Am fost fascinat dintotdeauna de expediții și de călătorii și poate de aceea mi‑am dorit să pot și eu să merg peste mări și țări ‑ de unul singur, cu prietenii sau cu grupuri organizate – pentru a vedea cu ochii mei locurile prin care au trăit sau au trecut figuri istorice de ieri sau celebrități de azi, să vizitez catedrale și fortărețe, să admir castele, palate și catedrale medievale sau să mă bucur de peisajele pe care natura ni le‑a dăruit din plin. Am mâncat ceea ce era specific fiecărui loc în care am avut privilegiul să ajung și am ținut neapărat să intru în acele mari piețe alimentare în care vezi cu adevărat viața așa cum este, dincolo de strălucirea, uneori falsă, a traseelor turistice. M‑am întâlnit cu oameni de toate felurile și, mai mult decât orice, am vrut să aflu lucruri inedite din cultura și istoria fiecăruia. Am uitat de toate neplăcerile legate de zboruri întârziate, de hoteluri proaste, de oameni mai puțin politicoși sau de propriile mele limite și am păstrat în minte doar ceea ce a fost frumos.
În volumul „Filme, cărți, vacanțe și o pandemie” (2024) am scris despre „aventurile” mele din Riga, Vilnius și Tallinn, Antalya, Tenerife și Gran Canaria, Brașov, Edîrne și Istanbul, Bretania, Normandia şi Paris, Praga și Karlovy Vary, Madrid și Barcelona, Sveti Vlas și Burgas, Hurghada, Luxor și Cairo, Halkidiki și Nikiti, capitala Peninsulei Sithonia. Hazardul a făcut să ajung iarăși în câteva din locurile acestea și să pot vedea ceea ce nu reușisem de prima dată.