Eu sunt Nilu, asa imi spunea bunica. Am lasat de mult in urma anii primei tinereti si am impresia ca incep sa uit din ce in ce mai mult, motiv pentru care m‑am hotarat sa‑mi pun amintirile in ordine, pana le mai stiu. Asa ca, de nesomn, vineri, 3 februarie 2023, pe la ora 5 dimineata, m‑am apucat de lucru. Elanul primelor ganduri a fost repede intrerupt de alarma telefonului, dar si de faptul ca amintirile au o caracteristica importanta. Ele nu vin frumos structurate pe capitole si nici macar cronologic. Se strang precum vartejurile de frunze purtate de vant printre oamenii de aici sau de departe, prin locuri de acum sau de candva, prin ploi calde cu ropote de ras sau dimpotriva, prin ploi reci care iti patrund in oase si iti ingheata respiratia. In cateva fractiuni de secunda ritmul frunzelor unei toamne dragi imi porneste valsul gandurilor, aud la tample falfaitul timpului si pasesc timid peste pragul in povestea adevarata. Dar voi incerca sa nu ma las purtata de furtuna mintii, ci voi da un sens cat de cat cronologic acestor amintiri. Tot ce e scris aici e adevarat. Sau nu. Faptele s‑au intamplat si personajele au trait cele scrise. Sau nu. Dar oare chiar conteaza ce e adevarat sau nu? In cele din urma, orice realitate trecuta devine fictiune chiar si pentru cel care le‑a trait si le rememoreaza. Ce a ramas in mintea mea sunt doar niste franturi de imagini si fragmente sonore invaluite intr‑o aroma volatila si ametitoare. Adevar sau fictiune, trecutul a cladit un prezent care respira.