Turismul poate fi considerat un fenomen complex, cu implicatii multiple in sectoarele economiei nationale, asupra culturii, educatiei si relatiilor internationale, fiind una dintre caracteristicile civilizatiei contemporane. Acesta a aparut si a evoluat ca o consecinta a schimbarilor de ordin politic, economic, social, cultural, tehnologic si inregistreaza, in ultimele decenii, o dinamica deosebita in cadrul economiei mondiale.
Desi in ultima suta de ani migratia populatiei spre urban a fost un fenomen continuu si au avut loc numeroase mutatii socio‑economice si culturale, multe dintre asezarile rurale si‑au pastrat frumusetea si autenticitatea. Indiferent de ce va le aduce viitorul apropiat, prin prisma noii economii, multe dintre sate isi vor adapta mereu viata rurala, formele rezidentiale – in functie de calitatea si capacitatea productiva a pamantului, de puterea si organizarea sectorului agricol, de modul cum vor sti toate guvernele sa le sustina economic si social, indiferent de orientarea lor politica.
La ora actuala trebuie recunoscut faptul ca asezarile rurale au o realitate geografica si socio‑economica complexa si graviteaza in jurul unui mediu natural generos, cu peisaje si traditii de o inegalabila frumusete si originalitate. Prin urmare, spatiul rural trebuie abordat prin prisma unei ecuatii cu multiple elemente: istorice, geografice, agrare, locuire, cultura traditionala, toate cu diverse structuri si tipologii.
Din punct de vedere turistic, satele se caracterizeaza prin transformari continue, datorate evolutiei factorilor de influenta externa (de exemplu, politica PAC) sau interna (nivelul de dezvoltare a economiei si a infrastructurii generale, standardului de viata general s.a.). Realitatea ne arata ca dispersia sau concentrarea resurselor turistice este inegala, acestea asigurand capacitatea de a determina avantajul competitiv in acest sector economic al serviciilor. O buna cunoastere la nivel local si regional a patrimoniului turistic rural permite o urmarire atenta a activitatilor turistice in raport de resursele existente, pentru a evita suprasolicitarea, degradarea acestora.
Societatea moderna a ajuns, in prezent, sa se confrunte cu o serie de probleme rezultate in urma propriei sale afirmari: poluarea mediului, urbanizarea, industrializarea, robotizarea. In aceste conditii multi citadini aspira la vacante sau weekend‑uri in zone rurale, aproape de natura; incearca sa scape de turismul de masa, de mediile puternic artificializate ale statiunilor litorale sau montane. Prin urmare, preocuparea pentru gasirea unor noi formule de vacante, a unor noi destinatii mai putin monotone si mai originale s‑a bucurat si se bucura de atentia cuvenita din partea organizatorilor de turism.
Alaturi de vacantele la mare, la munte sau pentru tratament s‑au impus, in ultimul timp, ca noi formule de concediu, sejurul in mediul rural, la ferme, sejurul in satele de vacanta, dar mai ales in satele turistice – atat ca necesitate, cat si ca ,,moda turistica”. Turismul in mediul rural nu mai este doar un paleativ pentru cei saraci si nici o curiozitate, ci o alternativa, o posibilitate de recreere departe de orasele poluate si puternic artificializate, de aglomeratia marilor hoteluri.
Acest tip de turism si toate subtipurile sale s‑au diversificat tot mai mult si s‑au extins teritorial. Nota de originalitate si de frumusete sunt date de pastrarea in timp si spatiu a unei naturi mai putin alterate, de existenta unei arhitecturi traditionale si ocupatii ancestrale, continuitate etnica, culturala si religioasa.
In ultimele decenii turismul rural a cunoscut un curs ascendent. In evolutia sa de la activitati si servicii turistice simple, la cele de astazi, mai sofisticate si moderne, acest tip de turism a beneficiat de conditii favorabile de dezvoltare. Din momentul in care multe tari europene inregistreaza performante economice tot mai bune, nivelul veniturilor, standardele de viata, timpul liber al populatiei se ridica la cote mai inalte.
Turismul rural reprezinta, de fapt, o posibilitate de valorificare a spatiului rural, prin care se pun in valoare resurse specifice, mai putin cunoscute si promovate, fara a pierde autenticitatea si identitatea culturala, arhitectura tipica, fara a „deturna” destinatia agricola a pamantului. Turismul rural si implicit agroturismul pot sa ajute la diversificarea si, deci, la stabilizarea economiei locale, la crearea unor oportunitati de afaceri si, prin acestea, la aparitia de noi locuri de munca, promovarea si dezvoltarea serviciilor, diversificarea modului de utilizare a fortei de munca, atragerea de noi investitii.
In acest context, cartea de fata, axata pe ultimele evolutii ale turismului rural, cu toate caracteristicile sale – la nivel mondial, european si national, isi aduce o modesta contributie la reliefarea tuturor oportunitatilor de valorificare a
potentialului natural si cultural a spatiului rural cu puternice valente turistice. Prin modul in care se extinde, turismul rural demonstreaza ca devine tot mai mult un fenomen cu rol major in pastrarea specificului popular national, iar prin evolutia sa viitoare, turismul rural trebuie sa devina un pilon de sprijin a tot ceea ce inseamna unitate, autenticitate si originalitate, lucru pe care au dorit sa il sustina si autorii acestei carti.
Turismul rural are meritul de a evidentia faptul ca tot ceea ce este inestimabil ca bogatie si valori din lumea satului, se impune a fi pretuit mai mult si transmis generatiilor viitoare.
Autorii