Editura Universitara Antropogeografie - O abordare diacronica

26,98 Lei

ISBN: 978-606-591-128-4

Anul publicării: 2011

Editia: II

Pagini: 240

Editura: Editura Universitara

Autor: Ion Nicolae

In stoc
Limita stoc
- +
Adauga in cos
Cod Produs: 9786065911284 Ai nevoie de ajutor? 0745 200 718 / 0745 200 357
Adauga la Favorite Cere informatii
  • Descriere
  • Download (1)
  • Autori
  • Cuprins
  • Cuvant inainte
  • Unde se gaseste
  • Review-uri (0)
Geografia umana (sau cu un termen mai potrivit – antropogeografia) studiaza - in context spatial – grupurile umane cu activitatile si structurile acestora (economice, sociale, culturale si politice) evidentiind in acelasi timp si modalitatile in care oamenii interactioneaza cu mediul natural.
Patternul grupurilor umane (modul de distribuire/raspandire al acestora) abordat in mod clasic de geografia populatiei si asezarilor poate fi mai bine si mai corect inteles acordand atentie:
- modului in care oamenii isi asigura cele necesare traiului si vietii in general (domeniu al geografiei economice);
- valorilor culturale si sociale, organizarii grupurilor (domeniu al geografiei culturale si al geografiei sociale)
- concentrarilor in orase si arii metropolitane (domeniu /obiect al geografiei urbane);
- organizarii lor politice de la nivelul celor mai mici asezari la marile imperii si formatiuni politice suprastatale ( obiect al geografiei politice);
- starii de sanatate, bolilor ce afecteaza grupurile umane (geografia medicala);
- evolutiei distributiei spatiale (a pattern-ului) (domeniu al geografiei istorice).
  • Antropogeografie - O abordare diacronica

    Descarca

ION NICOLAE
Conf. univ. dr. , a absolvit Facultatea de Geologie – Geografie in anul 1968.
Cadru didactic in Universitatea din Bucuresti din 1969.
Doctor in Geografie ("summa cum laudae") in 1999.
Autor a peste 30 de volume, singur si in colaborare, intre care se detasează "Enciclopedia Statelor Lumii" (prima editie 1975, ultima, a X-a, in anul 2005), volumele de geografie regionala privitoare la continentele lumii: Enciclopedia Europei (trei editii, ultima în 2005), Enciclopedia Asiei, Enciclopedia Australiei si Oceaniei, (doua editii), Enciclopedia Africii, Enciclopedia Americilor si lucrarile dedicate elementelor exceptionale prezente la suprafata Terrei inclusiv prima lucrare romaneasca despre cele peste 800 de obiective incluse in patrimoniul mondial UNESCO (2005).

PARTEA I. GEOGRAFIA UMANA/ANTROPOGEOGRAFIA. DEFINITIE. NEVOIA DE GEOGRAFIE UMANA. PRIMELE ELEMENTE DE GEOGRAFIE UMANA (antichitatea greaca si latina/romana si evul mediu) / 9
1.1. Introducere / 10
1.2. Definitie. Domeniu, termeni folositi pentru a desemna studiul geografic al societatii / 11
1.3. Aparitia preocuparilor de geografie umana (antichitatea elena) / 24
1.4. Geografia umana in Evul Mediu / 41

PARTEA A II-A. EXPANSIUNEA EUROPEANA (Marile Descoperiri Geografice) si GEOGRAFIA UMANA. CONSOLIDAREA TEORIEI GEOGRAFICE (Im. KANT, Al. Von HUMBOLDT, C. RITTER) / 55
2.1. Marile Descoperiri Geografice – perioada revolutionara in istoria si geografia omenirii / 56
2.2. Valorizarea si dezvoltarea teoriei geografice antice / 62
2.3. Immanuel Kant practician si teoretician al geografiei / 72
2.4. Alexander von Humboldt si Carl Ritter fondatorii geografiei moderne / 85

