./ Roua curbata-n trezire,/ Fragilitate convexa spre dureroasa/ Vindecata de-un astru,/ E trecerea noastra.” (S. O. S.); „Un brat spre nemarginire/ Cheama atingeri de cer./ Fosneste secunda/ Paienjenind, aurul curge din cer./ Leg steaua de mare la Carul Mare,/Zburdam cu el.” (Frontiere)
Katharsis-ul, categorie fundamentala a esteticii (post)moderne, omniprezent in scriitira, confirma epifania unui discurs poetic deloc arbitrar, cum pare la o privire superficiala, in care poeticul - categorie estetica predominanta, aflata in conexiune muzical-simfonica cu tragicul, absurdul, comicul, frumosul, uratul etc. - este ireductibil la faptul literar transfigurat sub absenta coincidentei sale cu o anume realitate/ real. In spiritul unui (neo)suprarealim pe care poeta il propune cititorului, scriitura ne ofera o haotica revelare ale trairilor interioare, intr-o simfonie poetico-tragica a destinului omului aflat in razboi cu sine insusi, intr-o scriitura atipica, inconfundabila, ce-si poarta orizontul spatial si temporal specific ei, doar in ea insasi, desi poezia nu este doar un act solipsist.
„Catharsis”, desi este o opera de arta neoavangardista – cu radacini in futurism, dadaism, suprarealism, expresionism, letrism - , transfigureaza trairi existentiale in sine si pentru sine, intr-o configuratie de cosmoid, cum ar spune filosoful Lucian Blaga.
Numai o asemenea configuratie – in sine si pentru sine, de „cosmoid” - justifica versurile selectate pe coperta a IV-a, de Elena Netcu, prefatatoarea volumului: „Ai strop de nemurire in nasterea mea/ Ascunde-mi linistea in poala/ Sa-mi torc stelele toptan./ Curcubeu te cuvant, cu palmele-ti lumina/ Prin vene te-alint zdrentuit/ Petice-n blug nori-ti curg.” Ecce Homo – 2023! Singurul sau element de noutate comparat cu omul cristic: blugii cu multe, multe goluri „zdrentuite”... Nu avea dreptate Aristotel, cand sustinea ca „Poezia este mai filosofica si mai nobila decat Istoria”? Sa nu uitam: natura/ istoria care doreste si perpetueaza discordia, starea conflictuala, razboiul „fiecaruia impotriva tuturor”, este cea care-i ofera poetului, absolut necesarul haos. Se stie, fara etern-prealabilul haos nu exista poezia/ creatia. Sa ne amintim cum si de unde incepe Facerea lumii. Mitul genezei reconfirma poetica inceputului/ sfarsitului continuu. In opinia bietului critic, poezia este precum o femeie frumoasa. Trebuie permanent cucerita si recucerita, desi ea se afla permanent in noi insine. Cititorul, un Don Juan atemporal, un seducator sedus de existenta, se cauta in starea poetica a frumosului, tragicului pe sine insusi. Donjuanismul filosofiei, poeziei, artelor ramane indiscutabil – intreaga placere sta in schimbare; totul trebuie cucerit -, principala forta care le asigura longevitatea. Seducatoare prin excelenta, toate domeniile cunoasterii/ culturii si artelor se cer cucerite si recucerite de cititor/ receptor. Cititorul il actualizeaza pe Dante, Cantemir, Mircea Eliade etc., doar spre a se intelege pe sine.
Cititorul, iubitor de mitologie, adormit in virtual, „dincolo de tot si de toate”, gaseste, daca stie sa caute, transfigurate in poezia Paulei Barsan, toate cele patru mituri fundamentale ale Europei: Don Quijote, Don Juan, Faust si Hamlet. Ele ii configureaza si-ii perpetueaza schimbarile estetice, metamorfozele katharsisului, inefabilul scriiturii si convergenta sensurilor. Somnul cititorului (= somnabulismul existential) ii potenteaza operei, caderea in mediocritate si uitare. Nimic nu ucide, din nefericire, mai repede si mai sigur, Poezia, decat geniul mediocritatii. Un pericol de care nu se poate salva decat scriitorul insusi. Este cu adevarat cea mai mare victorie a poetei bacauane, Paula Barsan: evitarea caderii in epigonism, astazi la moda in lirica contemporana. Sa fi intervenit cumva inteligenta artificiala in artele poetice ale scriitorilor? Prea seamana intre ele paradigmele poetice! Cele de la Paris, cu cele de Timisoara, cu cele de la Suceava sau din Toronto etc... Dronele, avioanele, tancurile sunt totusi, inconfundabile..., doar soldatii seamana. „Poetul ca si soldatul...”, credea Nichita.

26 august 2023, Bacau                       Petre ISACHI

Daca doresti sa iti exprimi parerea despre acest produs poti adauga un review.

~~14,00 Lei~~ 13,02 Lei

detalii

-7%

Orasul tatuat

~~15,00 Lei~~ 13,95 Lei

detalii

Suport clienti Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00

0745 200 718 0745 200 357 comenzi@editurauniversitara.ro