Pretabilitatea reliefului pentru cai de comunicatii si transporturi in Culoarul Prahovei - Robert Dobre

Imi aduc aminte cu multa placere de sfarsiturile de saptamana in care impreuna cu parintii mei urcam in tren si luam invariabil drumul Vaii Prahovei, fie ca aveam ca destinatie Predeal, Busteni, Sinaia sau Babele, Cota 1400, Piscul Cainelui. Si la fel de clar si cu multa placere imi aduc aminte ca abia asteptam sa ajung la Posada, sa stau cat mai ‘plecat’ in afara ferestrei, sa vad cum se indoaie trenul la curbe, sa ma feresc de crengile care loveau vagonul si sa ascult inconfundabilul zgomot metalic al rotilor. Ochii imi lacrimau din cauza vitezei trenului insa refuzam sa ma retrag in compartiment. Priveam cu uimire si respect tot peisajul care ma coplesea.

Cativa ani mai tarziu, impreuna cu prietenii descopeream inaltimile Bucegilor, insa la fel de emotionat traversam defileul de la Posada cu ai sai versanti care stateau sa cada si cu Prahova mereu involburata.

Mai tarziu, departe de Romania nu am uitat acest spatiu: cu ochii mintii incercam sa fac paralele intre traversarile alpine si Valea Prahovei pentru un studiu care se apropie de sfarsit.

Acum mi-am dat seama ca nu am cum sa fiu indiferent fata de Valea Prahovei. Am revenit de curand cu trenul in defileul de la Posada. Ochii imi lacrimau insa refuzam sa ma retrag in compartiment.

Autorul