PARTEA A III-A. GEOGRAFIA UMANA/ANTROPOGEOGRAFIA SI PARINTII EI FONDATORI – Fr.RATZEL si P.VIDAL de la BLACHE. CURENTE MAJORE ALE GEOGRAFIEI UMANE. CRIZA DIN GEOGRAFIE/ ANTROPOGEOGRAFIE (anii 1940-1950) / 113
3.1. Consolidarea geografiei moderne / 114
3.2. Doi geografi (antropogeografi) „uitati” (Elisée Reclus si Piotr Kropotkin) / 118
3.3. Charles Darwin revolutioneaza stiinta geografica / 123
3.4. Friedrich Ratzel – fondator al antropogeografiei moderne. Determinismul in geografia umana / 127
3.5. Directia regionala in antropogeografie. Paul Vidal de la Blache si scoala franceza de geografie umana / 146
3.6. Relatiile dintre societate si mediul inconjurator – tema perena a geografiei / 156
3.7. Concluzii privind etapa antropogeografiei/geografiei umane clasice / 160

PARTEA A IV-A GEOGRAFIA UMANA POSTBELICA. REVOLUTIA CANTITATIVA (NOUA GEOGRAFIE) – REALIZARI. MODELE PRINCIPALE UTILIZATE (W.CHRISTALLER, T.HÄGERSTRAND s.a.). “NOILE GEOGRAFII” (Geografia radicala, geografia comportamentala, geografia feminista s.a.) / 169
4.1. Revolutia cantitativa in Geografia umana / 170
4.2. Geografia umana in ultimele trei decenii / 196

PARTEA A V-A . GEOGRAFIA UMANA/ANTROPOGEOGRAFIA IN ROMANIA. REPERE GENERALE / 211
5.1. Inceputurile geografiei romanesti. Aspecte antropogeografice/ 212
5.2. Scoala geografica romaneasca (valente antropogeografice) / 215
5.3. Dezvoltarea antropogeografiei romanesti / 220
5.4. Antropogeografia romaneasca in perioada comunista / 225
5.5. Antropogeografia romaneasca in ultimele doua decenii (repere orientative) / 232

