Volumul, bazat pe teza de doctorat a autoarei, are ca principal obiectiv nu o analiza comparata de conectori pragmatici in franceza si in romana, ci identificarea prealabilelor teoretice ale unei abordari contrastive a acestor marcatori discursivi.
Sunt examinate, in cautarea de ipoteze explicative si de concepte descriptive adaptate problematicii conectorilor, Teoria Pertinentei (pragmatica inferentiala – Sperber & Wilson 1986), si gramatica generativa, asa cum este ea reformulata in Chomsky 1995 (cap. 4). Cea dintai nu vizeaza decat intelegerea enuntului auzit (citit). Fara a repune in discutie postulatul de locutor-auditor ideal, cea din urma poate fi integrata direct unei gramatici de producere (gramatica frazei pe punctul de a fi enuntata/ in curs de a fi enuntata) – multumita modelizarii bottom-up a generarii sintagmelor, si a luarii in considerare explicite a dimensiunii cronologice a derivatiilor sintactice. Analiza conectorilor este foarte bine reprezentata in prima teorie, si aproape deloc, in cea de a doua. Identificarea unei interfete intre cele doua cadre teoretice nu este deci triviala, in ciuda a numeroase presupozitii teoretice comune.
Informatii conformitate produs
Anca-Marina Velicu preda lingvistica franceza, terminologie si traducere specializata la Universitatea din Bucuresti. Este membra a Centrului de Cercetare in Lingvistica Comparata si Cognitivism (CLCC) al UB, a SLE (Societas Linguistica Europaea), a REALITER si a Asociatiei Europene de Terminologie (European Association for Terminology/ Association Européenne de Terminologie, EAFT/AET).
Volumul, bazat pe teza de doctorat a autoarei, are ca principal obiectiv nu o analiza comparata de conectori pragmatici in franceza si in romana, ci identificarea prealabilelor teoretice ale unei abordari contrastive a acestor marcatori discursivi.
Sunt examinate, in cautarea de ipoteze explicative si de concepte descriptive adaptate problematicii conectorilor, Teoria Pertinentei (pragmatica inferentiala – Sperber & Wilson 1986), si gramatica generativa, asa cum este ea reformulata in Chomsky 1995 (cap. 4). Cea dintai nu vizeaza decat intelegerea enuntului auzit (citit). Fara a repune in discutie postulatul de locutor-auditor ideal, cea din urma poate fi integrata direct unei gramatici de producere (gramatica frazei pe punctul de a fi enuntata/ in curs de a fi enuntata) – multumita modelizarii bottom-up a generarii sintagmelor, si a luarii in considerare explicite a dimensiunii cronologice a derivatiilor sintactice. Analiza conectorilor este foarte bine reprezentata in prima teorie, si aproape deloc, in cea de a doua. Identificarea unei interfete intre cele doua cadre teoretice nu este deci triviala, in ciuda a numeroase presupozitii teoretice comune.