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA / 237

Geografia umana (sau cu un termen mai potrivit – antropogeografia) studiaza - in context spatial – grupurile umane cu activitatile si structurile acestora (economice, sociale, culturale si politice) evidentiind in acelasi timp si modalitatile in care oamenii interactioneaza cu mediul natural.
Patternul grupurilor umane (modul de distribuire/raspandire al acestora) abordat in mod clasic de geografia populatiei si asezarilor poate fi mai bine si mai corect inteles acordand atentie:
- modului in care oamenii isi asigura cele necesare traiului si vietii in general (domeniu al geografiei economice);
- valorilor culturale si sociale, organizarii grupurilor (domeniu al geografiei culturale si al geografiei sociale)
- concentrarilor in orase si arii metropolitane (domeniu /obiect al geografiei urbane);
- organizarii lor politice de la nivelul celor mai mici asezari la marile imperii si formatiuni politice suprastatale ( obiect al geografiei politice);
- starii de sanatate, bolilor ce afecteaza grupurile umane (geografia medicala);
- evolutiei distributiei spatiale (a pattern-ului) (domeniu al geografiei istorice).
Avem astfel in fata o imagine extrem de elaborata (si totusi incompleta !) a ceea ce trebuie sa studieze geografia umana. Cum s-a ajuns de la simpla descriere si reprezentare pe harta a obiectelor antropogeografice (asezari, realizari ale oamenilor „introduse” in mediul geografic care inceteaza de a mai fi privit drept unul natural s.a.) la analiza cauzelor si efectelor acestor dispuneri spatiale este o intrebare la care aflam un raspuns multumitor urmarind dezvoltarea si consolidarea pe plan teoretic si metodologic a acestei ramuri deosebit de importante si extrem de dinamice a geografiei, fapt ce va urmarit in volumul de fata.
Mai intai trebuie sa lamurim o problema numai in aparenta simpla si anume cea a numelui pe care trebuie sa-l poarte secventa majora a stiintei geografice dedicata omului/societatii in extrem de variatele sale ipostaze spatiale. Se accepta de mai toata lumea geografica in virtutea unei traditii pe cale de infiripare in geografia romaneasca postdecembrista sintagma geografie umana, nume prin care o aflam in programa de invatamant a studentilor anului I.
Vom incerca in paginile urmatoare sa aratam ca un alt termen, simplu (cu aparenta de compus) ar fi mai potrivit sub toate aspectele pentru desemnarea studiului geografic al omenirii. In conditiile pragmatismului lexical specific vremurilor noastre discutia poate parea inutila. Data fiind impetuoasa expansiune a studiilor dedicate prezentei (si actiunii) spatiale a omului/societatii - cercetarea societatii se cuprinde si in “portofoliul”altor stiinte – este insa nevoie de un termen care sa nu lase locul unor confuzii sau interpretari eronate.
(Antropo)geografii se deosebesc de ceilalti specialisti prin intrebarile majore pe care si le pun in legatura cu societatea. Astfel, dupa ce au identificat si localizat fenomenele si obiectele geografice in cauza (raspunzand la prima intrebare a geografiei - unde ?) ei cauta sa inteleaga cum? si de ce ? acele structuri si activitati umane (observate si cartografiate, de cele mai multe ori) s-au dezvoltat, in modalitatile concrete observate, in anumite locuri si nu in altele.
Pentru a raspunde satisfacator si credibil (inclusiv in ochii altora) geografia (antropogeografia) trebuie sa-si depaseasca propria conditie “clasica”; cateva modele ne sunt oferite de David Harvey (1973;1989/2002), Edward W. Soja (1989;2003), Derek Gregory (1978), Anne Buttimer (1993), geografi care prin lucrarile lor, au contribuit la penetrarea cu succes a geografiei in cercul dezbaterilor stiintifice privind modalitatile de interpretare / explicare ale societatii moderne.
Aceasta insertie a geografilor si geografiei in lumea contemporana face cu atat mai stringenta dezbaterea pe marginea titulaturii, a numelui purtat de domeniul pe care-l servim (spatialitatea sociala) si indirect a numelui cu care ne legitimam in fata celorlalti cercetatori (inclusiv a colegilor ce studiaza aspectele fizice si biologice ale invelisului terestru).
Studiul aspectelor spatiale/teritoriale al omului/societatii si in principal analiza relatiilor societatii cu mediul inconjurator, s-a conturat in a doua jumatate a sec.19 ca un „corp aparte in geografie ca stiinta”4, conferindu-i-se de-a lungul timpului mai multe denumiri, cea mai veche (si pentru care vom milita in paginile ce urmeaza) fiind antropogeografia. Prin exagerarea „contributiei” unuia dintre termenii raportului mediu-societate la conturarea specificului unui teritoriu (spatiu, areal, zona s.a.) s-a ajuns pe de o parte la determinismul natural (sau geografic, cum este cunoscut indeobste) iar pe de alta parte la determinismul social, cu varianta sa benigna, posibilismul (un determinism natural mai nuantat).
Termenul antropogeografie apare in literatura germana intr-o enciclopedie generala, editata in 1842, in contextul prezentarii articolului Erde (pamant). Autorul – azi uitat - al acestui text si propunatorul termenului atat de folosit o mare bucata de timp, Ludwig Friedrich Kämtz, a fost fara indoiala sub puternica impresie a extraordinarei lucrari din epoca, Erdkunde a lui Carl Ritter, lucrare in care omul si actiunile sale erau bine reliefate (vom prezenta mai departe, in partea a II-a, meritele lui C.Ritter in fundamentarea geografiei moderne). Astfel ca unii cercetatori considera ca intemeietorul – de facto – al antropogeografiei este C.Ritter si nu Fr.Ratzel. Parerea noastra este ca, desi avem acest precedent lingvistic, meritul intronarii, impunerii antropogeografiei ca ramura distincta a geografiei ii revine lui Friedrich Ratzel.

www.editurauniversitara.ro

Scrie un review


Review-ul a fost trimis cu succes.

Suport clienti Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00

0745 200 718 0745 200 357 comenzi@editurauniversitara.ro
close

Comparare

Trebuie sa mai adaugi cel putin un produs pentru a compara produse.

close

A fost adaugat la favorite!

A fost sters din favorite!